Cred ca am inceput threadul asta prost, ca si cum as stii sa ma rog si as invata pe altii.

De fapt mai degraba as vrea sa cer sfaturi,sa inteleg de ce la altii e asa usor si la mine e asa greu rugaciunea citita , de ce mereu gandirea imi spune ca ar trebui sa o fac mai adanca rugaciunea, nu doar sa o citesc.

Dar pe de alta parte nu am probleme in a citi rugaciuni ca si o carte , sau sa meditez la ele. Nici macar probleme interioare , adica atitudinea e tot de rugaciuune,nu doar lectura,luare la cunostinta .

Dar pozitia corpului nu mi se pare ok, adica sa citesc pe scaun,sau chiar intins.
Si si ideea de a avea ora anume,care creeaza asteptari si panica daca se apropie, sio deznadejde daca a trecut.

Si am si intrebari de baza, de exemplu de ce se pune asa mare pret pe rugaciune, adica cumva exclusiv,si de ce cea mai avansata ramura a credinciosilor sunt monahii, a caror ocupatie de baza e rugaciunea.

Stiu ca Domnul ne a indemnat sa ne rugam , si ne a si zis cum. Dar nu inteleg cum a devenit asta ocupatia principala a credinciosilor , si totusi sa fie atat de putine detalii si indrumare despre ea.

Si eu simt nevoia de rugaciune ,dar asa cumse poate vorbi despre orice, si Domnul ne a si vorbit, despre Tatal, despre viata de apoi, despre relatia Fiului cu Tatal care e tot un fel de rufgaciune , cred ca si despre starea de rugaciune se poate vorbi .

Rugaciunea inimii , o alternativa
 

Daca nu stii cum sa te rogi Rugaciunea inimii pare exact ce iti trebuie:

*** scurta- deci nu te plictisesti ,
*** simpla-deci nu te chinui cu iintelegerea ei,
***interioara -nu tre sa o citesti
*** nu are program -deci nu iti trebuie vointa si dispozitie la ora fixa
***directa - direct catre Hristos si in acord cu Evanghelia,
***dovedita- A fost pretuita chiar de Hristos insusi prin pilda vamesului, in comparatie cu rugaciunile sofisticate ale fariseului
***eficienta - multe marturii pozitive despre ea

Asa ca frate , ce sa mai dezbatem, daca teoretic are toate argumentele de partea ei, si oricum in cazul meu personal nu prea se leaga lucrurile cu alternativa cu rugaciunilor citite , hai sa ne apucam de ea.

De ce sa ne temem sau sa ne exprimam despre ea, fara sa o incercam intai.

Ce avem de pierdut? Nici macar timpul , ca cica ajungi sa poti face si activitati cotidiene in paralel, daca reusesti sa o cobori in inima.

Te supara ca e repetitiva? Ca zici ca intr-o mantra acelasi lucru?
Dar inima ta nu bate cu aceleasi batai o viata intreaga? Respiratia ta nu e aceiasi la fiecare 10 secunde , si totusi nu te plictisesti de ea?. Ba daca nu ai respiratie juma de minut intri in panica totala.

Eu am un hint , ca sa nu frie plictisitoare prin repetitie:
Cuvintele cheie sunt "Fiul lui Dumnezeu" si "pe mine pacatosul"

1) Pomenirea repetata a numelui lui Hristos este ea insasi o marturisire de credinta, adica recunosti ca El este Fiul al lui Dumnezeu

2)Oricum am probleme cu recunoasterea pacatelor mele si nu prea mi le vad, asa ca impusti 2 iepuri dintro data : zicand mereu "pe mine pacatosul" poate incepi sa iti vezi pacatele mai in detaliu , si poate devii si mai smerit tot marturisind mereu ca esti pacatos.

Caci eu stiu ca sunt, mai pacatos decat media oamenilor , dar nu imi vin in minte acele pacate, pana aproape a le considera ca nu le am

Dar ,ca sa nu fie inca o idee de a mea nedusa la capat si sa fac iara pe invatatorul , fara ca eu sa misc un deget (curat fariseic), si sa imi intorc apoi si constiinta mea impoitriva mea , let's try it first si mai vorbim.

Promit ca daca nu iese , revin si spun ca a fost doar o idee care avea premise bune, dar ceva distruge totul in mine,orice initiativa

Ca un mic secret eu oricum o practicam si pana acum, deci de aia am speranta ca nu supralicitez aiurea,caci cand nu stiam ce sa zic si cum sa ma apropii de Dumnezeu asta ziceam in mine:

"Doamne Iisuse Hristoase ,Fiul lui Dumnezeu, milueste-ma" , sau extins "milueste-ma pe mine pacatosul" (mult mai recomandat pentru a te implica si pe tine)

Dar sa tinem cont si de sfatul lui Nitzche (utilizatorul nu filosoful) care spune ca nimic nu reusesti daca incerci sa faci prin puterile tale doar.

Asa ca Doamne ajuta-ma sa ma rog tie!.

Stiu ca pare redundant sa te rogi lui Dumnezeu sa te ajute sa te rogi, dar si incapatanarea mea e multiplu redundanta.

Rugaciunea continua, spusa in continuu in gand, ar putea fi posibila, dar sunt cred aceleasi probleme ca si la rugaciunea clasica.

Adica am reusit sa o spun un timp mai indelungat,sau mai des si sporadic, si am vazut ca are darul sa iti risipeasca gandurile desarte si chinuitoare.

Dar cumva iti pierzi si atentia, si parca nu mai esti conectat dupa un timp , parca nu mai stii despre ce te rogi.

Deci tot ar trebui cumva aprofundate cuvintele ei, care formeaza cele 3 parti:
marturisirea : Doamne Iisuse Hristoase ,Fiul lui Dumnezeu,
cererea : milueste-ma
pocainta : pe mine pacatosul
Apoi mai este si pomenirea persoanei pentru care te rogi:"pe mine"

In cartea Sbornicul scria ca nu e obligatoriu acest text ,desi e cel mai consacrat, ci sensul e mai degraba sa te tina in permanenta cu mintea la Dumnezeu , pana ajunge gandul in inima


Unii poate ar vrea sa se roage pentru altii . E ca in avion : iti zice sa iti pui tu masca de oxigen primul, ca apoi sa o poti pune si copilului tau.

Probleme am la cam toate cele 3 parti :
La "pe mine pacatosul" e o problema mai generala, am tendinta sa nu ma mai vad pacatos, si atunci pocainta nu mai are asa mare impact.

Desigur daca am facut vreo prostie atunci si rugaciunea e mai puternica, caci imi simt pacatosenia, dar altfel, parca uit toata evidenta stare deplorabila care am regretat-o de atatea ori , si greselile enorme care le-am facut, si incep sa gandesc ca nu am mari probleme,mai ales acu de cand am inceput sa dau mai multa atentie acesotr preocupari, incep sa fiu caldicel (si mincinos)

Acum scriind imi dau seama ca "pe mine pacatosul", care pare o adaugire gratuita la milueste-ma , de fapt capata mai mare constrast si putere prin asocierea cu "milueste-ma"

Adica cel pacatos, care strica toate, si care nu ii ioese nimic si toate ii sunt p[e dos, care nu e asa cum ar vrea sa fie, acela e mai indeptatit si mai puternic in a cere mila.

Deci iata ce benficii mari ar aduce pocainta, si remaintirea greselilor, ar face ca si 'milueste-ma' sa sune mai tare, si sa ceri cu adevarat ceva aproape imposibil,in contrast cu starea acuta a pacatoseniei tale de care esti constient.

De aceea e buna si gandirea, ca daca analizezi aceste lucruri ,iti dai seama cum ar trebui de fapt sa te rogi, si care e sensul rugaciunii.

Mai ramane sa vad de ce nu tresar la "Doamne Iisuse Hristoase ,Fiul lui Dumnezeu".
La inceput mi s-a parut ca simpla pomenire a celui mai drag nume mie, va fi o resusra de a ma tine in permanenta aproape de El.
Si acum cand scriu numele ma cutremur. Dar in timpul rugaciunii il recit, mai ales prin repetitie, ca un vers ca niste cuvinte oarecare.
Oare asta de ce ar trebui sa leg sa simt mai tare acest Nume ?

Caci si in carte si in altele scopul este intradevar sa rostesti numele cel sfant.

Intamplator am citit si pasajul urmator zilele astea :

"Nu cine imi zice Doamne ,Doamne, ci cine face voia Tatalui meu..."

Deci slavirea lui Hristos e mai deosebita, ca nu e doar prin cuvant ,prin rostirea Numelui Sau si prin pomenirea Sa.

Deci in rugaciunea lui Iisus ar trebui sa vedem de fapt voia Tatalui , ca si noi sa ne rugam asa cum Fiul sau se ruga catre El.
Si iata cum indirect rugaciunea lui Iisus, devine rugaciunea catre Tatal.

Într-adevăr, poate chiar e bine să schimbăm cuvintele rugăciunii uneori, pentru a nu deveni o repetare mecanică, neconștientizată. Cum autorul face acolo referire și la cele 24 de rugăciuni scurte ale Sf. Ioan Gură de Aur, am căutat să văd care sunt acelea și le-am găsit ca fiind alternative foarte potrivite la "Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul":

Doamne, curăţeşte-mă de păcatele făcute cu cuvântul şi cu gândul.
Doamne, curăţeşte-mă de păcatele făcute cu lucrul şi cu toate simţirile mele.
Doamne, izbăveşte-mă de toată neştiinţa şi uitarea.
Doamne, izbăveşte-mă de toată necuviinţa şi lenevirea.
Doamne, dăruieşte-mi umilinţă, răbdare şi curăţie.
Doamne, dăruieşte-mi duhul ascultării.
Doamne, dăruieşte-mi duhul fricii de Tine.
Doamne, dăruieşte-mi dragoste către Tine.
Doamne, fă-mă vrednic să Te iubesc.
Doamne, apără-mă de tot răul.
Doamne, apără-mă de tot păcatul.
Doamne, apără-mă de tot ce este vătămător.
Doamne, cercetează inima mea.
Doamne, trimite în mine binecuvântarea Ta.
Doamne, dăruieşte-mi să Te cunosc pe Tine.
Doamne, dăruieşte-mi să Te fac voia Ta.
Doamne, dăruieşte-mi să Te slăvesc pe Tine.
Doamne, dăruieşte-mi să Te laud pururea.
Doamne, ajută-mă şi nu mă lăsa.
Doamne, apără-mă de ispitele vrăjmaşului.
Doamne, miluieşte-mă pe mine, păcătosul.
Doamne, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul.
Doamne, nu mă ruşina înaintea îngerilor Tăi.
Doamne, dăruieşte-mi sfârşit creştinesc, bineplăcut Ție.

Ai văzut că se insistă mult pe dragostea și smerenia cu care se spun acestea, deși pentru început efortul este de a ține mereu atenția către inimă, din care izvorăște această simțire (mai târziu înflăcărată), însoțită sau nu de cuvinte.

Mintea se unește cu inima nu atât prin efortul susținut de localizare a gândului în dreptul inimii, cât prin ceea ce ea însăși ajunge să simtă cu timpul. Iar asta, iarăși, nu se poate fără curățire – atât a minții de orice alt gând decât al rugăciunii, cât și a inimii de orice simțire străină de Dumnezeu


Unii rugători spun doar "Iisuse", dar și atât este suficient ca să te simți păcătos chiar fără să ai în memorie vreun păcat concret care să te apese. Când la Liturghie, chemați să ne împărtășim cu "Sfintele sfinților", zicem "Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos" – asta este o realitate care ne poate însoți permanent conștiința dacă ne pătrundem de ea când o rostim.

Pentru că în fața sfințeniei Lui, tu nu ești decât o mână de pământ care trebuie să facă un efort permanent să se smulgă din atracția către materia din care este alcătuit și care nu se poate sfinți decât primindu-l în inima, în mintea, în gura și trupul lui pe Cel Singur Sfânt.

Să ne pocăim nu este a căuta cu orice preț să ne învinovățim căutându-ne propriile păcate cu lupa, ceea ce ar însemna să cădem într-o altă preocupare intensă de noi înșine, deci rămânând propriul nostru centru. Ci să ridicăm ochii în sus ca să vedem lumina lui Dumnezeu, iar această lumină – care ne și încălzește, ne mângâie și ne bucură – va acționa totodată ca un revelator, ajutându-ne să vedem și să conștientizăm păcate pe care cercetarea noastră amănunțită, neasistată de har, nu le-ar putea găsi ori nu ne-ar ajuta să ne și căim pentru ele.

Smerenia am simtit-o si eu cand puneam accent pe 'mine pacatosul".

Si ma gandeam ca in Evanghelie ,nu prea avem rugaciuni catre Domnul cu adaosul ca cel care o adreseaza e pacatos.
Singura care nici macar nu a recunoscut cu vorbe,dear cu lacrimi, a fost femeia desfranata care ii saruta picioarele , si pe care a iertat-o pentru dragostea ei.

Si Petru care zice "Pleaca de la minme Doamne ca sunt om pacatos" , dar care primeste contrariul

In schimb "milueste-ma" avem o gramada : videca boala mea , copilul meu, foamea, furia vantului " etc

Deci ce sens ar avea un pacatos sa ceara o miluire si in ce ar consta aceasta miluire?

Aici intervine constiinta pacatului, iar miluirea este iertarea, in primul rand, apoi daruirea bunatatilor Dumnezeiesti, care eu ca si pacatos nu le cer explicit ca nu le stiu. Pe mine ma apasa doar pacatul.

Dar cande afirmai ca se pune accent pe dragostea cu care o spui, asta cum am putea sa o devoalam ?
Unde ar fi dragostea ,si a cui catre cine , in cererea aceasta "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine pacatosul"?

Eu am simtit slavirea caci, pleaca de la Iisus ,care e om, si ajunge la Fiul Lui Dumnezeu, deci este o marturisire , o revelatie, asemanatoare cu a lui Petru.

Are sens, poate ma scot si eu cu spovedania urmatoare :)
Unde ai mai intalnit aceasta interpretare, imi poti da referinte?
Sau mai bine un exemplu in NT de pocainta, revelat prin lumina perfectiunii divinitatii,nu prin reamintirea pacatelor proprii.
Psalmul citat e ok, dar poate gasesti si in NT.

De exemplu te ajut eu, cum se vede in pasajul cu Zaheu ideea aceasta?
Dar e cam evident. Poate gasesti tu un altul.