parerea mea este ca , curatirea sufletului incepe in primul rand prin constientizarea starii sufeltesi, in care te aflii, (sufletul patat cu pacate) si cainta sincera, (parerea de rau sincer ca ai pacatuit), si hotararea de a nu mai face pacatul. Apoi spovedania sincera la duhovnic, tinerea canonului pt spalarea pacatului si impartasirea cu trupul si sangele Domnului nostru Iisus Hristos.
Apoi a avea grija de a nu mai pacatuii nici cu fapta dar nici cu gandul,de a nu ne supara semenii, si a ne cere iertare daca i am suparat, a ne ajuta aproapele, si in plus de a merge pe calea cea dreapta, adica a merge la biseirca, a ne ruga, a tine posturile, a ruga pe preot sa ne faca slujbe de pomenire, de multumire, si sa ne spovedim si sa ne impartasim de cateva ori pe an si a asculta sfaurile duhovnicului.:):):). Doamne ajuta.

Mi-am amintit de cuvintele pr. Mina Dobzeu. Spunea asa:
Ploaia este tanguirea cerului ce ne spala trupul de osteneala zilei. Iar lacrima ne spala Inima pentru ca vine din Inima.

frumoase cuvinte:)

Si cine nu are lacrimi de pocainta sa le ceara, gandindu.se la rautatea pacatelor si la nefericirea pe care au adus-o pacatele ca rod in inima noastra!

Curatirea inimii incepe cu pocainta! Iar pocainta inseamna intoarcerea la libertate, la adevar!

Am citit undeva ca lacrimile vin doar la aceia care nu cauta decat la pacatele lor ,nu vad paiul din ochiul aproapelui .Cum ca lacrimile ar fi un dar de la Dumnezeu pentru aceste strdanii ale noastre de a ne curati inima.

Cine incepe sa-si vada propriile rautati, nu va mai avea timp de rautatile altora; iar teoria in mod necesar precede o practica buna.

teoria nu precede in mod NECESAR o practica buna!

Unii din fire, fac ale firii! Fara sa teoretize! Fara sa stie teorie! Ei invata din practica! Si teoria lor este reflectarea practicii! Asa cum trebuie sa fie totul!

imi pare rau ca trebuie sa te combat, dar incearca sa nu mai vorbeshti in indemnuri shi propozitzii infailibile ca prea semeni cu padrecorii care shi el emite infailibilitatzi, dar Ancah are dreptate in ce sustzine ea sarmana ca asha ne invatza Dumnezeu ca nimic sa nu facem fara sfat asha cum face shi Hristos ca nimic nu face fara ca mai inainte sa nu le fi descoperit prin proorocii sai, deci intai teorie shi apoi practica shi cine reusheshte sa asculte in teorie atunci in toata practica a shi facut deja... caci practica urmeaza teoriei...

Arh Mihail:
«Sa stam bine si cu frica si cu luare aminte,
caci Domnul cuvinteaza peste pamânt si Se vesteste întru venirea Sa».

dar poate ca vroiai sa nu ramana Cuvintul Lui Dumnezeu doar vorbe shi vorbele sa nu le mai plineasca nimeni... dar nu-tzi fa probleme ca le va implinii Hristos cu credincioshii Sai ca e mare diferentza intre cel ce crede shi cel ce este credincios, cum ne invatza sfintzii Parintzii noshtrii shi Teologi. :)

(Nu te supara frate!)

dar despre curatzirea inimii, draga Iosif ai zis frumos shi corect... cu sufletul shi cu inima trebuie sa incepem ca degeaba suntem pe afara postitori shi rugacioshi dar pe dinauntru suntem plini de mocirla patimilor din pricina multzimii pacatelor pe care le vedem sau nu le vedem ca le facem mereu, osandind pentru nimicuri....

Da...aici nu cred ca e vorba despre cine are si cine nu are dreptate! Aici e vorba despre ceea ce putem invata unii de la altii! De aceea, "combatarea" nu este un termen care sa aiba de-a face cu relatia dintre noi sau cu interventiile noastre.

Vorbeam de teorie....putem teoretiza la infinit despre Dumnezeu fara sa-L fi simtit vreodata! Ceea ce spun proorocie nu este teorie, ci porunci! Poruncile ne duc la practica si din practica izvoraste cunoasterea, adica teoria.

Teolog e cel care se roaga! Altfel spus, cine se roaga Il cunoaste pe Dumnezeu!

Teoria si practica sunt nedespartite si uneori de la teorie se ajunge la practica, dar de la practica intotdeauna se ajunge la teorie, adica la cunoastere.