:)Draga Diana, exista un criteriu dupa care infaptuim si se numeste constiinta. Constiinta trebuie sa fie curata si treaza (curatita de vietuirea pe cat se poate in Hristos) nu adormita sau pervertita de neintelegerea adevarata a sensurilor (deoarece omul nu cauta adevarul, se multumeste cu ce zice si traieste lumea...). Concret: femeia trebuie sa tina post, intrucat ascultarea de Biserica e mai mare decat ascultarea de sot, dar si daca nu tine nu greseste, insa nu urca, din lipsa de discernamant, urcusul duhovnicesc, deoarece ramane la un nivel inferior de perceptie a celor duhovnicesti (daca e vorba de nepasare, e o greseala grava, in care il arunca si pe sot care, poate zice doar asa, nu impune). Vezi tu, e o chestiune nuantata care cere experienta unui duhovnic...Mai vezi tu, asta e o problema grava si anume faptul ca multi dau piept cu invataturile Bisericii, dar nu sunt pe drumul smerit al intrebarii catehetice, ci afla doua-trei chestiuni care se ciocnesc paradoxal in mintea lor si isi hranesc imaginatia preexistenta a lipsei unui mesaj coerent din partea lui Dumnezeu, si de ce nu, chiar a lipsei "logice" a lui Dumnezeu.

Sfantul Apostol Pavel vorbeste despre supunere in Hristos "supuneti-va unul altuia intru frica lui Hristos" (Efeseni 5,21. Nu stiu daca in exemplul amintit de tine mai este vorba despre o supunere in Hristos.

cred ca tu nu privesti realitatea zilelor in care traim.nu stii ca la tara bietele femei sunt batute pana la sange de sotii care vin de la crasma cu mintea imbibata de alcool,si sunt practic fortate sa se 'supuna',altfel sunt date afara in suturi,nu ai auzit de aceste drame la care sunt obligati sa asiste si copiii?femei amarate care nu au incotro sa se duca si stau si suporta toate mizeriile barbatilor!asta pentru ca asa gandesc barbatii ca trebuie sa te supui.automat ,un barbat cand aude de' supunere',confunda termenul religios cu sclavia.nu trebuie insa sa generalizam,sa traim cu speranta ca mai exista totusi barbati care nu se gandesc doar la sex.

pai sa-ti spun cum procedez eu, dat fiind ca sotul meu nu prea "le are" cu postul si nici cu mersul la biserica.

miercurea si vinerea fac intotdeauna mancare de post, zile in care vrand-nevrand s-a obisnuit si el sa manance mai usor. in rest, chiar in timpul posturilor mai lungi, ii gatesc separat cam ce vrea el.

in ceea ce priveste biserica, nu mi-a interzis vreodata sa ma duc facand el alte planuri pentru timpul respectiv, atat doar ca el personal nu vine regulat, decat la Paste si Craciun.

ce nu inteleg eu este cum de in secolele trecute cand Europa era sa zicem mai religioasa, iar Biserica era prima institutie in stat femeia nu avea nici un drept si era vazut ca o fiinta inferioara, fara nici o putere de decizie? iar abia acum cand tarile au devenit mai laice, iar Biserica s-a cam distantat de puterile statului femeia si-a castigat drepturile si este vazut ca o fiinta egala cu barbatul? nu trebuia cumva sa fie invers?
daca supunerea femeii nu era vazuta ca si sclavie, ia datoria barbatului era sa-si iubeasca sotia, atunci de ce stramosii nostri nu au facut asta, iar secolele la rand femeia a fost vazuta ca si un mijloc de a naste copii si cam atat????

asa este si in casnicia parintilor mei, tata tine post doar cand face mama mancare de post, in cazul bunicilor amandoi inca se mai chinuie sa mai posteasca chiar daca sunt mai batrani, dar astea sunt casnicii reusite, din pacate stiu casnicii unde sotul chiar daca nu duce o viata religiosa se mai opune cand sotia doreste acest lucru

dar oare cum o fi invers, cand barbatul e cat de cat evlavios, vrea sa mearga la biserica si sa tina post, iar sotia nu. banuiesc ca sunt si astfel de cazuri.

draga mdosat, uneori trebuie sa mai si spunem lucrurilor pe nume, ca daca facem pe pudicii si pe mironisitele nu inseamna neaparat ca nu avem astfel de probleme, ci ca doar le cam ascundem sub pres. sincer, nu am avut intentia de a lansa provocari in sensul perceput de tine, ci mai degraba a trage un semnal de alarma pentru barbatii care isi neglijeaza sotiile, intr-o forma sau alta.

PS: poate ne dai totusi un nume cu care sa ne adresam tie... si as indrazni sa te mai intreb si daca esti cumva preot sau macar teolog, multumesc.

Acolo Mirela e prapad, fara gluma... Femeia atee convinsa, mai ales cind se trage de la parintii ei, creaza cele mai mari neplaceri sotului, o prigoana cum sotii nu cred ca ar face-o sotiilor, si fara exagerari, se transforma intr-un tiran, din ignoranta si lipsa de o elementara intelegere religioasa a ce inseamna sa fi crestin, vede in cel mai mic detaliu, o rugaciune, o cruciulita, habotnicie si un afront adus EI personal.

C-tin spunea ca convertirea unei asemenea femei, care a dat peste cap familia si copiii, aduce multe cununi celui care reuseste.

De regula insa, vad ca daca femeia se opune bisericii si barbatul, la cererea ei, nu renunta, se lasa Mirela, cu scandal monstru si chiar divort. Cunosc cazuri...

pai atunci, daca altfel nu se mai poate, sa fie divort!

din cate stiu eu biserica accepta desfacerea unei astfel de casnicii numai daca cererea vine din partea celui necredincios, cum este cazul despre care vorbim.