Ai dreptate ca persoana nevinovata nu se alege cu blestemul rostit, si chiar Sfanta Scriptura confirma asta:

Pildele lui Solomon 26:2 Precum vrabia zboara si randunica se inalta in vazduh, tot asa [color=red]blestemul fara pricina nu nimereste.[/color]

Si eu ma gandesc uneori la blestemele parintilor mei,inca din copilarie,datorita greutatilor din familie si a neajunsurilor,fiindca eram 7 copii,mama casnica,iar tata muncitor necalificat dar si alcoolic.Deseori mama asuprita de atata neputinta si durere ne blestema,ne spunea;"sa orbim daca plangem la moartea ei!",asta in conditiile in care stia foarte bine ca eram extrem de atasati de ea si o iubeam nespus,in comparatie cu sentimentele fata de tata,care nu se arata prea apropiat de noi,fiind mai mult in lumea lui.Bine-nteles ca mama spunea aceasta ca nu mai putea face fata greutatilor,o necajeam ca si copii multi si conceputi cam la doi ani,insa nu am fost niciodata niste copii problema,ci mai degraba destul de cuminti,iar unora ne placea studiul foarte tare.De prea multa munca,de prea multa oboseala si din cauza tatalui care nu lasa bautura,erau deseori certuri,iar mama ne blestema,aproape de fiecare data cand incepea sa planga.
De cand ne-am facut mai mari s-a mai potolit,ne spune doar ca o sa plece in toata lumea si n-o sa stim de ea,asta in conditiile in care noi avem vieti absolut normale,decente,dar ea emana o permanenta nemultumire,chiar si din lucruri banale,si se simt multe frustrari acumulate de-a lungul timpului,in sufletul ei.Oricum,are multa experienta de viata si pentru un parinte este putin inconfortabil sa vada imaturitatea copiilor lui,insa de aceasta imaturitate au avut si ei parte la randul lor,acesta reprezinta traseul firesc al lucrurilor pe pamant.
Tata,pe langa faptul ca s-a certat cu mama toata viata,datorita dependentei sale de alcool a inceput sa ne dispretuiasca in momentul in care am reusit fiecare cum am putut sa ne ridicam din conditia in care ne-am nascut,din punct de vedere material.Era un om bun si inteligent,insa alcoolul il facuse egoist si in mod firesc,invidios pe noi.Toata viata mama ne-a intors impotriva tatalui,precum ca acesta este rau,betiv,iresponsabil,si astfel ne-am cam de partat de acesta,nu doar datorita mamei,ci si datorita realitatii din spusele acesteia.Astfel ca intr-un mod inconstient fiecare dintre copii a cam inceput sa-l ignore pe tata,in mod normal datorita faptului ca acesta se afla aproape permanent in lumea lui a alcoolului,noi nu am mai bagat in seama unele dintre necesiitatile acestuia,astfel vazandu-ne de viata nostra.Dar anii au trecut,noi am ajuns sa ne mai implinim material,iar el sa carteasca,mereu ne cerea bani pentru bautura,si bine-nteles ca era refuzat.Spunea ca asta este placerea lui,iar daca ne pasa de el si dorim sa-l bucuram sa-i dam bani fara sa ne intereseze ce vrea el sa faca cu ei.Uneori ai dadeam,dar de cele mai multe ori nu,si astfel a zacut in propria mocirla mult timp,neavand puterea sa se redreseze.Atunci cand refuzam sa-i dam bani ne blestema,chiar daca nu era deloc bisericos,practic nu se dusese niciodata la biserica,si el spunea;"sa aveti parte de bani cu sacul,dar de fericire niciodata!!!",si o spunea cu multa suparare.
Atunci nu intelegeam mare lucru din suferinta acestuia,ni se parea normal sa ne indepartam si sa devenim indiferenti fata de el atata timp cat nu dorea sa se lase de alcool,si mai ales ca nu mai muncea de foarte mult timp,fiind pensionat timpuriu.Insa,ulterior am inteles ca aceasta situatie a dependentei nu putea fi schimbata chiar daca incercari de dezalcolizare au existat,si deci,nu ne ramanea decat sa-l acceptam si sa-l respectam cu ceea ce consideram ca merita,sa-l ajutam in limita posibilitatilor...insa eram prea imaturi si luati de valurile schimbarilor sociale.
Nu am avut parte sa fiu langa el inainte de a muri,nici eu,nici o sora,si mai mult decat atat nici mama,caci eram plecate din tara.Am plans si am regretat enorm indiferenta si inconstienta cu care a fost tratat odinioara,am suferit mult la inmormantare si aproape ca nu mi-a venit a crede ca "poate exista moarte printre cei apropiati".De cate ori ma aflam in fata unui chiosc ma busea plansul,imi spuneam in sinea mea;"cine stie ce bunatati si-ar fi dorit tata de aici,si nu a avut posibilitatea sa-si cumpere,iar eu l-as fi putut ajuta ,dar n-am facut-o",si tare regretam,chiar daca ai mai trimiteam din cand in cand mancare acasa,nu a fost marginalizat in totalitate,familia avea grija de el,iar despre detasarea,toti capatasem aceiasi atitudine fata de acesta.
Intr-un fel cred ca de atunci,de cand acesta a decedat viata mea s-a schimbat,de atunci am simtit aproape mereu o neliniste interioara,am regretat enorm faptul ca nu ne-am implicat mai mult in viata acestuia,chiar daca el era respingator prin alegerile facute doar pentru el si atat de surpatoare.De atunci am avut cu adevarat parte la multe satisfactii materiale,insa nu am mai simtit placerea asupra acestora,ci mai degraba implinita si nefericita.Uneori ma gandesc poate este vorba de blestemul lui,uneori ma gandesc ca,poate ne-a iertat,caci am aflat ca a spus ca ne iubeste inainte de a muri,lucru pe care nu ni l-a spus niciodata in viata,si nici mama.
Viata este grea,viata ne-o mai facem si noi grea,iar in cele din urma un lucru ramane cert;suntem atat de trecatori iar lucrurile acestea materiale nu reprezinta decat infime accesorii ale viatii.

deci Domnul a socotit shi tot el va socoti shi pot sa am incredere ca socoteala Lui va fi Dreapta.:):)

Socoteala Lui Ovidiu este dreapta cu cei drepti. Nu este cazul nostru. Intradevar El nu doreste moartea celui pacatos ci indreptarea lui. Prin Sfanta Spovedanie, ne curatim dar mult mai greu si mai grava este repetarea greselilor , inclusiv acea perioada de patimi dintre Sfintele Spovedanii. Adica, perioada de recidiva , nesopedita imediat.

Cristi, ma intrebai daca stiu d rugaciuni impotriva blestemelor. Nu stiu, dar pot sa postez ce spunea Parintele Coman: "Dupa randuiala Bisericii, pentru astfel de situatii se face mai intai Sfanta Liturghie la biserica, iar la casa sau la locul suparate de blesteme, farmece se fac mai multe rugaciuni in care preotul se roaga, intre altele, pentru ca Domnul nostru Iisus Hristos, Cel care S-a facut om "ca pe om de inselaciunea diavolului si de chinurile lui sa-l libereze si sa strice toate facerile lui cele diavolesti", "... sa caute cu milostivire spre casa aceea si spre cei ce locuiesc in ea si sa izbaveasca pe cei bantuiti si inviforati de supararile cele rele ale oamenilor celor vicleni, ale otravitorilor si descantatorilor, ale fermecatorilor si fermecatoarelor si ale diavolilor celor vicleni..." Urmeaza un blestem care se face de catre preot la adresa demonilor si a celor care lucreaza cele diavolesti, in care se spune si urmatoarele: "Va blestem pe voi atotviclenilor, incepatorii rautatilor, blestematilor si uratilor diavoli, pe voi care otraviti si fermecati locurile si casele oamenilor... impreuna cu cel ce s-a dat voua, vicleanul om, ca sa fiti adusi casei acesteia sa o tulburati si cu rele naluciri si cu bantuielile voastre sa suparati si sa necajiti pe cei care locuiesc in ea si imprejurul ei... Ci cu toata puterea numelui Atottiitorului Dumnezeu in Sfanta Treime slavit...si cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci...cu tarie poruncesc voua viclenelor duhuri, degrab sa fugiti de la casa aceasta si de la cei ce locuiesc in ea, cu toate descantecele si farmecele voastre, iar de acum niciodata sa nu va mai intoarceti la ea..."


Dupa aceea, luand aghiasma mare sau apa sfintita, preotul stropeste casa si locul casei pe din afara, rostind: "Sa fuga si sa se departeze de la casa aceasta tot vicleanul diavol si otravirea si farmecele si descantecele prin stropirea cu aceasta apa sfintita si niciodata sa nu se mai intoarca, ci sa se stinga; in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh".

Salutare la toata lumea !
Sunt nou shi am o problema foarte mare !
In clasa mea am un coleg care este interesat de tot ce este legat de biserica. Eu m-am imprietenit cu el shi chiar am mers la biserica impreuna. Insa acum mi-am dat seama ca el este mai pasionat de felul in care erau pedepsiti oamenii sau blestemati in Biblie sau in alte parti, decat sa inteleaga ca trebuie sa-i iertam pe cei care ne-au gresit.
Acest coleg este FOARTE SIGUR ca are puterea sa blesteme shi chiar ma ameninta de fiecare data cand avea ocazia. Intr-o zi mi-a cerut o foaie, insa eu nu i-am dat (mai ramasese una singura pt mine ). Deodata colegul meu se infurie, shi cu o ura evidenta in ochii lui, mi-a spus ,,Te blestem ! Te blestem '. Dupa aceasta, colegul meu era foarte multumit de ceea ce facuse shi abia astepta sa sufar ... Nu shtiu ce sa ma fac !
Eu nu il shtiam pe colegul meu asha ... Acum chiar mi-e frica de el ... El insusi crede ca este blestemat ! Eu niciodata nu mi-am batut joc de clegul meu , de fiecare data cand e furios vreau sa-l linistesc shi il ajut daca pot. In rest, ma rog acasa dar mai rar ma duc la biserica ... As vrea sa pot mai des ...
Va rog sa ma ajutati in legatura cu colegul meu ! Are intradevar putere blestemul lui shi daca da, ce pot sa fac ? Sunt foarte speriat ...

Bine ai venit Sorinel. Stai linistit, e de ajuns sa crezi in Dumnezeu si sa-l iubesti cu adevarat si nu se va intampla nimic rau cu tine. Nu poate sa fie prezent blestemul acolo unde este prezent Dumnezeu. Tu roaga-te si pentru luminarea mintii acestui coleg.

Eu am blestemat mai multe persoane ...odata neintentionat si mi-am dat seama ca pot face asta . De exemplu daca imi doresc ca unei persoane sa ii se intample ceva rau ..ii se intampla mai mult ca sigur. Un tip era sa ma ia la bataie pe strada si imediat dupa ...m-am concentrat asupra lui si a venit altul si l-a taiat cu un cutit pe fata. Un coleg a inceput sa ma injure , m-am uitat la el cateva minute dupa care i-a venit o minge in fata si i-au cazut niste dinti:cool: si multe alte chestii...dar daca ma concentrez bine asupra unui om pe care il urasc ,mai mult ca sigur ii se poate intmpla ceva neplacut:rolleyes:

tu cumva razi de noi aici? :dozingoff: ca asa am impresia:D blesteme si iar blesteme. pai sa va spun ceva: bunica mea a blestemat la viata ei cat n-au blestemat toate neamurile voastre de la al 7-lea grad pana acuma. 3 blesteme si un cuvant. numai asa vorbeste. blesteama oameni, animale, pietre, ploaia, soarele, si tot ce va trece si nu va trece voua prin minte. si uite ca n-am mai murit. eu unul ma cam indoiesc de puterea asta a blestemelor...:dozingoff:

eu nu....si nu blesteme dinalea de tarani si bunici...nu la alea ma refer. de obicei trimit si energie gri:))