În prealabil postat de sophia (Post 183740) Constat ca nici aici nu puteti fara citate, nu puteti spune ce simtiti voi. Acum sa raspund pentru mine: Mi-este f.greu sa ma impartasesc, din cauza cerintelor si a respectului pe care i-l acord. Cand o fac ma bucur, ma simt mai curata si mai linistita. Si din pacate ma simt si slabita si infometata, uneori chiar imi este rau trupeste. Imi este greu sa impac si pe Dumnezeu si pe om (eu, sot, altii) si ma rog mereu sa ma ajute El. Si simt ca ma ajuta si nu-mi cere ceea ce nu pot.

În prealabil postat de elizabeta (Post 183637) O sa spun doar atat: * imediat dupa ce ma spovedesc, am impresia ca zbor, ca nu mai ating pamantul cu picioarele * imediat dupa Impartasanie, ma cuprinde o caldura interioara imposibil de descris, care pune stapanire pe mine, alaturi de o dulceata si o gingasie de catifea; chiar daca ma deranjeaza cineva si, sa zicem, as vrea sa-i raspund, imi este pur si simplu imposibil, pentru ca El a luat in stapanire inima mea... Cam atat...

În prealabil postat de dorinastoica14 (Post 101324) Este atata implinire In fiinta mea plapanda. Numai eu si Domnul stim Cat de tare am fost flamanda! De lacrimi curate,izvorul Porneste la vale zglobiu, E zi,e dimineata,e seara Si nu-i inca foarte tarziu! Eu asa simt:53:

Euharistia

Cred Doamne, aduc mărturie
Când te primesc dar ceresc,
Cred Doamne mă împărtăşeşte
Şi astăzi cu pâine şi vin,
Care prin har se transformă
În Trup şi Sânge divin.

În sufletul gol e întuneric
Mi-e frică şi încep a mă ruga,
Mă rog şi chem sfinţii din Pateric
S-aprindă făclia din inima mea.

Nimic bun Doamne nu am lucrat,
Eu am făcut doar păcate.
Nu mă lăsa iar să cad
Le arde acum pe toate.

Nu vin la tine cu fală
Ci vin ca un om ticălos,
Mă iartă Doamne mă spală
Şi fă-mă din nou sănătos.(D.S)