Ba tocmai ca doar Dumnezeu ispiteshte, doar El incerca credintza, doar El intareshte Duhul Sau pentru a ridica pe om intre ingeri,

dar Cuvantul respectiv al sf ap Iacov trebuie intzeles ca shi cadere in ispita, adica nimeni nu poate cadea in ispita shi sa traiasca patima shi sa sustzina ca de la Dumnezeu este ca sa cada shi sa se statorniceasca in patima, NU, Dumnezeu chiar daca ispiteshte El ar fi vrut ca noi sa o biruim, sa fie in noi Cuvantul Sau shi sa ne dovedim nefatzarnici.... Dar mai ispiteshte shi diavolul, shi noi inshine ne ispitim, shi intre noi, ca daca ar ispiti doar Domnul atunci ar fi spre desavarshire, ca el vazandu-ne neputintza, ne-ar trimite shi invatzator sa ieshim la liman, sau inger sau aproape, ca el s-ar Milostivi de noi, ca ne-am dovedit iar shi iar biruitzi de nevrednicie shi patima....

Deci cuvantul trebuie intzeles ca nu vrea Dumnezeu sa ispiteasca pentru a cadea noi in pacat shi a ramane noi in patima shi a muri in pacate, ci doar va veni sa cerceteze pe credincioshii lui shi ferice de sluga sa cea buna pe care o va gasi facand asemenea Domnului Sau....

Stabilizarea societatii nu e un obiectiv crestin. Domnul a spus ca nu a venit sa aduca pace ci sabie. Obiectivul nostru e viata vesnica, pe care o pierdem prin viata trupeasca. Am repetat asta dar vad ca tot nu întelegi.


Viata vesnica nu e o continuare la nesfârsit a vietii materiale ci unirea în Duh cu Dumnezeu si pentru asta trebuie sa fim perfect curati. Scriptura spune ca nimic necurat nu va intra în împaratia lui Dumnezeu si nu spune degeaba. Orice patima aduce o strâmbatate a sufletului si un suflet cu strâmbatati nu poate vedea pe Dumnezeu: "Fericiti cei curati cu inima caci aceia vor vedea pe Dumnezeu".

Asta e o conceptie vechi-testamentara si falsa.

E drept ca Dumnezeu ne da niste încercari prin care trecând ajungem sa devenim mai constienti de liberul nostru arbitru si de pericolul mortal al pacatului, dar a vedea toate atractiile noastre ca încercari de la Dumnezeu e fals. Sf. Iacov spune clar ca e doar pofta noastra care ne atâta.

Omul aspira la deplinatatea fericirii si nascându+se orb duhovniceste, vede împlinirea fericirii în placerile trupesti. Aceasta se sedimenteaza si amplificia în constiinta sa de+a lungul anilor si ajunge sa fie numit instinct, fiindca devine ceva care apare instantaneu ]n constiinta noastra, datorita îndelungii aplecari spre gândurile patimase. Dar nu e nimic înascut în fiinta noastra, e doar un adaos aceasta aplecare spre patimi.

Si crezi ca exista un singur pamantean in toata istoria (in afara de Isus) care ar putea sa fie asa de pur sa se uneasca cu Dumnezeu ? Sau crezi ca va fi vreodata ? Adica un om perfect ? Cred ca nu, deci prin urmare viata vesnica e o utopie.

Bineînteles ca exista si înca destui iar poarta e deschisa, cine vrea se poate curati prin viata de înfrânare totala si pocainta. Cum spunea Sf. Siluan, pocainta repara totul.

Daca nu ar fi stiut ca vor fi oameni perfect curati, Dumnezeu nu ar mai fi creat omenirea si nu S-ar mai fi întrupat.


Viata vesnica nu e o utopie, asa cum nici viata de acum nu e o utopie.

Eu nu inteleg cum pocainta repara totul. Daca eu sunt un hot din nastere, stiu ca e pacat, ma pocaiesc, dar natura mea de hot nu dispare, eu tot as fura, dar ma abtin pt. ca am citit Bibilia.

Asta nu inseamna deloc ca sunt perfect. Sunt un hot in sinea mea, dar ma abtin. Poate sunt perfect cu fapta, dar sufletul si gandul meu e un talhar.

Nu cred ca asta e definitia unui om perfect (adica cunosc si oameni care nu sunt capabili sa fure).

IlIegh: sa presupunem, ad absurdum, ca tu esti sotul inselat de Karmen.
Cat de fericit ai fi si cat de mult ai indemna-o sa continue, stiind ca pe celalat nu il iubeste, ci pe tine, dar cu care a intretinut relatii sexuale jumatate din timpul cat a fost casatorita cu tine? Cat de mult crezi ca ar ajuta acest lucru familiei? Cam cat timp crezi ca rapeste acest "hobby" familiei si cum crezi ca trebuie sa compenseze Karmen absenta ei de acasa? Si toate astea, pornind de la ideea ca inca nu esti atins de "bruma" si inca mai esti barbat in toata puterea cuvantului?
De punctul de vedere al celor doi copii facem deocamdata abstractie.

Sau sugerezi ca pot intra in imparatia lui D-zeu toti aceeia care se pocaiesc ?

Asta a spus-o Karmen in primul post. Sotul e multumit (desi eu cred ca in acea familie sotul este cel cu probleme). Nu pot sa fac nici o alta supozitie, trebuie sa ne bazam doar pe spusele lui Karmen.

Lipsa ei de acasa e compensata printr-o familie fericita si stabila.

Nu shtiu daca suntem in masura sa o judecam pe Carmen, sau sa o analizam, ca judecata ajunge la osanda shi analiza la nerushinare in ne amesteca in viatza shi sufletul ei...

Dar ea are de facut in asha fel incat sa se straduie sa afle ce crede ca ii cere in cazul ei Dumnezeu prin conshtiintza sa, care va deveni parash daca nu va fi luata in seama, shi nu v-a da fuga la Domnul sa o ajute cat eshti cu ea pe cale....

Dar luand ca si exemplu abstract, o femei care are 2 copii shi un sotz care nu doreshte sa intretzina relatzii sexuale shi ea pe ascuns shi-a gasit linishtea nervilor shi incordarilor sale, linishte pe care barbatul nu i le mai oferea, atunci cum putem noi avea o solutzie mantuitoare, noi care nu cunoashtem nimic din viatza ei, din familia ei, nu cunoashtem nimic din tainele sufletului shi mintzii ei? Ca doar noi nu vedem decat ca ea are unul sau mai multzi concubini, fiindca asta a marturisit, dar uitam ca cel ce marturiseshte este deja pe jumatate iertat. Deci pacatul ei a ramas pe jumatate, ca asha spune vorba din popor, shi asha o fi shi la Dumnezeu ca Milostiv este Domnul cu cei ce incearca sa se intoarca fiindca nu doreshte moartea pacatosului ci sa fie viu (haine curatzite).

Deci ce mai avem de discutat ipotetic, o jumatate de concubinaj.

Poi cum ishi poate ea gasi isbavirea? Poi sa ne rugam sa-i dea Dumnezeu Cuvant Bun, shi sa-i trimita degraba inger povatzuitor ca sa shtie ce sa faca sa-i fie iertata shi jumatatea ramas, sau s-o spele cu lacrimi, sau sa munceasca dublu, sau sa se nevoiasca in a se ruga, sau cineshtie cum o va canonisi Dumnezeu....

Dar fatza de ce porunca a greshit? Poi cine gresheshte o iota sau o cirta sau nu ia in seama unul din aceshti mici ai Mei, mic se va chema in Imparatzie, deci tot a greshit, ca atunci cand greshim tot greshim, ca fiecare porunca deshi au gravitatzi shi canoane diferentziate, moartea ne aduce fiecare din ele mai devreme sau mai tarziu...

Ei ia sa vedem acum cine mai sustine despre sine ca este negreshitor shi a greshit doar fatza de aia sau fatza de aia ? :)

Eu am impresia ca a greshit fatza de legea shi proorocii care spun ca asha cum ai vrea sa-tzi fac tzie altzii, sa se comporte, asha sa le faci tu lor... dar fatza de asta greshim shi noi mereu, "caci oridecate ori unuia din .... nu le-atzi facut, Mie nu mi le-atzi facut"