Da exact asa,precum ai spus. Asa s-a petrecut!
Nu la putin timp de la idea gandului cel bun m-a cuprins nelinistea,indoiala,certitudinea ca fac ceva nepermis.

Iti multumesc ca ai avut bunavointa sa-mi explici mai detaliat fata de primul mesaj si iertare si tie si celorlalti pe care i-am dezamagit ca om(cu asemenea apucaturi) ,avand aceasta dilema.

Dragos,acum observ ca nu"ti-ai dat cu parerea" :)
Dar nu-i bai,acu' tocmai ce-mi veni in fire!

Yasmina nu tu trebuie sa-mi multumesti mie ci eu trebuie sa-ti multumesc tie. Este mai greu de explicat. Cateodata Dumnezeu, cand ne privim in oglinda aproapelui, ne aduce in fata ochilor lucruri din trecut, de care uitasem si ne mai lasa timp sa facem ce trebuia facut atunci. Sunt convins ca Dumnezeu te va calauzi si iti va arata EL cum trebuie facut mai bine, asa cum spunea Apostolul Pavel, in Epistola catre Filipeni: ,, Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare o va ispravi pana in ziua lui Iisus Hristos". Numai bine din partea mea, mergi cu Dumnezeu.

Cum sa fi dezamagit tu pe cineva?! Fii serioasa! Care dintre noi nu s-a luptat cu "neghina care innabusa graul gandului evlavios/caritabil", acela sa rifice piatra. Ori, nu exista asa un muritor.
Eu vituperam, daca ai observat, mentalitatea de clubul mantuibililor, existent in toate religiile. Faptul ca postarea ta a prilejuit inca o revarsare a fobiei mele fata de subiectividmul de grup si aglutinarea fariseica, NU e o relatie cauza-efect. Cu siguranta, NU in privinta persoanei tale.

Chiar si ortodocsii care mai exagerau pe forum intr-o extrema nu au spus sa nu fie ajutati cei care nu sunt ortodocsi. S-a inteles gresit, ei se refereau doar la credinta lor.

Da,din pacate a fost o neintelegere de valori.
Trebuie sa ne amintim poruncile Domnului de a hrani,adapa si gazdui pe cel in nevoie;porunci pt care Domnul nu precizeaza ca trebuie sa-l cercetam pe cel sarac si flamand daca este mai intai crestin orthodox sau nu.Se precizeaza doar cine,fara a se pune conditii de apartenenta unui grup.

Multumesc tuturor celor care si-au facut timp sa-mi scrie 3 randuri! Sincer apreciez!

Un conflict de valori, Cristina. O luptă pentru a face o alegere voluntară, nu doar pulsională sau pe bază de afect. Iar conflictul solicită mereu confruntarea între forţele noastre sufleteşti care, odată intrate în ciocnire sau puse în balanţă, ne pot duce pe tărâmuri noi de care mai apoi ne mirăm, ca şi cum nici nu ar fi fost ale noastre.
Probabil vei mai avea şi în viitor astfel de ciocniri subiective iar experienţa de acum ţi-ar putea fi de folos.
Tendinţa ta naturală spre bunătate, pe care o manifeşti în primul rând prin iubirea faţă de tot ce e viu (plante, animale), a ajuns, poate, la un prag nou în care discernământul pare a fi solicitarea principală.
Eu nu am participat la dezbatere, deoarece nu m-am simţit în stare. Sunt un om fără discernământ, un copil incurabil, dau oricui, orice, de-a valma, dacă am. Nu cred că sunt un model de urmat şi, conştient de acest beteşug al meu, m-am abţinut să intervin.
Mă bucur că ai ajuns la un deznodământ şi sper (acuma, deh, iată şi poziţia mea) să îl ajuţi cum poţi şi cât poţi, în primul rând pe fondul rugăciunii (ca nu cumva vreun gând de regret ori de trufie să intre în aerul gestului tău frăţesc) şi să faci ce e de făcut cu bucurie şi cu nădejde că Domnul nu ne lasă şi că îi va ajuta pe toţi cei necăjiţi din jurul acelui tânăr.
Cu toţii suntem vinovaţi pentru toţi.
Avem atâta răutate în noi încât planeta ar putea sări în aer de mii de ori dacă din noroiul fiecăruia s-ar putea fabrica un nou tip de bombă atomică. Cu toate acestea, Dumnezeu ne-a dat şi bunătate, omenie, inimă compătimitoare, deschidere la necazul altuia şi puterea de a interveni. Să alegem aceasta din urmă şi să cultivăm, după puteri, darul primit, înmulţindu-l.
Doamne ajută!

Doamne ajuta frate!
Multumesc ca ai intervenit :)

Ma gandeam la cele scrise;pai da este usor sa iubim florile gingase,animalele frumoase,jucause,copii blonzi cu ochii albastri ca ingerii...mai greu este sa iubim oamenii bolnavi,tarati,urati,cu defecte,rai,diabolici,batranii care sunt plictisitori s.a.m.d. Eu una cu asta ma lupt.

Am o verisoara bolnava de Down si tin minte cat de urata imi era cand eram mica;nu o lasam sa-mi atinga nici lucrurile,faceam adevarate crize de plans. Si nu aveam mai mult de 3 ani. Imi parea un monstru.
Personal,nu-mi aduc aminte sa fii fost inzestrata cu o empatie si dragoste exceptioanala,totul este educatie crestina si inspiratie divina,altfel sunt convinsa ca as fi fost un om destul de rau,gol si egoist.Vorbesc cat se poate de serios.

Ne-a dat Domnul tot ce avem nevoie sa fim buni,numai ca ingerul rau mereu ne sopteste sa mai asteptam,sa nu ne pripim,sa lasam fapta buna pe maine,pe poimaine,mai pe la vara...si uite asa iadul se paveaza cu infinitul de intentii bune.

Uite soră, cât sunt de mirat - mă ştii, ce-am în guşă-i şi-n căpuşă, vai mie...
Io nu te pricep (....:)): zici că iubeşti animalele, da pe downian ori pe moşul - nu prea.
Păi cum vine asta?
N-ai văzut ce picioare lungi şi strâmbe are barza? Cum poţi să iubeşti aşa arătare, de gâtul şi ciocul căreia nici nu vreau să pomenesc!...
De zebră ce să zic? Nu şi-a mai dat jos tricou de când s-a inventat jungla! Şi-mi mai şi aminteşte de Băsescu. Buh!
D-apăi porcuÎ Pute!, haleşte lacom orice, are bucile mari, face pişu, caca peste tot, la o adică îşi mănîncă şi excrementele, dărîmă coteţu, molfăie, scuipă... - tot mizarabilu din lume pare adunat în el. Iar tu îl iubeşti!
Să-ţi amintesc de pisică? Târfa dracului! Cu apucăturile ei viclene, cu privirea aia sticloasă, cu codiţa ei mlădioasă care te gâdilă pe sub nas, cu manevrele ei de farsoare neîntrecută când te muşcă tandru de gene, cu lăbuţa ei pufoasă (atenţie la gheare!) care îţi şterge lacrimile de pe obraz, cu priceperea ei de ţi se pune peste piept ca să te vindece, chipurile, de cardiopatii şi de stres... Prefăcuta!... Vrea doar să te ducă cu preşul unde-i place ei cel mai mult: la oala cu jumări, la motocei, ori mai bine la şoarec - de se poate!
D-apăi vaca? Ce să mai comentăm.... Naşpa rău, başoldina! Bine că dă acolo o ţâră de lapte, pe care din prostie şi răutate îl mai şi varsă uneori, ca nebuna, că altfel făceam plângere Sus să o şteargă Domnul din ordinea Creaţiei!
Să-ţi mai zic despre şobolani? Despre vipere? Despre raci? S-o lungesc cu broaştele, capra, maimuţele?
Sau poate preferi să îţi amintesc despre ştir! Mânca-l-ar porcu! Că mi-am rupt ligamentele fine de poet diliu (citeşte închipuit) combătîndu-l din jurul amărâtelor mele fire de ceapă!

Şi după toate aceste "urâţenii" cărora tu reuşeşti, din preaplinul inimii, să le găseşti mereu scuze, ba chiar să le găseşti frumoase şi bune şi să le iei apărarea, uneori cu înfocare mare
tocmai de om te-împiedici?

Păi ăsta-i o sinteză-a tuturor! Că doar din ele mănâncă!

Hai, eu zic să îţi revizuieşti notiţele de estetică generală şi să faci loc unei corecturi ...de imagine.
Ia vezi, ce iese?

Ceva ligament de poet ai, coane Ioan! Cum le zici dumneata, niminea nu le zice. Ce pacat ca poezia nu tine de foame nici cat firele de ceapa intre stir! Tocmai am ascultat un interviu cu editori dupa un targ de carte. Ponderea cartii de poezie: doi la suta. Mi-a amintit de procentul cu care poporul a votat lista cu Plesu si Dinescu prin anii 90: 2%.

Dar, sa ne intoarcem la iasomia noastra. Fii bun si teologhiseste putin pe tema versetului:
"Deci, dar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi." (Gal 6:10).

Asa-i ca se desprinde concluzia ca Yasmina ar face bine sa il ajute pe tipul ala, dar mai intai ar trebui sa te imprumute cu o suta de dolari ? Inteleg ca nu stai de loc bine cu recolta.