costel |
23.05.2008 14:49:13 |
"Clipele de certare, ascundere, retragere, parasire sau lepadare din partea harului sunt numite si socotite de Parintii filocalici a fi o adevarata "mucenicie a constiintei", ce inlocuieste "mucenicia sensibila" a crestinilor de alta data. "Moartea voii", taierea ei, renuntarea la propriile dorinte si placeri inlocuiesc, potrivit Sf. Ioan Damaschin, moartea trupeasca si conduc spre imparatia lui Dumnezeu. Ele constituie un adevarat martiraj interior, o rastignire launtrica a poftelor noastre egoiste si a mandriei din noi, ca unele ce ne readuc in atentie si spre meditatie slabiciunile, imperfectiunile si vulnerabilitatile personale.
Certarea si parasirea povatuitoare, indiferent de cauzele lor, sunt dovezi ale purtarii de grija a lui Dumnezeu fata de noi, Care vrea sa ne fereasca de stancile mandriei si sa ne conduca prin apele limpezi si line ale virtutilor, spre tarmul mantuirii.
O prima cauza generala a trairii unor astfel de momente de "pustiire" launtrica, cand sufletul pare ravasit, uitat si abandonat, o reprezinta abaterea voita de la "petrecerea cea dupa Dumnezeu", viata neconforma si incompatibila cu vocatia si vietuirea de crestin sau, cum invata Avva Dorotei, "parasirea se intampla cand face lucruri potrivnice starii lui". Ioan Tesu
|