Doamna preoteasa, coborati va rog, ca v-ati inaltat prea tare! Cum e aerul sus? mai rarefiat?
Parintele Cleopa nu era un inapoiat ci stia sa se coboare la nivelul fiecaruia. Stia sa vorbeasca fiecaruia pe limba lui. Sotu matale o fi probabil mai bine pregatit, numa ca el o fi din carti iar parintele Cleopa a fost din traire.

Am vazut la emisiunea "Profesionistii" a doamnei Eugenia Voda, pe parintele Petru Moga. Cand parintele a fost intrebat daca este fericit, acesta a raspuns ca nu este, pentru ca poarta in sine semeni care nu au gasit rezolvari la unele probleme. Minunat. Acesta este chipul duhovnicului adevarat, cel care din momentul in care te-a cunoscut, nu te mai uita niciodata.

Despre duhovnici la par. Teofil Paraian:

"-Care sunt criteriile dupa care noi putem sa ne alegem un duhovnic bun?

- Sa stiti ca eu, cand nu eram duhovnic, tot ma gandeam ca nu-si fac duhovnicii datoria. Acum, eu despre mine nu am impresia ca nu imi fac datoria, dar altceva constat, ca nu numai de duhovnici buni e nevoie, ci si de penitenti buni. Degeaba e un duhovnic bun, daca nu e urmat si nu e ascultat. E greu sa-ti gasesti un duhovnic bun si nu prea se stie pe ce criterii. Poate ti-l descopera Dumnezeu. Eu am avut un duhovnic bun la manastire, pe par. Serafim Popescu, nu avea nume mare, Dumnezeu sa-l odihneasca, dar avea o viata deosebita si poate ca, din anumite puncte de vedere, era mai mare decat altii, socotiti mari. L-am considerat un om care avea o armonie sufleteasca, un echilibru. Totdeauna era ingaduitor, era elastic. Zicea: Draga, fa ce poti, fa ce-ti ajuta Dumnezeu! Iar mie imi convenea tare mult lucrul acesta, ca nu iti punea reguli, ca nu te punea la osteneli. Si am facut asa si a fost bine. LA randul meu, si eu ii indemn pe oameni asa: sa se depaseasca si sa se daruiasca, pentru ca un cuvant de-al parintelui era si acesta: "Sa te depasesti si sa te daruiesti!" Mi l-a spus mie o singura data si bine ca l-a mi-a spus, ca apoi eu il mai spun si altora. Cuvantul inseamna sa te depasesti prin credinta si sa te daruiesti prin iubire. Si asta este o regula foarte buna.
Sa stiti ca, daca omul e sincer, il poate ajuta orice duhovnic, iar daca nu-i sincer, nu-l ajuta nici un duhovnic bun!"

Extraordinar! Practic, aceasta este stradania crestinului autentic, sa nu ramana niciodata la acelasi nivel, ci tot timpul sa-si doreasca sa se apropie de Dumnezeu si sa puna cu adevarat mana pe El, sa nu mai fie Domnul pentru el o idee vaga, abstracta, un subiect frumos de discutie, ci o realitate, o Persoana Vie, asa cum este in adevar.

Relatia duhovnic-fiu duhovnicesc trebuie sa aiba un scop foarte bine definit si anume acela de a-l pune pe fiul duhovnicesc pe drumul spre casa, pe drumul care duce inapoi la Dumnezeu. Duhovnicul il insoteste pe credinciosul care se pocaieste neincetat pe drumul care are ca in final momentul imbratisarii dintre Dumnezeu si fiul ratacit, dansul si cantecul de bucurie precum si cina cea mare data in cinstea fiului ratacitor.

Toti ratacim, tot ne abatem si ne facem netrebnici. Important este sa ne dorim din toata inima sa ne apropiem de realitatea prezentei dumnezeiesti. Daca nu ne doare faptul ca suntem in starea in care suntem....e greu de realizat o schimbare si e greu de inchipuit saltul nostru de la o viata care se apropie de moarte la o viata care se apropie de inviere.

Pericolul relatiei duhovnic-fiu duhovnicesc
 

Unul dintre marile pericole in aceasta relatie este idealizarea parintelui duhovnic si transpunerea lui intr-o dimensiune inchipuita a sfinteniei desavarsite, traspunerea lui in chipul omului atotstiutor, desavarsit in bunatate si virtute.

Sa nu uitam ca doar Dumnezeu poate fi adorat, doar Dumnezeu e fara neputinte.

Ispita de a idealiza duhovnicul poate avea consecinte foarte grave asupra sufletului si in multe cazuri si asupra mantuirii noastre, adica a regasirii lui Dumnezeu.

Si diavolul detine vaste cunostinte teologice. Dar e certat cu Dumnezeu.
Cultura teologica nu te face mai moral, nu te apropie de Cel ce este; si multi, din nefericire, nu inteleg asta.
Nu-mi doresc ca duhovnicul sa fie carturar, ci sa nu fie despartit de Dumnezeu, sa nu fie certat cu El, sa nu fie orb, ci om al rugaciunii, care sa ma poata conduce la Hristos.
Important e ca duhovnicul sa nu fie printre cei ce L-au dat pe Hristos in mainile lui Pilat, iar fiul duhovnicesc sa nu faca parte din ceata celor ce strigau: Rastigneste-L! Rastigneste-L!

relatia dintre mine si parintele duhovnic este una apropiata si minunata,de nenumarate ori ma trateaza aspru precum un parinte pe copilul sau, ce a facut un lucru necugetat dar eu il iubesc,fiind-ca stiu ca imi vrea doar binele.de cite ori merg la scaunul spovedaniei,sau sa cer sfat,ma simt ca atunci cind mergi la o ruda ce te iubeste si te sprijina atunci cind ai,chear si disperata nevoie.dupa ce plec de la sfintia sa,ma simt mai implinit,intarit duhovniceste,si cu pace in suflet.

Hristos Domnul sa-i binecuvinteze pe parintii duhovnici si sa le dea:intelepciune, putere si zile multe si senine.Amin.

Frumos spus.

Sa amintim ca Apostolii au primit puterea de a-L vesti pe Hristos pana la moarte, dupa pogorarea Duhului peste ei. La rastignirea Lui erau ascunsi de teama sa nu fie prinsi si omorati.

Asa si astazi, daca nu dau sfaturi de la Duhul, ca urmare a rugaciunii lor si a noastra, nu vom avea puterea sa-L punem pe Hristos mai presus de toate.

V-as ruga sa ma sprijiniti cu un sfat.recent una din cunostintele mele a hotarat sa se spovedeasca,nemaifacand acest lucru din copilarie,intrucat a crescut intr-o familie ortodoxa nepracticanta.persoana e din timisoara si nu stie unde sa mearga..persoana sta in zona..sagului la iesirea din oras..poate cineva din timisoara cunoaste vreun preot din acea zona..sau poate stie cum sunt cei doi preoti din zona respectiva(am mai adresat intrebarea pe un alt thread dar e prea vechi si probabil nu apare in fata)..
Eu sprijin persoana in acest demers..dar..am si o teama..si de aceea ma rog sa gaseasca pe cineva mai bland..care sa apropie..
Va multumesc anticipat!