Sau aici: http://www.youtube.com/watch?v=RumNFJYYVGY consemnari de la 1240 incoace

JoyDivision, despre toate acestea ce parere ai?

Este interesant că nu numai icoanele sunt sărutate. Mai demult, în ritul apusean, (sub)diaconul sau ministrantul săruta orice obiect de cult sfinţit care servea pentru Sf Jertfă. Uneori se săruta şi mâna preotului care le dădea. Această practică se numea "osculaţiunea".

La rândul lor, credincioşii obişnuiesc, până în ziua de azi, să sărute cruciuliţa înainte de a face Sf Rozariu, iar uneori când în scot din cutie şi îşi petrec şiragul pe mână sau la gât.

În faptul că, în zilele noastre, mulţi credincioşi catolici şi ortodocşi au ajuns să se întrebe de ce trebuie să sărute mâna preotului, înlocuind de multe ori gestul cu o strângere tovărăşească de mână, trebuie văzută o deviere protestantă. Pe de altă parte, preoţii înşişi colaborează la această deviere, de multe ori neîntinzând mâna credincioşilor, precum şi în alte forme. De exemplu, am observat obiceiul de a se adresa tot mai frecvent congregaţiei cu cuvintele "iubiţi fraţi şi surori" în loc de "iubiţi fii şi fiice".

Ar fi scris daca iconoclasmul ar fi fost o problema a acelei perioade, asa cum este scris despre alte probleem care au fost in aceea perioada.

A fost scris mai tarziu, faptul ca negati inspiratia de la Duhul Sfant a acelor oameni care au scris despre aceste chestiuni in schimb v-o asumati pentru dvs. mai presus de orice logica nu arata decat faptul ca aveti probleme serioase in a va raporta corect la realitatea spirituala.

Icoana nu se substituie prezentei Dumnezeului Celui Viu ci ea ne duce cu gandul la Dumnezeu sau la sfantul reprezentat in ea. Atunci cand ma inchin in fata unei icoane, inchinarea mea se indreapta catre persoana reprezentata in ea. Contestarea icoanelor este facuta de cei ce inca le mai confunda cu idolii (acestia erau considerati dumnezei). Inchinarea la sfintele icoane nu este idolatrie ci este un lucru bineplacut lui Dumnezeu.

Parintele Ioan ne explica intr-un frumos cuvant de ce cinstim icoanele: Cinstim icoana pentru ca atunci cand preotul sfinteste o icoana, Duhul Sfant se revarsa asupra ei. In fata icoanei inima trebuie sa se incalzeasca de o “caldura sfanta”, care sa se asemene cu caldura Duhului Sfant care a sfintit icoana. Omul, cand sta in fata icoanei, se inchina de fapt la Dumnezeu, caci el rosteste “Doamne, ajuta-ma, Doamne iarta-ma!”. Nu zice nicidecum “Icoana ajuta-ma, icoana iarta-ma!”. Icoanele noastre ortodoxe nu sunt sfinte, ci sfintite, iar crestinii nu se inchina lemnului pe care este pictata icoana, ci lui Dumnezeu, caci daca ar fi asa, ar trebui sa se inchine tuturor copacilor din padure, usilor, giurgiuvelelor din lemn, scaunelor, meselor etc.