| Stanca |
04.03.2011 00:27:46 |
Tot citesc si citesc despre evrei pe mai multe topicuri si ma apuca groaza cand vad ce usor se emit judecati. In numele crestinismului, ma intreb!? Spune undeva IIsus sa nu judecam pe nimeni, in afara de evrei? Face El vreo exceptie?
Am fost acum 3 ani in Israel si am stat o luna la ei, la o familie de evrei, cunoscuta pe net!Cu totul intamplator. Intai au venit ei aici, i-am dus prin tara, erau si ei tematori , cum am fost si eu, initial, cand am plecat spre Israel. Ne-am dat seama ca , de fapt, reusind sa ne si intalnim in fapt si sa mergem unii la altii, am invins un canion de prejudecati si temeri sadite de istorie, relatari ale unora si altora ( auzite din copilarie), religie ( atunci cand devine fundamentalista), carti, filme. Am constatat, ajunsa acolo, ca habar nu aveam de ei, de tensiunea extraordinara care exista acolo ( trei religii monoteiste intr-un spatiu cat pumnul), de fervoarea cu care isi practica religia ( ultraortodocsii imi semanau mult cu monahii nostri), habar nu aveam ca sunt la fel de deprimati, expansivi,veseli, tematori sau incrancenati ca si noi, toti ceilalti, ca sunt la fel de oameni ca noi. Evident, ne-am" rupt" in dispute religioase ( in engleza, vai!), dupa care ne-am dat seama ca oricum fiecare isi traieste credinta asa cum simte si crede si ca tocmai asta e ceea ce leaga oamenii.
M-au dus peste tot in tara, din Podisul Golan , Galileea, desertul Negev, pana la Marea Rosie ( de la nord la sud), din Tel Aviv pana la Marea Moarta ( vest-est), am dormit in cort la granita cu LIbanul, unde nici ei nu se simteau in largul lor; in desert, cu coiotii adunand resturile de la focul nostru; la Marea Moarta; pe malul Marii Tiberiade, in pensiuni mici si pitoresti de pretutindeni in tara...m-au dus la toate bisericile si obiectivele turistice crestine,ba inca si in plus de cele turistice obisnuite ( cum ar fi biserica de la Cana Galileii sau MUntele Fericirilor - un adevarat loc al raiului!), am fost si eu cu ei la Zidul PLangerii, in interiorul templului ( unde sunt cele doua moschei si unde ei au riscat intrand, evreii fiind opriti), am fost la sinagoga, de Purim , am vizitat familii evreiesti, unii nascuti si crescuti in Israel ( cum e si familia -gazda a mea) , altii imigranti, veniti din toate colturile lumii, am facut trei shabaturi acolo...ei bine, poate ceea ce m=a impresionat cel mai mult la ei ( pe langa noptile in desert, in cort) au fost shabaturile! ce inseamna la ei ziua de odihna a lui Dumnezeu. Se oprea timpul in loc, asta ar fi pe scurt. Masa de shabat e cu adevarat o masa de sarbatoare religioasa si in ziua aceea se opreste ( la cei religiosi) orice alta activitate care nu are legatura cu religia.Privit de departe, pare ciudat, poate chiar absurd, dar mi-am dorit atunci sa tinem si noi asa duminica. Sa ne adunam daca nu cu familia, cu prietenii macar, sa sfintim masa aceea, sa nu ne uitam la tv, sa butonam pe calculatoare, sa nu racnim prin cluburi, restaurante, sa ne gandim in ziua aceea la care mai e relatia noastra cu Dumnezeu. Macar asa, cateva ore. Fara circ, muzici date la maximum, claxoane si alarme, injuraturi auzite pe strada si restul, ca-l stim...
Ar mai fi multe de spus, dar nu ma pot intinde aici. Am vazut ca topicul e cu "evrei din viata mea", asa ca am incercat sa scriu exact despre evreii din viata mea si nu a altora. Cu care am ramas prietena, care imi sunt dragi, chiar daca ei au drumul lor in planul lui Dumnezeu, iar eu pe al meu. Eu nu as putea niciodata sa devin antisemita , fie si numai pentru ca am cunoscut o Rakefet si un Alon, care au fost cu adevarat oameni si care mi-au inlesnit chiar sa calc pe pamantul sfant, unde nici nu visam vreodata sa pot ajunge.
|
