Ce rost are moartea?

Rostul vieții e dobândirea mântuirii, a vieții și fericirii veșnice.
Dacă trăim și nu ne mântuim, mai bine nu ne naștem.

Sf.Serafim de Sarov spune ca rostul vieții e dobândirea Duhului Sfânt.

S-ar parea ca este mult maturizat inainte de vreme si, inca de copil, a dobandit toate calitatile necesare pentru o viata monahala performanta, pe langa (observ eu) o smerenie colosala, astfel ca (dpmdv) inca nu e tarziu sa inceapa o cateheza... profesionista, adica totala, cu cele mai serioase scopuri, mai ales ca, fata de episcop, nici "tabara socrilor" nu s-ar opune(sper!).

Oare n-ar fi indicat sa sondati putin si parerea copilului? Ioan e numele lui?


Acesta este motivul foarte serios pentru care am facut propunerea de mai sus.

Da.
Si m-as bucura sa îmbrățișeze calea monahala.

Dar cum vrea el.
Deocamdată la 5 ani e prea mic pentru cateheza.
Oricum pentru un copil de varsta lui e pus în temă cu tot ceea ce ține de credință.
Se roagă, se închina,merge la biserică ,nu are răbdare la slujbe, mai facem pauze și ne jucam prin curtea bisericii.
I-am citit și povestit din Sf.Scriptura dar încă nu realizează unele lucruri sau le interpreteza cu mintea lui.
De exemplu, intr-o zi vine și spune ca el vrea sa moară. Îl întreb de ce. Îmi raspunde: Nu ai spus tu ca e mai bine la Doamne Doamne decât pe pământ ?!
Apoi a trebuit să îi explic ca viața e frumoasa, se poate juca, iar Doamne Doamne hotărăște când mergem la el,ca trebuie să îl iubim și ascultam pe El ca să ne fie bine și aici.
E prea mic și nu vreau sa întindem coarda.

Am văzut copii împinși de părinți în biserică și au crescut cu repulsie.
Încet, încet.

Cum vrea Dumnezeu.

Daca nu ne facem ca acest mic copilas smerit nu avem cum intra in Imparatie! Ce imparatie? A lor este Imparatia Cerurilor!

"Lasati copii sa (par)vina la Mine!"

Pentru Iisus copilul nu e niciodata prea mic.
Ca sa intelegi asta trebuie sa-ti amintesc ca Sfanta Fecioara a fost data la manastire la 3 ani.

Ai vazut copii care au crescut cu repulsie fiindca in viata parintilor lor nu au vazut confirmarea vorbelor parintilor si pentru ca s-au umplut deja de duhul lumii.

Așa este....

O părere personala: cred ca e nevoie de cateheza în zilele noastre la toată lumea, de la prunci la vârstnici.

E atat de multa necredința, apostazie, păgânism,erezii și sectarisme.
Apar ca ciupercile după ploaie mereu si mereu ideologii (vechi sau reinventate) care ataca Adevărul.

Categoric, insa pentru asta e nevoie de deschidere duhovniceasca, ceea ce ar insemna sa se ignore problemele lumesti, iar asta e aproape imposibil.


Pentru ca cei mai multi nu inteleg credinta, sau o considera optionala chiar si duminica.

Noi facem tot ce putem să ne pregătim pentru viața în lume, cine știe ce va fi cu monahismul, când a fost decretul din 1954 de desființare a obștilor și de alungarea tinerilor din mănăstiri mulți au căzut, pt că nu erau pregătiți pt viața de societate.

Absolut nimic din ce interacționăm în viața curentă nu ne întreabă de cruci, mătănii, religiozitate, Biblie, există chiar femei care resping ideea de credință, mers la Biserică, și vor fi la un moment dat soții și mame.
Poate doar dacă lucrezi la o mitropolie, dar și acolo sunt mulți oameni ca și în seminarii și facultăți teologice despre care încerci să-ți dai seama ce caută în acel mediu că vocație nu pare că au.

Mă uit în jurul meu în viața socială(nu în parohie) și dacă sunt 5% care au habar de subiecte religioase e mult, majoritatea se axează pe excursii, distracție, cei mai serioși pe construitul unei case, carieră și cam atât.

Eu zic ca nici 1% din cei din jur (vecini,colegi de serviciu și șefi, oameni de pe strada,participanți la trafic, rude și prieteni chiar) n-au habar sau interes de subiecte legate de credință.
Ba la serviciu poți fi privit chiar cu suspiciune dacă îți afirmi convingerile religioase. Deși suntem la nivel declarativ peste 90% credincioși în tara asta, dacă vorbești ceva dintr-o carte a vreunui Părinte sau un adevăr teologic universal au impresia ca ești de la vreo secta.

Ba mai mult, ca să te tachineze iau în batjocură cele sfinte.
Ma întristează când văd unde am ajuns și încotro ne îndreptăm oare Doamne?!....