Nu cred ca e asa .
Vorbim de virtute in faza cea mai inalta .

Eu vad virtutile ca niste boboci de flori care incep sa se deschida .
Nu se deschid dintr-o data , nu ? Sant mai multe faze .
S-au daca e innourat , ei nici nu se deschid .

Adica pana la inflorire e un proces insemnat ,( nu e vorba de pesimism nicicum ), ci de desavarsire .

maria

:)da,sa dea Dumnezeu sa fie precum zici tu..sper sa avem vreme...daca ascultare si supunere avem,despre pocainta ce poti sa zici(metanoia)..nu sunt de ajuns dragostea,sa ne dezbracam haina si sa o dam unui sarac,sa ne infrangem vointa,mandria.....este nevoie de mai mult de lacrimi....eu cred ca POCAINTA este cea mai inaltatoare virtute...pe asta chiar nu oricine o are,daca nu avem plans si traim in fatarnicie adica ce folos sufletului sa dam toata averea noastra,daca nu ne abtinem de la rau si nu ne putem uri pacatele...suntem impietriti si abia daca putem stoarce o lacrima de cainta.

:)plangem de ciuda,plangem cand ne moare o ruda din deznadejde,plangem din mandrie,dar plansul izvorat din suflet pentru iertarea pacatelor,pentru recunoasterea lor....lipseste cu desavarsire...asa e?

Deci sa recapitulam :cele mai mari virtuti pe care dorim sa le dobandim sunt:
-dragostea
-smerenia
-pocainta
Eu le-as aseza in ordine inversa.:)

Urzicuta, mie imi este greu sa fac o ierarhie. Cred ca fiecare virtute enumerata de tine le cuprinde tainic si pe celelalte. Daca nu descoperi intr-o virtute si alte virtuti, dupa parerea mea nu este virtute.

:)Mai aveti si altii pareri?

Lupta pentru obtinerea virtutilor e foarte grea, caci unele pacate sunt ca icebergul: o mica parte vazuta si o mare parte ascunsa. Asa e mandria, de exemplu. Cand credem ca am ajuns sa nu mai fim mandri, ni se arata ca de fapt partea ascunsa e cat o prapastie. De aceea smerenia e atat de greu de atins.
Ai dreptate Maria, cand spui ca sunt mai multe faze. Sa dea Dumnezeu sa le parcurgem pe toate, caci ce e mai frumos decat a ajunge desavarsit.

Interesant acest aspect al pacatului, exact asa e, un pacat are ceva observabil si ceva neperceptibil de noi cei slabi, si cred ca acel ceva neperceptibil ce reprezinta partea nevazuta a "icebergului" confirma consecintele grave stricacioase ale pacatului.

Ma gandesc, veilur, ca poate diavolul ne lauda si ne spune: "uite ce curat si lipsit de pacate esti", iar noi credem. De aici recidiva, caci inca nu ne-am curatit, dar ne relaxam crezand ca suntem infailibili.

eh, eu m-am referit la faptul ca nu constientizam momentan urmarile urate ale pacatului, faptul ca cu cat trece timpul mai mult si nu incercam sa ne descotorosim de patima, cu atat mai mult se infiltreaza si dependenta in noi de un anumit viciu.