se prea poate
dar nu pe "calcatul" acesta se bazeaza respectul catolicilor fata de Papa

de ce este atat de greu de acceptat faptul ca la un moment dat in istoria Crestinismului a fost necesar un primat si ca acesta a fost dobandit de Episcopul Romei?!?
daca aceasta nu ar fi fost in planul lui Dumnezeu si spre folosul oamenilor, nu ar fi fost deloc!

Nu exista nici o ierarhizare a episcopilor, încearca sa întelegi. Episcopii sunt egali iar titlul "primum..." avea doar rolul de a stabili o rânduiala în biserica, prin alegerea unui reprezentant unic. Daca acest titlu ar fi fost acordat patriarhului Alexandriei (sa zicem), alexandrinii nu ar fi cazut în paranoia în care au cazut trufasii romani.

Si nu ar fi dezvoltat o teologie bogata dar falsa cum a dezvoltat Roma, ajungând si la ierarhizare între episcopi, secta catolica fiind astazi un organism CENTRALIZAT, spre deosebire de Biserica ortodoxa care e descentralizata.

titlul "primum..." avea doar rolul de a stabili o rânduiala în biserica

asa este
citand pe Traditie
Daca acest titlu ar fi fost acordat patriarhului Alexandriei (sa zicem), alexandrinii nu ar fi cazut în paranoia în care au cazut trufasii romani.

reactia ar fi fost exact la fel
ciudat mi se pare ca o numesti "paranoia"

secta catolica fiind astazi un organism CENTRALIZAT, spre deosebire de Biserica ortodoxa care e descentralizata.
de ce ti se pare centralizarea mai rea decat descentralizarea?
mai ales ca, in ceea ce priveste Catolicismul, "centralizarea" este aceeasi cu centralizarea din BOR, de exemplu

"Opinia criticilor primatului petrin.Primul episcop al Romei a fost Linus, fiul Claudiei
Dupa unii critici ai primatului petrin invocat de Biserica Romano-Catolica, prezenta Sfantului Petru la Roma este de ordin legendar. In opinia lor, totul a pornit de la rastalmacirea scrisorii adresate de Clement corintenilor, in care acesta vorbeste despre raul care vine din invidie si da exemple din Vechiul Testament, referindu-se apoi la cei doi apostoli, Petru si Pavel, care fusesera victime ale invidiei persecutorilor lor, desi nu spune nimic si nici nu lasa sa se inteleaga ca ei ar fi fost martirizati la Roma. Simpla alaturare a celor doi i-ar fi facut pe corinteni sa traga concluzia ca au fost martirizati in capitala imperiului.

Ei mai sustin ca Petru a fost episcop in Antiohia, neavand cum ocupa in acelasi timp si scaunul Romei. Insusi Apostolul Petru, in Constitutiile Apostolice, marturiseste ca primul episcop al Romei a fost Linus, hirotonit de Pavel, informatie confirmata si de Sfantul Irineu al Smirnei, ucenicul Sfantului Policarp, care spune: "Dupa ce au intemeiat si pus in randuiala Biserica Romei, au numit episcop pe Linus", fiul Claudiei. Acelasi Linus este amintit si de Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Timotei, iar dupa moartea lui, cel de-al doilea a fost Clement, "hirotonit de mine, Petru". Deci, Petru ar fi mers la Roma, dupa apostolul Pavel, nu cu scopul de a pastori, ci doar pentru a hirotoni un nou episcop.

Criticii pomeniti mai sustin ca atunci cand Iisus i-a spus fiului lui Iona ca "tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile Iadului nu o vor birui", ar avea o cu totul alta interpretare:" Zic tie, pe care te-am supranumit Petru, pentru taria credintei tale, ca adevarul pe care l-ai rostit este piatra de temelie a Bisericii si ca inselaciunea nu va birui niciodata"."
Dumitru Manolache

Cateva inforatii dintr-un articol despre primatul papal de pe site crestinortdox.ro. Eu am luat partea pe care am considerat-o relevanta: "Sinodul de la Vatican, care a dogmatizat primatul papal, il bazeaza pe "locul clasic" din Matei 16, 18-19, ca de altfel toata teologia romano-catolica. La intrebarea Mantuitorului catre Apostoli: "Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului?", ei au raspuns ceea ce stiau ca se crede in popor despre El: ca este Ioan Botezatorul, Ilie, Ieremia sau altul din Prooroci. Intrebandu-i si pe ei: "Dar voi cine ziceti ca sunt?", a raspuns din partea lor Petru, zicand: "Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu". Fericind pe Petru, ca a marturisit mesianitatea Lui, necunoscuta de oameni si descoperita de Dumnezeu, Mantuitorul a rostit cuvintele, pe care teologia papala intemeiaza primatul episcopilor Romei, ca primat al Sfantului Petru: "Si Eu zic tie, ca tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui. Si-ti voi da cheile imparatiei cerurilor, si orice vei lega pe pamant, va fi legat si in ceruri, si orice vei dezlega pe pamant, va fi dezlegat si in ceruri".

Exegeza romano-catolica atribuie acestor cuvinte intelesul revelator, ca Mantuitorul a intemeiat Biserica Sa pe Sfantul Petru si ca i-a incredintat lui conducerea ei.

Nici Sfantul Petru pus in cauza de teologia romano-catolica, nici ceilalti Apostoli n-au avut ideea ca el este temelia Bisericii si ca are in ea autoritate monarhica, si inca transmisibila episcopilor unei Biserici locale.

Sfantului Apostol Pavel spune ca temelia este Iisus Hristos, (I Corinteni 3, 11) si ca Apostolii si Prorocii sunt temelie in sens figurat, secundar sau larg, "piatra din capul unghiului fiind insusi Iisus Hristos" (Efeseni 2, 20).

Nu trebuie sa uitam de cuvintele de aspra mustrare adresate de Mantuitorul lui Petru, abia dupa trei versete de la solemna investire a lui cu primatul papal (Matei 16, 23: "Mergi inapoia mea, Satano. Sminteala imi esti, ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor" , ca si mustrarea facuta de Sfantul Apostol Pavel Sfantului Petru, la Antiohia, unde "i-a stat impotriva" (Galateni 2, 11-14).

Este destul ca sa intelegem clar, ca Sfintii Apostoli, in frunte cu Petru insusi, au fost straini de gandul unui privilegiu de putere acordat lui ca temelie a Bisericii, print al Apostolilor si cap monarhic al crestinatatii.

Acolo unde, din slabiciune si din nestiinta omeneasca, s-au produs dezbinari pe nume de Apostoli, ca la Corint, Sfantul Apostol Pavel a restabilit intelesul Bisericii si raportul ei cu Iisus Hristos, in cuvinte care nu lasa loc nici unui echivoc: Biserica nu este a lui Pavel, a lui Apollos sau a lui Petru, pentru ca nu in numele lor s-au botezat crestinii, ci este a lui Iisus Hristos (I Corinteni 1, 12, 13; 3, 4-6, 22) si de aceea nimeni nu poate sa puna alta temelie, afara de cea pusa, care este Iisus Hristos.

In exegeza este obligatorie citirea si intelegerea in context, in sensul mai restrans si mai larg al cuvantului; in acest din urma sens, contextul unui loc evanghelic este tot Noul Testament. Nimeni nu poate sa traga dintr-un text concluzii pe care Mantuitorul si Sfintii Apostoli le infirma. Cum se poate impaca intarirea unui Apostol cu cinstea de temelie a Bisericii si de suveran al ei, cu cuvintele neobisnuit de aspre ale Mantuitorului, care numeste pe Petru "Satana" si "sminteala", pentru ca nu cugeta cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor? Cum putea Mantuitorul sa intemeieze Biserica Sa, pe care "portile iadului" nu aveau s-o birue, pe omul care L-a tagaduit inaintea unei femei, in ceasul cel greu al incercarii? Si cum se poate face un privilegiu personal, exceptional si exclusiv dintr-o putere (de a lega si dezlega), pe care Mantuitorul a dat-o tuturor Apostolilor? (Ioan 20, 22-28).

Asemenea cuvinte si fapte, apologetica papalista le uita sau le trece cu vederea. In straduinta sa de a dovedi primatul papal cu orice pret, ea face apel la tot felul de argumente, avand aparenta de adevar, si cauta indicii despre primatul Sfantului Petru in orice cuvant sau gest privitor la el, vazand totul prin prizma unei idei preconcepute, cea a privilegiului personal, exceptional si transmisibil al Apostolului. Oricat de ingenioasa ar fi insa argumentarea apologetica a acestui privilegiu, ea nu poate sa infirme faptele istorice. Acestea sunt mai clare si mai concludente decat interpretarea ipotetica a unor cuvinte cu mai multe intelesuri, sau decat episoadele fara importanta dogmatica sau eclesiologica, cum sunt schimbarea numelui lui Simon in Chifa, adica Petru (Ioan I, 42), prezenta lui in fruntea listei Apostolilor, spalarea picioarelor lui inaintea celorlalti Apostoli, plata darii catre templu pentru el, predicarea de pe corabia lui (Luca V, 3), aratarea catre el intai a Mantuitorului inviat, ca sa nu mai vorbim despre rastalmacirea in prerogativa primatiala a intreitei reabilitari a Apostolului, in urma penibilei tagaduirii intreite a invatatorului sau (Ioan XXI, 15-17).

Tot ce se stie din Noul Testament si din epoca apostolica despre locul si puterea Sfantului Petru in Biserica, este intaietatea lui de cinste intre Apostoli, suficient explicabila prin varsta, temperamentul, initiativa, zelul si apropierea lui de Mantuitorul. Daca persoana si numele lui ar fi insemnat pentru Mantuitorul si pentru Biserica ceea ce cred papalistii, aceasta trebuie spusa in predica lui si a celorlalti Apostoli cu o claritate care sa nu lase loc indoielii. Un privilegiu asa de important nu se putea lasa expus controverselor.

Nici in predicile, nici in epistolele Sfantului Petru sau ale celorlalti nu se gaseste nici cel mai mic indiciu care ar putea indreptati fie cat de putin presupunerea, ca Sfantul Petru era el temelia Bisericii, in intelesul dat acestor cuvinte de exegeza papalista. Nu el, ci adunarea Apostolilor si a presbiterilor, in care Iacob numit "fratele Domnului" avea o autoritate morala cel putin egala cu a lui Petru (Galateni 2, 9), rezolva probleme mai grele pentru Biserica (F. Apost. 15). In nici o privinta si cu nici un prilej autoritatea lui Petru nu s-a impus ca fiind exceptionala de drept divin.

Dar ideea ca sunt urmasii "printului Apostolilor" si sefi monarhici de drept divin ai Bisericii universale n-au avut-o nici macar episcopii Romei la inceput. Abia in secolul al treilea, dupa peste doua sute de ani de existenta a Bisericii, un episcop roman, Stefan (257-260), a avut orgoliul scaunului roman, socotindu-se urmas al lui Petru, pe care s-au asezat temeliile Bisericii."

cum vom scapa oare de ispita asta sa de a nu huli spre adevarul scaunului Dumnezeiesc, pentru cei ce se erijeaza shi-l ocupa fara rushine inscaunandu-se singuri, fara Hristos, fara Hara, fara Dumnezeu, asha cum obligau regii shi imparatzii pervershi shi plini de blestematzie ca sa fie ei socotitzi vrednici shi sfintzi prin care se fac voile lui Dumnezeu? Deci cum oare vom fi capabili sa nu ne ridicam nemultzumirea shi hula shi judecata lasandu-ne ispititzi de evidentza minciunii shi inshelarii shi sa nu lovim in Imparatzia Cerurilor, in apostoli shi sfintzi, care cu adevarat poarta pecetzile shi puterea lui Hristos in ei shi peste ei?

Iar Hristos cand i-a Pus numele de Piatra, atunci a impartashit numele Sau apostolului Simon fiu al lui Iona, referindu-se atat la Sine care este Piatra din Capul Unghiului, cat shi la Cel care-l Marturiseshte, care UnaSunt asha cum Hristos este Una cu Tatal, pentru ca Tatal i-a descoperit lui aceea shi a marturisit shi nu sangele sau carnea, deci Atunci a avut loc o marturiseire Bisericeasca, a Tatalui, a Fiului shi a lui Simon, adica Petru care vorbise de la Tatal shi Duhul Sfant, deci Atunci s-a intemeiat Biserica Sa, care nu v-a fi inshelatoare shi nu v-a fi tarata in minciuna, deoarece ea este Adevarul.

Iar Piatra din capul unghiului, nu este neaparat un unghi de inaltzime piramidala sau de unire intre doua ziduri cat este unghiul pe care il face Dumnezeu cu omul din curgerea lui ca o apa in marea patimilor, intorcand pe om de la patima sa spre nepatimire shi spre Dumnezeu, ca de aceea se lovesc totzi primii nascutzi mandrii sau smeritzi dar trufashi de piatra care este Hristos, toate ficele shi fii Babilonului cel Mare.

Deci Biserica pe Tatal, Hristos shi Petru este Intemeiata iar apoi pe Petru shi Pavel, iar apoi Pe Tatal, Hristos, pe ingeri shi pe Ioan Teologul...

deci am impresia ca papa nu a facut altceva decat sa cada in ispita lui Mahomed care s-a crezut profetul lui Dumnezeu, cam tot asha se crede shi papa, doar el, urmashul lui petru shi al scaunul acestuia.... dar e treaba lor... ca doar Dumnezeu a zis ca oricui v-a birui ii va da sa shada pe scaunul sau, asha cum a shezut El pe scaunul Tatalui, shi ii v-a da sa manance din mana ascunsa shi sa bea din apa vietzi veshnice, shi-i va da o pietricica alba pe care v-a scrie numele Sau... dar pentru asta e nevoie de staruintza shi de haine albe shi albite, ca daca v-a deschide ushile shi vei intra fara haina de nunta, atunci vei primi rasplata de fatza cu totzi nuntashii:

"Prindetzi-l shi legatzi-l fedelesh shi scoatetzi-l afara ca shi-a permis sa intre aici fara haina de nunta" sau asha ceva v-a zice celui trufash..... iar afara, sunt mincinoshii shi fricoshii shi hotzii shi ucigashii shi inchinatorii de idoli, shi desfranatzii, shi curvarii, shi alcoolishtii shi fumatorii shi drogomanii, shi injuracioshii, shi malaHienele, shi vrajitorii de cafea de astrologie de horoscop de tarod, shi totzi ce slujesc lui satan sau minciunii... shi rasplata lor este in iezerul de foc ce arde cu pucioasa pregatita pentru proorocul mincinos shi pentru tatal minciunii... Iata, El vine curand, ferice de cel ce aude glasul Sau shi il primeshte... Ca a fost Mort shi a Inviat shi Viu ESTE in Vecii Vecilor, Cel dintai shi Cel de pe Urma..... Amin-ul.

important e cum crede PAPA ,despre acest cuvint,nu credinciosii:thumbsup:

Canonul 3, Sinodul de la Constantinopol (381)fixeaza ordinea celor cinci patriarhate, tinand seama de situatia politica a vremii. Roma se bucura de o preeminenta de onoare, iar Constantinopolul ocupa locul doi, avand privilegii egale cu "cetatea imperiala".
Oare primatul papal nu ar insemna anularea acestor privilegii egale, care au fost consemnate in cel de-al doilea Sinod?

de ce ti se pare centralizarea mai rea decat descentralizarea?
mai ales ca, in ceea ce priveste Catolicismul, "centralizarea" este aceeasi cu centralizarea din BOR, de exemplu[/quote]

Cred ca e o "mica" diferenta intre Patriarhul unei tari si Papa intregului pamant, cand vorbim de centralizare.
Noi stim ca se va ajunge si acolo in vremurile de rastriste ale Antihristului, cand credinciosii vor fi putini la numar si vanati pentru credinta lor.
Si apoi, daca al 2. Sinod a stabilit 5 patriarhate, de ce trebuie sa le reducem la unul singur?

Deci e clar, a fi pe vremuri primul shi cel mai mare dintre ele, nu-i totuna cu a fi unicul shi sheful tuturora... cum a ajuns sa-shi vrea sa se creada multstimatul domn papa cu ai lui. Deci e clar ca au devenit eretici, ca deshi erau cei mai mari shi primii socotitzi in greutatea cuvantului lor, shi-au luat-o in "capabil de pacate" shi in trufia lor au devenit infailibili shi unici ei shi nu Dumnezeu din Treime.

Ei acuma ai intzeles MariaB,

multzumesc ancah ca ne-am dumirit ca ashtia chiar se afla in schisma shi minciuna... dar sa nu ne fie noua spre judecata sau spre osanda ca sa nu ajungem in sinagoga satanei indreptaztitoare de sine prin pararea altora din nedreptatea mincinoasa suferita.... sa nu ne fie spre osandirea aproapelui ca asha ne invatzam, sa judecam, sa hulim, sa ne ridicam gura ina a judeca shi in a osandi inloc sa ne vedem de necazurile noastra shi ascultarile noastra.................. groaznic, iscodire spre judecata-osanda, sa nu fie ca in iad ajungem.