Dupa cum arata Parintele Staniloae, exista o faza a rugaciunii, foarte avansata - dincolo de rugaciunea inimii, in care mintea tace si asculta necuprinderea Dumnezeiasca. Mintea se opreste uimita de maretia lui Dumnezeu. Dar aceasta este dar de la Dumnezeu, este a celor care sunt cu totul uniti cu Hristos, precum Sfantul Simeon Noul Teolog.

Tacerea mintii umane nu este atrofiere a puterilor sufletesti, ci este isihia desavarsita, ca dar dumnezeiesc. Dar nu este tacere spre necuvantare, ci tacere spre cuvantarea cu Dumnezeu.

Sfantul Maxim Marturisitorul vorbea despre odihna-sabat, cand totul se petrece dincolo de puterile omenesti, iar noi devenim subiecti ai harului dumnezeiesc.

Dumnezeu vrea sa "vorbeasca" oricarui om dar sunt putini cei ce stiu cum sa nu se piarda în risipirea în gânduri a atentiei si astfel putini sunt care aud "glasul" Lui vorbind înlauntrul lor. Chiar si oamenilor care nu traiesc în trezvie Dumnezeu le da inspiratie dar atunci când exista o continuitate a trezviei inspiratia e mai bogata si duce la schimbarea modului nostru de a gândi, nu numai prin acele gânduri de la Dumnezeu care vin ci si prin constiinta generata de aceasta stare de permanenta traire în Dumnezeu. Pentru ca atunci când nu suntem în alte lucruri, suntem în Dumnezeu.

Ai dreptate.

Totusi, si cu vorbirea asta a lui Dumnezeu in noi e problematic. Mi-amintesc de cuvintele Sfantului Siluan, care de doua ori a fost amagit de astfel de "incredintari".

Dar acestea sunt pentru suflet hrana tare. Eu am dinti de lapte si vorbesc din carti.

Nu ma referam la ceva manifestat în moduri deosebite ci la gânduri.

Nu poti avea in minte gand rau, iar in fapta sa fii bun. Alungarea gandurilor rele, insemna inmultirea faptelor bune.

Cuviosul Sofronie Saharov ne descopera o modalitate prin care putem indeparta gandurile rele cuibarite in mintea si in inima noastra:

"Cand ne vine un gand oarecare, ce nu corespunde cu legea evanghelica, vom zice: Doamne, vindeca-mi mintea.
Cand in inima noastra se iveste manie sau ceva asemanator, vom zice: Doamne, vindeca-mi inima.
Daca va incepe sa se arate ca un adevarat razboi, noi, in tacere, strigam doar launtric: Doamne, vindeca-ma intreg... Vino catre mine, cela ce zac pe pamant si ma ridica din gandurile si patimile mele josnice, din josnicele miscari ale inimii mele!"

Ganduri..de Benedict Aghioritul
 

Nu putem impiedica gandurile sa vina,insa putem sa nu le primim.Daca nu putem impiedica ciorile sa zboare pe deasupra noastra,putem insa sa le impiedicam sa nu-si faca cuiburi pe capetele noastre.
In general Sfintii Parinti au trei moduri de infruntare a gandurilor necurate:
-rugaciunea; (este pentru incepatori si neputinciosi)
-impotrivirea;(pentru cei care se pot lupta- metoda astupa gura diavolilor)
-dispretuirea .(este arma cea mai puternica si este cea mai tare lovitura data diavolului)

E foarte important sa nu primim gandurile rele, inghipuirile rele, ci sa le respingem imediat ce apar in minte. Acestea sunt momeli ale diavolilor, prin care ne imping spre tot felul de pacate.

"Demonul porneste razboi prin inchipuire, o cultiva prin ganduri, intineaza mintea, o coboara in inima si pangareste sufletul si trupul. De aici vine toata sporirea si nereusita celui ce se nevoieste, adica din a ceda sau a se impotrivi razbuiului venit prin inchipuire.

Daca cumva face greseala sa intre in discutie cu momeala care duce la pacat si primeste necuratia diavolului prin invoirea sa, urmeaza apoi caderile cu mintea, cu inima si cu trupul. Iar sfarsitul a toate acestea e ca va fi robit de patima" (din invataturile Cuviosului Iosif Isihastul).

Prin castigarea fiecarui razboi interior purtat cu gandurile, suntem feriti de alte razboaie, de aceasta data in exterior, prin care nu numai pe noi ne vatam, ci si pe ceilalti. Daca am fi cu adevarat strajeri neadormiti la portile mintii si ale inimii, am lipsi lumea aceasta de multe rele si pacate.

Dar, in calitate de ostasi, selectia gandurilor nu trebuie facuta dupa propriile noastre criterii, ci conform cu poruncile si invatatura lui Hristos. Gandul rau, patimas, nu piere de la sine, ci intotdeauna trebuie invins de gandul cel bun, "gandul lui Hristos", cum spune Apostolul Pavel.