Il am pe Pr duhovnic care ma mai sustine si el saracul cum poate, ca cu preotii de aici, care sunt ecumenisti toti...lasa de dorit. va multumesc pt raspuns. pomeniti-ma si pe mine pacatoasa si nevrednica la rugaciunile dumneavoastra!

Mariana draga,

Cred ca iti este foarte greu si nadajduiesc ca Maicuta Domnului sa te intelepteasca ce sa faci. Ea nu S-a dezlipit de Fiul Sau, desi putea sa plateasca cu moartea pentru acceptarea de a-I fi dat viata. Ea stie ce este iubirea de mama. Si tot Ea stie ce inseamna sa pierzi sau sa fii la distanta de cei dragi.

Totusi in inima copiilor va fi un repros vesnic ca i-ai lasat singuri in aceste momente. Si aceasta e varsta cand se dezvolta tot felul de traumatisme din cauza lipsei apropierii tale. Poti oare sa asumi toate astea? Copilul nu e interesat de ce mananca, dar e interesat sa te joci cu el. Daca-i dai un colt de paine dupa o repriza de joaca, e cel mai fericit. Eu cred ca mai sunt si alte aspecte care te tin in strainatate. Jertfa fata e copii e un pretext. Ce cred eu. Poate ma insel. Da, Doamne!

Elena

Si Maica Domnului a trebuit sa plece in "strainatate" din motive obiective si poate nu avea chef sa se trambaleze cu magarul prin desert, dar a trebuit sa se jertfeasca pentru copilasul Iisus. Mai stii poate ca Mariana a fost inspirata tocmai de ea ca sa plece...ca sa salveze copilul de bataia de joc din tara,...ca de fapt multi altii care nu se mai intorc...

Maicuta Domnului in exemplul tau era langa Fiul ei. Adica chiar daca era greu, nu s-a dezlipit de EL. E o suferinta traita atat de Mariana cat si de copiii ei. Din ce carti si studii de psihologie am mai citit, efectele vor fi nocive mai ales pentru copilasi. Si mare va fi durerea cand o sa se simta ca o straina langa ei. Regretele vor fi vesnice. De aceea o intrebam pe Mariana care e contextul ei, de ce sta aici in realitate.

Am vazut barbati muncind in strainatate, dar mamele ramanand langa copilasi. Si am discutat cu ei si traiau o tragedie. Ce castigau dadeau pe telefon si cadouri pt copilasi. Erau disperati ca oameni, tristi si dornici de a face ceva pentru a fi cu familia. Majoritatea ori i-au adus pe toti aici ori s-au intors. Cel putin din ce cunosc eu. Am mai cunoscut alte cazuri cand parintii erau in strainatate si copiii erau cu bucnicii. Si mai dezastruos, parintii devenisera numai finantatori, iar adevaratii parinti erau bunicii. Va dati seama ca e dramatic pt copilasi?

Viata e scurta. Nu pierdeti bucuria de a fi cu cei dragi!

Elena

de judecat doar D-zeu e in stare sa judece...eu nu as putea sa imi las sufletul meu (copii) si sa plec, m-as prapadi. Dar iaca mai sunt situatii in viata cand mai faci si sacrificii. In mijlocul binelui e raul si in mijlocul raului e binele. D-zeu sa te pazeasca si pe tine si pe copii tai. Dar sa nu ii lasi prea mult singuri ca mare nevoie au de mama (mai ales la varsta frageda)

Mariana, daca nu sunt indiscret, in ce tara esti?

Am trait si eu in vestul Europei timp de cativa ani si peste tot sunt preoti buni! Numai trebuie sa-i gasesti.

Dar sa dam slava lui Dumnezeu pentru ca exista biserici ortodoxe si in vestul Europei!

Si te-as ruga sa nu ii judeci pe preoti pentru ca sunt ecumenisti. Faptul ca multe biserici ortodoxe sunt gazduite de parohii romano-catolice determina anumite relatii cordiale intre clreul ortodox si cel romano-catolic. Asa e viata! Tu ai fost nevoita sa pleci in strainatate, desi te doare inima. Asa si unii preoti ortodocsi, in tari neortodoxe, sunt pusi in diferite situatii carora trebuie sa le faca fata cu intelepciune, pentru binele credinciosilor.

Pari o femeie cuminte. Lasa-i pe maini bune, daca aceasta este tot ce poti face. La noi e din ce in ce mai trist. Mai avem un pic si ne dau afara din tara.Ocupa-te cum poti de educatia lor, dar bine. Fii cu gandul mereu la Dumnezeu!