VSOVI esti sarmant ,adica ai un mod fermecator de a explica f.bine ,dar si amanuntit unele aspecte ale sufletului.Succes in rugaciunea inimii,dar si multa atentie si sfat de la duhovnicul tau NEAPARAT!

Cata dreptate are Petru cu istorioara sa..
Cunosc personal pe cineva care cu voie sau fara voie a intristat tare pe o crestina. A plans biata femeie, a postit zile in sir desi sanatatea ii era subreda. A mers la spovedit a fost dezlegata de durerea sa dar...pacea nu venea.. a mers iar la duhionvic si a spus din nou cu deamanutul tot. Parintele a spus, ei bine daca nici acum nu vine pacea inseamna ca e o taina ..roaga-te mult la Maicuta Domnului si vei dobandi pacea. Dar dragii mei nu numai ca nu se linistea ba mai mult simtea si durerea proprie si tulburarea femeii pe care o suparase. Ii simtea ura, supararea, tu;burarea... Obosita, sfarsita, deznadajduita s-a asezat in fata icoanei Maicii Domnului si a spus asa: Doamne pentru rugaciunile Maicii Tale daca nu o mantuiesti pe femeiea pe care eu pacatoasa am suparat-o nu ma mantui nici pe mine! In clipa aceea a coborat Pacea! In aceea noapte a visat cum Maicuta Domnului a venit la capatul patului si a spus.. ASA SA ITI IUBESTI SEMENUL PUNANDU-TI VIATA PENTRU EL!.... asta ineseamna iubirea cred eu.. Asta inseamna fericirea adevarata! sa ne dorim sa fim cu totii in rai!! Si cum putem fi CU TOTII decat..iubind..iertand..pe TOTI la fel..

Din pacate oamenii de azi cauta fericirea unde nu trebuie,adica in materie.Si daca vei cauta unde nu trebuie normal ca nu vei gasi niciodata ceea ce cauti.De departe cei mai fericiti oameni au fost sfintii si martirii,ei au gasit fericirea adevarata.

eu sunt de parere ca nefericirea noastra si motivele nefericirii noastre sunt benefice pt ca prin necazuri facem experienta ,iar data viitoare vom fi mai precauti,ne calim prin ele astfel ajungand sa ne intarim si mai ales duhovniceste,vom invata fara sa ne zica nimeni ,vom vedea cu ochii nostrii ce se intampla si ne vom stradui sa actionam conform experientei care ajuta enorm in viata duhovniceasca,mereu e ceva de invatat.

Subscriu Mirela si Dan...
Iubirea este fericire...Priviti,spre exemplu, o mama cand isi tine in brate copilasul.Nu i se citeste fericirea in ochi?

:)De acord dar vezi ca este vorba tot de o stare momentana care mai tirziu se spulbera. Sa ne uitam in ochii aceleiasi mame si in momentul cind trebuie sa sara ca arsa de 10 ori/noapte sau la reactia sotului de linga ea care-i cere sa dea volumul mai mic la copil.

:)Ne-a spus Hristos cine sunt cei fericiti si aici si in veci

Bine spune Urzicuta "apare copilul - dispare barbatul". Dar ce ne facem cand apar copiii? Atunci barbatul dispare cu desavarsire pt ca nu stie sa se maturizeze si sa inteleaga ca dupa apritia copiilor noi ca parinti suntem pe al doilea loc si nu mai avem timp unul pt celalalt. Atunci unde e fericirea de care n-em putut bucura pana atunci? Poate ca sunt putin ironica...

pt mine fericirea e ca am 3 copii minunati, mai mult de atat nu am ce spune...
Ii multumesc din suflet lui Dumnezeu pt copiii pe care mi i-a daruit, macar sunt fericita pt ei daca nu mai pot fi fericita pt altceva,,,sunt fericita ca-L am pe Dumnezeu si ca ma pot sprijini pe el in fiecare moment indiferent cat de greu imi este simt dragoste din parte Lui...stiu ca nu ma lasa la greu si nu-mi da sarcini mai grele decat pot duce...EL este fericirea mea. Mi-am dorit o fericire dar n-a fost sa fie...

Un om nu poate fi cu adevarat fericit decat daca este cu adevarat liber,liber din inchisoarea pacatelor si patimilor.Se spune azi peste tot ca suntem liberi,dar nu e deloc asa,cu cat ni se spune ca suntem mai liberi cu atat diavolul ne zornaie mai tare cheile inchisorii la urechi.Prin aceasta globalizare,planeta va deveni un nou mare Babilon,o imensa inchisoare,din care nu va mai scapa nimeni,bineinteles,e o inchisoare mare,ti se pare ca esti liber in ea,dar tot in inchisoare te afli.De aceea cei ce au fost inchisi din cauza credintei lor erau oameni liberi,si nu e un paradox,erau fericiti pentru ca aparau dreapta credinta.Omul liber este cel ce poate face ceea ce vrea,nefiind robit de bunavoie de patimile ce-l chinuiesc.