Cu totii ne confruntam de fapt cu problema singurătăt›ii. Poate avem parte de vizite, de prieteni, de rude dar mai devreme sau mai târziu apar diverse neînt›elegeri, deci suferinta.
Sau poate suntem mai izolati, cum e cazul tau, Florentina. Ceea ce e mult mai dureros.
Dar deja soarta a fost trasata si nu poti suferi continuu.. este clar ca ceva trebuie schimbat radical.

Citeam undeva ca omul e nascut sa fie singur si prietenia e doar o amagire .. nu.mai stiu exact, cam asa si avea logica.

Singurul lucru care te poate echilibra este sa iti gasesti alte obiective, sa astept›i mai putin de la oameni si sa iti faci un ritual duhovnicesc, sa ai nadejde Dumnezeu ca la El nimic nu este intamplator si pe cat posibil sa alini durerea asta daca o gasesti la alti oameni. Pt ca tu intelegi cel mai bine. Având mai putine asteptari, si traind mai mult pt a oferi, iti găses™ti pacea. Nu bucurii, dar pace. E un inceput.

rugăciunea stareţilor Optinei se spune: "€žDoamne, în toate întâmplările neprevăzute nu mă lăsa să uit că totul este trimis de Tine... Doamne, luminează-mi mintea şi inima să pricep veşnicele şi neschimbatele Tale legi, care cârmuiesc lumea, pentru ca eu, păcătosul Tău rob, să-Ţi pot sluji Ţie aşa cum trebuie şi să pot sluji aşa cum trebuie aproapelui.â"
din cartea "Daca Puterile Sunt Pe Sfarsite "- Konstantin V. Zorin