Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
 

Omul vechi nu vrea
Mantuirea
Umbla mandru prin cetate neplacandu-i
Lumina

Vechiul
Este
Cautatorul placerii
Harul
Ii este strain


Omul nou doreste
Mantuirea si
Umilindu-se se preda
Luminii

Numai smerenia aduce
Omul nou in fiecare
Umiliti sa traim fiece zi

Pentru a innoi firea omeneasca, Fiul lui Dumnezeu a asumat-o in mod real in Ipostasul Sau vesnic. S-a jertfit pentru noi, a patimit, a murit pe cruce pentru a ne indumnezei, scoatandu-ne din robia pacatul, din imparatia mortii.
Daca reala este unirea divinului cu umanul in persoana Cuvantului, reala este si indumnezeirea la care suntem chemati, innoirea firii noastre prin unirea cu Hristos.

Intr-o emisiune radio, pictorul Sorin Dumitrescu afirma ca biruinta "omului nou" sau esecul, in fata "omului vechi" in fiecare dintre noi, face ca neamul omenesc sa fie impartit in "cadavre vii" si in "inviati".

"Cadavrul viu" este partas numai vietii, in timp ce "inviatul" gusta inca de pe acum, Viata. Viul dumnezeiesc este cu totul altfel decat cel biologic. Reprezinta calea prin care inviaza intru noi discernamantul, gandul si simtirea.