ion52 |
10.10.2007 17:36:33 |
Reprezentand iconografic Intruparea si preamarirea Domnului prin jertfa, iconografia bizantina reprezinta de fapt intreaga Sfanta Scriptura ca marturie a Intruparii, a acelui "intreg", care in Pantocrator este mai mult decat suma tuturor partile sale componente din Sfintele Scripturi. De aceea, iconografia ortodoxa tinde sa depaseasca redarea iconografica in scene biblice separate prin cadre ca parti ale Sfintei Scripturi, cautand redarea plastica printr-o legatura organica a evenimentelor biblice, asa cum intalnim in pictura de la Ferentari din Bucuresti, o pictura care reflecta si mai bine anul liturgic bisericesc. Caci nici pentru Sfanta Scriptura icoanele nu pot avea o valoare doar estetica, ilustrativa, ci un sens profund liturgic, reflectand unitatea organica a Sfintei Scripturi, care provine din unitatea intregului intruparii si jertfei Domnului asa cum s-a transmis si in scris prin inima Sfintilor Apostoli in care s-a scris prin sfintire Cuvantul lui Dumnezeu.
Jertfa Domnului a insemnat, intr-adevar, ruperea catapetesmei trupului Sau pentru deschiderea ochilor ucenicilor spre a putea privi "dincolo" unde era El pe pamant si pentru a fi mutati in El prin Duhul Sfant care L-a aratat lor pe Hristos cel de "dincoace", iar pe ei in Hristos, vadindu-le lor totodata lumea de pacat ca oamenii nu cred in Hristos (Ioan 16,9). Sfanta Scriptura trebuie inteleasa in lumina starii in care se aflau ucenicii la deschiderea ochilor de a vedea "dincolo" si de a "auzi" cuvintele Mirelui preamarit prin puterea mangaierii Duhului Sfant, anume aceea, de a aduce aminte in acea stare incandescenta, duhovniceasca, de tot ce a facut si a invatat Iisus. Era acea stare a "mijloacelor incinse si facliilor aprinse" (Lc. 12,35), prin duhul care nu trebuie stins (I Tes. 5,19). Miscarea lui Hristos in inimile ucenicilor inseamna vedere "dincolo" ca o transfigurare a imaginii lui Hristos (2Cor. 5,16), ca "ferestre" spre Hristos, "fantana cu apa vie" (Ier. 2,13). Numai astfel adancul dumnezeiesc din Hristos deschide cerul, incat sa se faca voia lui Dumnezeu pe pamant ca si in cer. De aceea, ca o lucrare a harului, icoanele insotesc textul Bibliei, sau textul Bibliei fara icoane tine de icoanele locasului de cult.
Daca "duhul" nu poate fi circumscris in "litere", intrucat Sfanta Scriptura da doar "repere" ale Duhului, tot astfel, icoanele, prin vedere, arata chipul prototipului, ambele forme constand un ajutor pentru credinta, care este "adeverirea celor nadajduite, dovada lucrurilor nevazute" (Evrei 11,1). Aceasta "vedere dincolo", ca o trecere pascala in lumea lui Dumnezeu aratat in trup in Hristos este simbolizata in Sfanta Scriptura prin notiuni ca: "val", "perdea", Oglinda-ghicitura". Prin jertfa Sa, deci "prin catapeteasma trupului Sau" (Evrei 10,20), Hristos deschide ochii pentru privirea in Sfanta Sfintelor Templului prin ruperea catapetesmei separatoare de sus pana jos, pentru a impartasi "cele sfinte si vrednice de crezare ale lui David" (Isaia 55,5). Acestea se afla in viata lui Iisus ca "Sfanta", ca si o comoara a Invierii din viata Sa, ca o "tarina ce o ascunde", mijlocind vederea lui Dumnezeu "ca plinatate a dumnezeirii dupa trup" (Gal. 2,9; Ef.3,19), si "icoana" a Tatalui Insusi, pe care L-a aratat dupa Numele Sau minunat (Gen. 32,29). In acest fel El tinde mila Sa celor care il cunosc prin Fiul Sau.
|