Intr-o pestera, Maria langa Pruncul Sfant vegheaza / Il priveste, il adora, L-ar atinge ; nu cuteaza / L-ar lasa, n-o lasa dorul, dar smerenia nu-ndura ; / Cum sa-ti pipai Creatorul ? Nu ti-e teama ,tu faptura ? / Ci iubirea e mai tare ca fiorii ei de teama / Si-aplecandu-se-L saruta si la sanul ei de Mama / Il cuprinde, mangaindu-L paradisul din obraz / Adancita-n bucuria negraitului extaz ! / Si-n tacerea noptii sfinte, isi adapa ochii plini / In oceanele de ceruri ale ochilor Divini. / I-ar vorbi, I-ar spune multe, dar se simte-atat de mica; / Numai inima-i cuteaza sa mai bata si sa zica : / - Ai venit din ceruri, Soare , pe pamantu-ntunecat / Si din noaptea acestei pesteri straluci-Vei -ne-ncetat ! / -Ai venit din cer Iubîre ! Pe aceste plaiuri reci / Si din frigu-acestei pesteri incalzi-Vei lumea-n veci ! / -Ai venit , Pastorul Mare, de pe muntii Tai inalti / Micsorandu-Te pe Tine, ca pe oameni sa-i inalti. / Ai venit in lume, Doamne , din cerescul Tau Palat / Sa te nasti sarac in lume, ca sa-l faci pe om bogat.

f frumoasa aceasta poezii, merita invatata.
multumim pt toate care le-ai postat.

Pomul crăciunului
 

[SIZE=3] POMUL CRĂCIUNULUI[/SIZE]
[SIZE=3] De G. Coşbuc[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]"Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu -
Pădurea iarna doarme, c-aşa vrea Dumnezeu. [/SIZE]
[SIZE=3]Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Şi plânge-atunci cu hohot, cuprinsă de fiori. [/SIZE]
[SIZE=3]Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier.
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer. [/SIZE]
[SIZE=3]Şi zboară-ncet de-a lungul [/SIZE]
[SIZE=3]pădurilor de brad
Şi cântă-ncet; şi mere şi flori din sân le cad. [/SIZE]
[SIZE=3]Iar florile s-anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumină şi-aşa e de frumos! [/SIZE]
[SIZE=3]Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei. [/SIZE]
[SIZE=3]Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimise dintr-însa Dumnezeu. [/SIZE]
[SIZE=3]Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum a găsit-o, cu flori şi jucării. [/SIZE]
[SIZE=3]Departe într-un staul e-n faşă-acum Isus,
Şi îngerii, o, câte şi câte I-au adus! [/SIZE]
[SIZE=3]Dar El e bun şi-mparte la toţi câţi Îl iubesc,
Tu vino, şi te-nchină, zi: ”Doamne-ţi mulţumesc!”. [/SIZE]

Colindă
 

[SIZE=3]Casa în care-am intrat
e de binecuvântat
după legea creştinească,
numele să-şi împlinească[/SIZE]
[SIZE=3] şi-ntre lumânări aprinse
mesele să-i fie-ntinse
şi-ncărcate de bucate...[/SIZE]
[SIZE=3]Să trăiţi în sănătate
şi-n unire, şi-n cinstire,
că ne-aţi dat adăpostire.[/SIZE]

De Crăciun
 

De Crăciun, sub fulgi zglobii,
pe Isus din nou vestindu-L
trec pe uliţă copii
cu colindul.
Şi din zori până-n apus,
pe-o steluţă cu făclie,
ei duc lumii un Isus
de hârtie.
*
Dar tu, frate credincios,
porţi tu Pruncul ce trăieşte?
Duci în tine un Cristos
care creşte?
Nu-i vreun gând ce te-a-nşelat,
un simbol sau o icoană?
Simţi că-i viu cu-adevărat?
Cere hrană?…
După bezna cea de ani,
şi-a adus copilul zorii?
Vin la tine cei sărmani?
Vin păstorii?
Simţi că Cel ce l-ai primit
de lumină-ţi umple gândul?
Şi vin magi din răsărit
căutându-L?
Altfel, Pruncul nu e viu,
altfel, ochiul tău te-nşeală.
Altfel staulu-i pustiu,
ieslea-i goală.
Şi din zori până-n apus,
ca pe steaua cu făclie,
porţi şi tu tot un Isus…
de hârtie. "

[COLOR=black]Costache Ioanid
[/COLOR]

De ce Craciun?
 

"Sunt multi ce nu-nteleg iubirea cu chip de Prunc nascut in iesle,
Nu inteleg corul de ingeri si slujesc altor interese…
Ades sarbatoresc Craciunul, insa nu-i inteleg prezenta
Si urmarind numai placerea pierd din vedere chiar esenta.
De ce s-o fi nascut Hristos? Numai ca eu sa stau la masa
Ciocnind, urand pentru prieteni, servind bucata copioasa?
A coborat in Betleem ca eu sa-mi pun de-o parte bani
Si omorand vitelul, oaia, sa strig: La anul, la multi ani?
Isus a aparut in lume numai ca eu sa-I cant colinde
Si sa ma bucur, cu copiii, cand bradul verde se aprinde?
Sa las o lacrima sa cada, emotie de saducheu,
Cand ne-ntalnim cu toti acasa, cand imi deschid cadoul meu?
Iertati-ma! Nu pot sa cred in noi „meniuri si retete…”
Isus nu a venit din cer, ca oamenii sa se imbete,
Sa cheltuiasca bani pe daruri, pe alimente, pe braduti
Si dupa sarbatori sa fie tot amarati si abatuti.
Isus nu a dorit sa fie motiv de repetenta-n scoala,
De neplacere in familii, sau un amar de punga goala…
Nu lacrima de despartire, nu cearta, nici dezamagire!
Isus in Betleemul noptii a vrut sa-nsemne doar IUBIRE!
A vrut sa-nsemne sansa vietii, poarta de har mantuitoare,
O scara rezemata-n ceruri pe care poti urca spre soare…
Motiv rarisim de cantare a psalmilor de laudat,
Motiv de strigat catre oameni, ca doar Mesia e-mparat!
Isus dorea sa spuna lumii prin scancet de copil in paie
Ca a lasat slava din ceruri si a-mbracat umile straie,
Ca tu sa te opresti o clipa, sa canti speranta viitoare:
Iti multumesc, iubite Doamne, ca ma iubesti asa de tare! "

Jercan Danut Alexandru

Slava Ţie
 

"Noapte de Crăciun, curată,
Noapte-a Naşterii, prea sfântă,
Câtă pace-mbelşugată
Torni în inima înfrântă!
În ce strai de bucurie
Înfăşori tu lumea toată,
Zvon de rai şi veşnicie,
Noapte de Crăciun, curată.
Oameni, ce-au purtat prin ceaţă,
Uriaşa lor povară,
Pot păşi în noua viaţă,
Zvon de nouă primăvară.
Căci Isus Mântuitorul
S-a născut în ieslea sfântă,
Ca să mântuie poporul,
Biata inimă înfrântă.
S-a născut sărac, în paie,
Prunc al păcii şi-al iubirii,
Ca să ardă-n vălvătaie
Vechea lume a pieirii, �
Şi să-nalţe, peste moarte,
Rod al răstignirii Sale,
Lumea celor scrişi în Carte,
Lumea dragostei totale.
Slavă Ţie, scump Isuse,
Creang-a cerului, boltită
Peste sufletul ce-Ţi spuse
Bucuria sa smerită!
Slavă ţie, noapte sfântă,
Noapte de Crăciun, curată!
Cântă frate, soră, cântă,
Cântă pacea-mbelşugată,
Pacea Lui în dar primită,
Pacea Sângelui iertării…
Fii în veci de veci slăvită,
Sfântă noapte a-ntrupării! "

Simion Cubolta

La fiecare Praznic de Crăciun
 

"La fiecare Praznic de Crăciun,
Duios, colinzile ne-aduc aminte
Că Domnul a venit într-un cătun,
A dat pe-o iesle cerurile sfinte…
La fiecare Praznic ne-ntrebăm,
Cum? N-a fost nimeni să-l primească-n casă?
… Dar şi noi tot în paie II uităm,
Când forfota Crăciunului ne-apasă!
La fiecare Praznic simt mereu
Că-i prea adâncă şi prea grea ocară
Să fie patul pentru Dumnezeu,
O iesle într-un grajd sărac afară!
La fiecare Praznic e un glas
Ce spune-n taina nopţii fermecate
Că Domnul caută şi azi popas,
Mai stă la uşa noastră şi mai bate…
La fiecare Praznic noi vestim
Venirea Domnului, sărbătorească.
Dar mă întreb, cu-adevărat dorim
La noi în case să se-adeverească? "

[COLOR=#658d12]Valentin Popovici[/COLOR]