Ok, numai ca aceste cuvinte nu se refera deloc la vamile vazduhului.

In conceptia iudaica, la vremea la care scria Sf. Ap. Pavel, spatiul dintre pamant si cer era ocupat de duhurile rele. La fel cum cerul era vazut ca si locasul Domnului (cf. notelor de la aceste versete si de la Efeseni 2:2 in traducerea Bibliei facuta de IPS Bartolomeu Anania).

Bineinteles, diavolii fiind duhuri, erau localizati (metaforic vorbind) in vazduh.

Iar lupta de care vorbeste Sf. Pavel este, din nou, lupta de toata viata (si nicidecum de dupa moarte) cu rautatea care exista pe pamant in toate formele. Chiar versetul de la Efeseni 2:2 este in legatura cu "duhul acestei lumi".

In prima partea a citatului, Sf. Pavel pare sa se refere doar la existenta in vazduh a diavolilor. Si eu cred ca Sf. Apostol Pavel era inspirat de Duhul Sfant, nu doar de anumite traditii iudaice.

Daca in a doua partea citatului se refera la ziua mortii (ziua cea rea) sau nu, nu stiu sigur, insa ar putea fi o referinta indirecta.

Bogdan.

Desi nu este o dogma, intalnim foarte des in literatura filocalica aceasta invatatura despre vamile vazduhului. Astfel, citim in Pateric ca "ava Teofil zicea: Ce fel de frica si cutremur si nevoie avem sa vedem cand sufletul se desparte de trup! Ca vine la noi oaste si putere de la stapanirile cele potrivnice, stapanii intunericului, stapanitorii viclesugului si incepatoriile si stapaniile, duhurile rautatii, si ca la judecata il tin pe suflet, aducand asupra-i toate pacatele lui cele intru stiinta si cele intru nestiinta, de la tinerete pana al varsta la care a raposat, Deci stau parandu-1 de toate cele facute de dansul. Ce fel, dar, de cutremur socotesti ca are sufletul in ceasul acela, pana ce va iesi hotararea si i se va face slobozenia lui? Acesta este ceasul nevoii lui, pana ce va vedea ce sfarsit va lua el. Si iarasi dumnezeiestile puteri stau in preajma fetei celor potrivnici si ele aducand cele bune ale lui. Ia seama, dar, ca sufletul stand la mijloc cu multa frica si cutremur sta pana ce judecata lui va lua hotarare de la Dreptul Judecator".

o carte mai mica cu vamile vazduhului are si parohia MALOVAT -judetul Mehedinti

Bineinteles Bogdan, Sf. Pavel era inspirat de Duhul Sfant, dar a spune ca diavolii sunt in vazduh e la fel ca si atunci cand spunem ca Dumnezeu este in cer. Si cred ca era vorba de a descrie realitati duhovnicesti, dar in cuvinte pe care le putem noi intelege.

Despre batalia care se intampla in noi in ceasul mortii stim de la foarte multi Sfinti Parinti! Din cate am citit eu (foarte putin, recunosc) e culminarea luptei dintre bine si rau din timpul vietii. E momentul in care nu mai avem nimic material pe care sa ne sprijinim, cand suntem (cum spun unii Parinti) cu sufletul gol in fata lui Dumnezeu, cand tot ceea ce suntem (inclusiv patimi) se vor revela. Ma gandesc ca trebuie sa fie inspaimantator daca ne-am crezut curati in timpul vietii si deodata ne vedem in toata nimicnicia noastra, devorati de patimile (diavolii) pe care nu le-am lepadat in timpul vietii!

Insa de aici pana a descrie vami si puncte de trecere e cale foarte lunga!

Iti recomand sa citesti cartea lui Serafim Rose, "Sufletul dupa moarte", are argumente foarte bune.

Nu cred ca poti compara afirmatia ca "Dumnezeu se afla cer" cu afirmatia ca "Diavolii se afla in vazduh". Dumnezeu este infinit, diavolii nu sunt. Dumnezeu nu este supus timpului, diavolii sunt. Dumnezeu este peste tot in acelasi timp. Diavolii (si ingerii si sfintii) nu pot fi in 2 locuri in acelasi timp.

Parintele Serafim Rose trateaza foarte bine subiectele astea. Mai aminteste si de exprimarea psalmistului "multi se lupta cu noi de la inaltimi", tot in sprijinul acestei idei. In afara de asta, afirmatia Sf. Pavel ca "...impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh" mi se pare si ea destul de clara.

Bogdan.