-Din pacate actul conceperii a devenit sex, ceva banal in toate mediile,nici copiii de gradinita nu mai pot fi feriti de avalansa pornografiei care imbolnaveste sufletele si trupurile,iubirea nu mai exista si este inlocuita de relatia trupeasca,pacatul a devenit virtute,ne casatorim tarziu satui deja de pacat si incepem o casnicie cu povara grea a pacatului pruncuciderii in spate.Constiinta pervertita si adormita nu mai sesizeaza gravitatea si consecintele in vesnicie ale pacatului.De multe ori ni se ia darul si nu mai putem avea copii.Mare parte din vina o au parintii.Deci pentru acei care au copii raspunderea este mare,nu putem predica copiilor curatenia sufleteasca fara s-o dobandim noi mai intai.Ajutorul vine de la Dumnezeu cel ce a facut cerul si pamantul,trebuie doar sa i-l cerem in lupta cu pacatul.

Iubitilor,intrebarea a fost pusa gresit din start.Intre doi soti nu se numeste sex ci iubire.Casatoria este binecuvantata iar impreunarea este o dovada de iubire.Cel ce se naste este rodul iubirii dintre un barbat si o femeie.Se poate spune ca este sex daca relatia se consuma inte doi care nu sunt cununati.Vai cat de putini au inteles lucrul esential intr-o casatorie...nasterea de prunci nu vine din pacat ci din iubire.Daca ar fi pacat nu ar mai fi fost socotita nunta o Taina.Pai ce Dumnezeu nu stie ca mirele si mireasa de-abia asteapta sa se dezbrace? Hm...! Inca un lucru foarte important:in urma impreunarii rezulta un bebe minunat cu trup si suflet,astfel incat omul si Dumnezeu sunt impreuna lucratori la conceptia unui copil.Deci iubiti-va si faceti copii fara probleme,tineti post dar daca nu rezistati face-ti copii.Postul este recomandat.Mai important este sa cinstim cum se cuvine Sf.Duminica,ziua odihnei si in timpul saptamanii sa le facem pe celelalte.Cat priveste recomandarea cu alea doua zile pe saptamana e total absurd...predispui sotia la cancer si pe tine la impotenta.ca sa nu mai zic cat de mult dispare atractia si afectiunea cand o faci rar...

Si cand o faci des?Ce se intampla,se predispune omul la somn?

argumentare biblica pentru zilele de infranare sexuala
 

Stiu ca Biblia spune ca sotii se lipsesc unul de altul doar pentru a se indeletnici cu postul si rugaciunea
5Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăş, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre.(1Cor7.5)
Dar care este intemeierea biblica pentru exact perioadele si zilele respective. Ii rog pe aceia care cunosc mai in detaliu problema sa-mi raspunda.

:21: Poate vrea sa spuna ca nu ar mai iubi cu aceeasi intensitate, desi nu mi se pare corect... Si apoi se poate ajunge si la saturatie: sunt de acord cu ceea ce spune Sf. Apostol Pavel, ideiea a fost surprinsa de Vladimir Adrian.

Relaţiile sexuale înafara căsătoriei sunt păcate grave care cad sub incidenţa poruncii a şasea. Motivul cel mai frecvent pentru care sufletele ajung în iad este dat de încălcările acestei porunci. Totuşi, comparând păcatul relaţiilor sexuale înainte de căsătorie cu cele din timpul căsătoriei, dar dinafara ei, rezultă că al doilea este mai grav decât primul. De altfel, denumirea lor sugerează acest lucru: primele se numesc curvie, ultimele se numesc preacurvie. Diferenţa se explică prin faptul că în al doilea caz mai este cineva înşelat: soţul (soţia), precum şi prin faptul că apare încălcarea jurământului de fidelitate. Deci, în vreme ce curvia este gravă dezordine sexuală, preacurvia are elemente care o fac simetrică în raport cu apostazia unui călugăr.

Nu stiu cum s-a ajuns din nou la acest fir de discutie vechi.
Eu stiu ca asa scrie, ca relatiile dinainte de casatorie constituie pacat.
Pacatul consta (pentru mine cel putin) in faptul ca nu este inca binecuvantata prin taina cununiei, relatia dintre cei doi.
Aspectul cu avortul, pentru ca pruncul a fost conceput in afara cununiei, sau ce se mai scrie aici, nu mai este de mult timp actual si nu se mai face. Oamenii au mai evoluat si copii sunt recunoscuti si iubiti.
Eu am alta problema pentru care sunt pro relatii inainte casatorie (dar in anumite limite).
Exista posibilitatea infertilitatii la unul sau altul dintre parteneri si asta de obicei se descopera dupa ce se incepe viata sexuala.
Rar se descopera anumite anomalii sau boli ce duc la infertilitate, in timpul fecioriei.
Abia cand vezi ca trece timpul nu apare sarcina incepi sa-ti pui problema si sa mergi la medic.
Riscurile sunt:
1. Te casatoresti cu un om fara sa stii dinainte daca veti avea copii si duci pe urma o suferinta o viata intreaga. Si suferinta este de ambele parti.
Sigur, o solutie ar fi sa pui dinainte si raul si sa discuti inainte de casatorie si posibilitatea infertilitatii si sa vezi daca exista un acord, o acceptare (stam fara copil, mergem la medic, adoptam).
Avantul in acest caz al relatiilor inainte de casatorie este ca poti lua totusi o decizie, inainte de a face alte pacate mai mari: divortul, sau inselaciunea (sunt unii care ajung sa se duca sa aibe copii cu altcineva).
Si dezndodamantul fericit este ca ai invatat o lectie si fiecare din cuplu poate sa se duca inainte de a fi prea tarziu sa-si gaseasca alta perche mai buna (unul care poate face copii, respectiv unul care nu vrea copil).
2. Daca totusi afli de infertilitate in cuplu, ai sansa sa iei niste decizii la timp.
Tratamentele pentru fertilitate dureaza ani de zile si solicita cuplul (inclusiv sufleteste) f.mult.
Daca te apuci de ele tarziu, cand si asa casatoria se face tot mai tarziu, ajungi ca sa fie mult prea tarziu si sa nu prea mai fie sanse. Se stie ca femeia dupa 35 ani face mai greu copii (indiferent pe ce cale).
Exista si limite de varsta la tratamente.
Si limite de varsta exista si la adoptie.

Deci trebuie gandite f.bine si aceste aspecte, pe care majoritatea nici nu le cunosc. "Ce eu? Eu n-am treaba cu infertilitatea!" Nimeni nu poate sti, in majoritatea cazurilor, ce surpriza poate avea. Mai ales barbatii nu-si pun asa probleme.
Iar mai acum 2000 ani era rusine si pacat sa vorbesti de infertilitate, nu stiu daca exista notiunea adoptiei, iar familiile fara copii erau privite ca blestemate si sufereau in nestire, izolare si dispretul lumii. De acee nu se scria despre asa ceva. Cele 2-3 cazuri din Biblie s-au rezolvat prin minunea Dumnezeiasca dar tot tarziu si dupa suferinte de o viata, iar copiii rezultati abia si-au mai cunoscut parintii, acestia fiind mult prea batrani la nasterea lor.

Asa ca intrebarea este f.delicata.

Sophia, eu nu am inteles niciodata acest argument al tau.
Daca un cuplu care se iubeste hotaraste mai intai sa aiba relatii trupesti ca sa verifice daca sunt fertili, cata vreme ar trebui sa stea necasatoriti ca sa fie siguri? Ca uneori nu este vorba de infertilitate, ci de hipofertilitate: sunt unii oameni care pot astepta ani de zile pana sa conceapa un copil. Cunosc cupluri care au asteptat si 8, sau 10 ani. Unii isi aranjeaza viata altfel, se consoleaza, sau adopta un copil, si abia atunci vine si copilul lor.
Ce propui deci: Sa se casatoreasca deci abia dupa ce au copii?
Iar daca se intalnesc doar la 35 de ani (a fost cazul meu), dupa o lunga asteptare, sa stea mai intai sa vada daca pot face copii, vreo cativa ani, si daca nu, sa se deapsrta in speranta (pt cel fertil) ca o sa intalneasca pe altcineva cu care poate avea copii? Mi se pare destul de aberant..
Dragostea conjugala sa depinda numai de fertilitate? Sa il parasesti pe cel drag doar pentru ca nu poti avea copii cu el?

De altfe, teste de fertilitate la medic se pot face si independent de relatiile sexuale. Bineinteles, nu sunt suta la suta fiabile - dar cum ziceam, nici faptul ca in cativa ani nu a aparut nici un copil nu iti garanteaza ca esti infertil(a).

Intotdeauna cand te casatoresti exista si un risc; cum se spune, castaoria este si o loterie. Niciodata nu poti prevede toate lucrurile care pot pune la incercare un cuplu, nu le poti simula oricati ani ai trai impreuna. Nu numai infertilitatea, dar si boala, sau saracia, sau razboiul, sau moartea unui copil sau sau sau pot aparea si pot pune echilibrul si dragostea la incercare. Daca nu avem curajul sa ne depasim temerile si sa ne asumam nistte riscuri si raspunderi, nu ne mai casatorim niciodata.

Fani, poate tu nu stii, ca n-ai avut nevoie.
Exista o regula scrisa in medicina fertilitatii, sau cum sa-i spun eu acum, care spune asa:
Daca in decurs de 1 an de zile, la cupluri mai in varsta (peste 30 ani) 2 ani, nu a aparut sarcina, atunci te duci la medic si faci investigatii.
Nu stiu ce numesti tu hipofertilitate.
Totul este sa incerci si sa mergi pe urma la medic sa vezi ce probleme sunt.
In feciorie se pot face niste investigatii, dar cine isi pune problema de copil si fertilitate in feciorie?
Tinerii se duc mai degraba si cat mai devreme sa-si ia anticonceptionale.
Si stii care este culmea ironiei? Unii nici n-ar avea nevoie de ele, de vreme ce oricum sunt infertili.
Ideea este sa ajunga oamenii macar sa-si puna problema conceperii copilului si a posibilitatii de existenta a infertilitatii.
Cum am spus in feciorie nu te gandesti si nu poti sa spui clar, daca nici nu ai incercat sa vezi unde este problema.

Mai este o solutie, care la noi in tara a fost f.buna. Nu stiu acum daca se mai face, dar in Vest nu, si este luata in ras si blamata: controlul medical, inclusiv ginecologic cu cetificat pentru casatorie.
Macar atunci se pot descoperi niste lucruri.

Si mai ales daca este vorba de iubire si respect reciproc, ar trebui gandite si discutate toate aspectele inainte de casatorie cel mai bine.
Tu nu stii, dar sunt cupluri care oricum se sfarama cand se ajunge la acest subiect, pentru ca este f.dureros si delicat.
Exista si stresul tratamentului medical de ani de zile, cu sperante si iar caderi in deznadejde, exista si reprosul. Poti sa fii fericit cand stii ca cel de langa tine sufera? Sa-l constrangi o viata intreaga la renuntare si suferinta? Ca asta este de fapt. Il constrangi mai intai sa faca tratament ani de zile, sau sa renunte pur si simplu la a mai avea copil.
Unii nici nu vor adoptie macar.
Si pana la urma macar la gandul divortului sau a adulterului si tot se ajunge.
Unii (asa ca noi) ajung totusi sa-si inchida suferinta in suflet si sa o poarte asa. Si mai explodeaza cand auzi ca prietenul sau prietena este gravida, are copil. Si traiesc asa toata viata.
Altii nu pot si se despart.

Si mai este un aspect: a veni cu totala lipsa de experienta si cunoastere in domeniu, in casnicie. Sa te trezesti ca nu te potrivesti in pat, ca apar probleme, sa nu mai continui...Este oribil. Habar n-ai ce te asteapta, daca esti cuminte virgin(a) si nu te-ai uitat in vreo carte sau film, vii de la manastire (cum se doreste de fapt). Si de obicei barbatul vine totusi cu o experienta. Inainte vreme chiar erau trimisi barbatii/baietii la o varsta sa fie initiati...:3:. Dar fetele...ioc.
Trebuie facut si asa o educatie copiilor.
Nu stii cum functioneaza organismul uman, nu stii ce ai de facut, torni copii cu nemiluita (ca pe vremuri cand nu stiau fetele nici de ciclu macar), si te duci in casnicie.
Si ideea este ca inainte de casnicie poti sa mai schimbi ceva, sa mai dai inapoi. Dupa aia este mai greu si mai mare pacatul.

Creşterea incredibilă a păcatului contracepţiei se datorează dezordinilor sexuale şi mai ales curviei (actelor sexuale premaritale). Aşa este alunecarea: păcatele se atrag unul pe altul.

Controlul ginecologic obligatoriu a fost una dintre nemerniciile regimului comunist, în care femeile erau duse la doctor precum vacile. Din fericire, asta s-a terminat. Control medical, inclusiv ginecologic pentru căsătorie se face şi acum. Teoretic, că practic mulţi medici iau bani ca şi când ar fi făcut controlul, dar nu îl fac.

Sterilitatea este o boală. Cei doi au jurat, atunci când s-au căsătorit, că vor fi împreună, la bine şi la greu, până ce moartea îi va despărţi. În faţa crucii pe care a fost răstignit Cristos, nu în faţa altei cruci. Deci, în cazul în care unul dintre ei se îmbolnăveşte, celălalt este dator să îi stea alături, să îl îngrijească şi să-l ajute atâta timp cât este nevoie. Chiar şi o viaţă întreagă.

Adopţia este faptă meritorie, dar nu necesară pentru mântuire. Cuplurile în care unul din cei doi este bolnav şi nu poate avea copii pot să adopte sau pot să nu adopte.

Asta nu este un mod de reacţie prea lăudabil. Dacă vine ca o ispită, trebuie îndată alungată din minte.

Nu am auzit niciodată de acest diagnostic: nepotrivire în pat. Ce înseamnă asta ? Cum se defineşte ? Nu cumva este şi aceasta tot o găselniţă sugerată de Despărţitor pentru ca oamenii să se despartă sau să păcătuiască, precum este "nepotrivirea de caracter" ?

Dar nu spune nimeni să nu citeşti cărţi sau să te uiţi la filme de educaţie sexuală (nu pornografice). Iar stagiul la mănăstire nu este o condiţie a mântuirii. Castitatea până la căsătorie, da.

Poate trimişi de colegii de şpriţ. Familia şi şcoala nu cred că i-a trimis, iar Biserica, cu atât mai puţin.

Încă o dată: Dumnezeu nu ne cere să turnăm copii cu nemiluita sau să nu ştim ce este acela ciclu. Ne cere un lucru foarte simplu: Ca orice act sexual:
-să fie în cadrul căsătoriei
-să fie deschis vieţii.