Cineva ma intreba cum adica "teofor"? Iata raspunsul:
 

Intr-o zi, plecând de la chilia bătrânului, mi-am amintit la poartă ceva care mă frământa.

- Părinte, yoghinul acesta, Niranjan, scotea o lumină!... i-am spus.

- Ce lumină?

- Uite, asa cum sedeam toti adunati în jurul său, deodată a iesit din trupul lui si ne-a învăluit pe toti o lumină aurie, ca o sferă care se mărea continuu. Apoi am simtit cum mă transform cu totul, cum mi se schimbă mintea. Ce lumină era aceea?

Părintele si-a ridicat mâna cu un gest suav, si mi-a pus-o pe cap fără să spună nimic...

O lumină s-a răspândit pretutindeni, umplând toată curtea. Oriunde priveam în jurul meu, vedeam această lumină. Bătrânul era izvorul din care ea se revărsa. în ciuda intensitătii ei, ochii nu mă dureau; era imaterială si nespus de dulce. Nu mă săturam privind-o. Desi avea însusiri cu totul supranaturale, nu simteam uimire, ci mă bucuram de ea în chipul cel mai firesc. Eram îmbătat de această lumină pe care o absorbeam cu întreaga mea fiintă, în acelasi timp, mintea îmi rămăsese complet lucidă, receptivă la toate elementele din mediul înconjurător. De altfel, cele cinci simturi functionau normal, cu singura deosebire că li se adăugase unul nou: „vederea duhovnicească“.

Imi amintesc că era miezul zilei, cu un soare arzător. însă strălucirea luminii imateriale a părintelui Paisie eclipsa pur si simplu lumina soarelui, covârsind-o cu mult în intensitate. Mi-e greu să estimez durata acestui fenomen. Cert este că, după o vreme, m-am pomenit păsind pe cărarea către Mănăstirea Kutlumusi. Nu-mi aduc aminte exact ce s-a întâmplat între timp. Eram profund schimbat când am ajuns la mănăstire. Călugării au remarcat imediat acest lucru.

- De la părintele Paisie vii? întrebau.

- Da, încuviintam clătinând din cap.

Nu pot spune că a existat un moment anume în care mi-am revenit din această stare. Ea s-a estompat treptat, întipărind însă adânc în sufletul meu o pace dulce, ale cărei efecte persistă până astăzi, la zece ani de la consumarea evenimentului. Trăiesc încă roadele acelei tainice si profunde schimbări lăuntrice.

In felul acesta, am putut face prin experientă nemijlocită comparatia între cele două lumini. Ce mi-ar fi putut explica bătrânul prin cuvinte? Si cât as fi înteles din ceea ce mi-ar fi spus despre lumina yoghinului? Tocmai de aceea, părintele îmi oferise acest dar duhovnicesc, astfel încât să percep diferenta prin trăire.

Si, într-adevăr, această diferentă era uriasă, de-a dreptul incomensurabilă. Pe cât diferă o tinichea veche de una de aur, pe cât diferă omul de Dumnezeu, pe cât diferă minciuna de adevăr, pe atât diferea lumina lui Niranjan de cea a părintelui Paisie. Nici măcar nu s-ar putea găsi un termen de comparatie pentru strălucirea care izvora din bătrân.

Desigur, cineva care n-ar fi avut experienta luminii bătrânului, ar fi fost privat de posibilitatea unei comparatii. S-ar fi lăsat, eventual, lesne fascinat de lumina yoghinului, si poate chiar s-ar fi arătat dispus să-1 urmeze pe calea întunecată a rătăcirii. Insă un om familiarizat cu viata duhovnicească, trăitor al lui Hristos si cunoscător al experientelor sfintilor Săi, ar fi văzut-o în integralitatea realitătii sale brute: o lumină de provenientă demonică.

Voi încerca să fiu mai explicit în a descrie si lămuri aceste evenimente spirituale.

Sufletul omenesc, prin însăsi natura lui, poate primi fie harul dumnezeiesc, fie energia demonică. Totul depinde exclusiv de vointa liberă a omului, de intentia lui asumată prin fapte.

Când omul se apropie de Dumnezeu, de Hristos, prin păzirea poruncilor Lui si prin participarea la Sfintele Taine pe care însusi Iisus Hristos le-a întemeiat pe pământ si le-a încredintat ca mostenire vesnică Bisericii pe care tot El a întemeiat-o, atunci sufletul primeste înlăuntrul său pe Dumnezeu.

Prin Taina Sfintei împărtăsanii se întâmplă ceea ce însusi Hristos a făgăduit: Cel ce mănâncă trupul Meu si bea sângele Meu rămâne întru Mine si Eu întru el (Ioan 6, 56).

Prin păzirea poruncilor, Hristos si Dumnezeu Tatăl vor locui înlăuntrul omului care îi va iubi: Dacă Mă iubeste cineva, va păzi cuvântul Meu, si Tatăl îl va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el (Ioan 14, 23).

Asadar, în felul acesta omul devine teofor, adică ajunge să-L poarte pe Dumnezeu permanent înlăuntrul său. Sufletul unui asemenea om se uneste atât de strâns cu Dumnezeu, încât devine una cu El: Cel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El (I Cor. 6, 17). Sufletul omului se îndumnezeieste si dobândeste prin har însusirile pe care Dumnezeu le are prin fire: nemurire, lumină, slavă, cunoastere a trecutului si a viitorului, stăpânire asupra materiei, si multe altele.

Lumina lui Hristos care sălăsluieste în sufletul unui astfel de om este atât de intensă încât se manifestă vizibil si la nivelul trupului, fâcându-1 să strălucească - în sens literal. Când omul acesta doreste, din ratiuni pe care el le cunoaste, descoperă slava sufletului său si altor persoane cu care intră în contact, asa precum Hristos le-a descoperit dumnezeirea Sa celor trei ucenici ai Săi pe Muntele Tabor: Iisus a luat cu Sine pe Petru, pe Iacob, pe Ioan, fratele lui, si i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Si s-a schimbat la fată înaintea lor, si a strălucit fata lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au făcut albe ca lumina... (Matei 17, 1-2).

Biserica Ortodoxă aduce drept mărturie multimile de sfinti care, de-a lungul tuturor celor două mii de ani de existentă a sa, au avut nenumărate asemenea experiente si harisme. Toti acesti sfinti ai Bisericii adeveresc cuvintele Domnului Iisus Hristos: Cel ce crede în Mine va face si el lucrările pe care le fac Eu, si mai mari decât acestea va face (Ioan 14, 12), dar si Fără Mine nu puteti face nimic (Ioan 15,5).

In rândul acestor teofori se numără si părintele Paisie. El vădea lumina lui Hristos prin faptele sale, prin cuvintele sale, prin întreaga sa viată. Iar atunci când era nevoie, o vădea si în chip suprafiresc înaintea ucenicilor săi.

Nu stiu ce carte se deschide. "dar nu te baga" - sa inteleg ca nu am dreptul la pareri? Vorbesc din ce stiu. Ce nu stiu poate imi explici tu. Astept.

duhurile vin spre noi dupa faptele noastre
 

M-am intrebat mereu ce cauta cei care se duc la preoti despre care se spune ca "deschid cartea". Siguranta, incredintare, asigurare, liniste interioara, pace launtrica, stabilitate ... Nu stiu... Dar tot ce stiu este ca fiecare dintre noi poate dobandi toate acestea prin rugaciune, spovedanie, impartasire.

Doamne ajuta!

Alti cativa parinti harismatici
 

Hartford, daca te afli pe undeva prin America (imi 'dau si eu cu presupusul', dupa pseudonimul pe care-l utilizezi aci pe forum), incearca sa ajungi la un parinte vazator cu duhul si considerat un Sfant al zilelor noastre (comparat cu Sf. Antonie Cel Mare - cel putin, de catre figuri monahale grecesti), parinte care poate fi gasit la una din (cele aproape 20) manastirile ortodoxe intemeiate chiar de catre dansul, pe undeva prin Arizona. Parintele respectiv se numeste Efrem (Ephrahim, in engleza). Despre acel parinte (care deja este persecutat in America, din diverse motive prostesti, de toti netrebnicii, am vazut si pe la stiri - dar nu-i nimic nou sub soare, caci majoritatea Sfintilor Lui Dumnezeu au fost persecutati) am aflat de la o monahie de la o manastire din Grecia, si din cate mi-a povestit pe-atunci, parintele respectiv ar trai/vietui, de fapt, in pustiul Arizonei, si vine in man. Sf. Antonie in anumite perioade, pt. a spovedi si sta de vorba cu lumea care il cauta etc etc. Din pacate, nu detin si alte informatii mai cuprinzatoare etc. Vreo cateva detalii am reusit sa gasesc pe net, pe un forum ortodox - redau mai jos si link-ul respectiv: http://www.monachos.net/content/foru...ead.php?t=2198
http://www.stanthonysmonastery.org/index.php

Parintele Calistrat Chifan, aflat in prezent la man. Vladiceni (de la noi din tara - fusese mai inainte la man. Barnova), din cate am auzit, iarasi, ar fi unul din cei 'vazatori cu duhul' sau 'harismatici', si 'ucenic' al (sub ascultarea) parintelui Iustin Parvu de la man. Petru Voda.

Parintele Irineu, care acum vietuieste la man. Sf. Nectarie, nou ctitorita de dansul, de prin satul (sau comuna) Ponoarele. Acest parinte vine, de obicei in perioadele celor 4 posturi de peste an (dar depinde), la man. Antim, din Bucuresti, pt. a spovedi si sta de vorba cu cei care il cauta (monahi si monahii, credinciosi, pelerini, vizitatori etc). Par. Irineu a vietuit 5 ani la o man. din Sf. Munte Athos, si de asemenea este unul dintre cei considerati 'vazatori in duh' sau 'harismatici'. Este in varsta si f. bolnav, si f. modest.

Parintele Ioan Stancu, de la bis. Zlatari, din Bucuresti. Chiar daca este preot de parohie, acest parinte este unul din cei 'deosebiti' (parerea mea, dar si a altor pers. pe care le-am intalnit la acea bis., intamplator, cu diverse ocazii si in unele circumstantze problematice, 'delicate' - ca sa zic asa -, aparute in existenta mea, cat si in cele ale lor). M-am si spovedit la dansul, in repetate randuri, si am simtit mare eliberare si usurare sufleteasca. Am participat si la unele din slujbele de Dezlegari facute de parintele Ioan (de obicei vinerea dupa-amiaza/seara) si cred ca rugaciunile dansului (dar, bineinteles, si eu m-am rugat f. intens si cu disperare) au avut efecte pozitive, binefacatoare si vindecatoare pt. sufletul meu tulburat de probleme existentiale cu incercari, ispite, anxietati si greutati felurite etc.

Adevaratii 'vazatori cu duhul' sau 'harismatici' sunt, de obicei, f. modesti, se smeresc, pastreaza discretia asupra acestor 'daruri' care le-au fost date de catre Bunul Dumnezeu, fiindca altfel li s-ar putea 'lua darul' (ar putea pierde 'insusirile') - smerenia este o conditie obligatorie, mai ales pentru cei ca dansii. Nu este nimic iesit din comun in infatisarea si aparentza lor, si nu le place sa se faca valva si senzatie pe seama lor (dupa cum noi, majoritatea, avem tendintza).

Ar mai fi cativa parinti mai deosebiti si speciali, parintii f. varstnici precum:
Parintele Adrian Fageteanu, care s-a retras la o man. pe undeva prin munti, in vecinatate cu man. Lainici (iarasi, din cate am auzit).
Par. Arsenie Papacioc, de la man. Techirghiol.

'deschiderea cartii' = superstitie babeasca
 

Dragalasilor si dragalaselor, chestia/treaba cu 'deschiderea/deschisul cartii' este pura superstitie babeasca, mai lasati-o-ncolo! Se mai cheama ca este vrajitorie cu Sf. Evanghelie, considerat pacat f. mare, ca si ghicitul viitorului/divinatia si ca vrajitoria. Multa lume confunda si interpreteaza complet gresit unele gesturi ale unor preoti, de pilda cand preotul deschide Sf. Evanghelie pt. a citi cate un fragment deasupra capului cuiva, sau cand deschide Molitfelnicul (sau orice carte de rugaciuni) iarasi pentru a citi, la cerere/solicitare, vreunei pers. care are nevoie, si in acelasi timp, posibil sfatuind si raspunzand diverselor intrebari ale credinciosilor care ar putea cere ajutor, lamuriri etc in diverse probleme, situatii si privintze etc - asta nu inseamna ca 'deschide cartea' sau mai-stiu-eu ce alte prostii li se nazare unora (din cei care, de obicei, asteapta 'la rand/la coada', adica 'prostimea' - lol - si fara prea multe cunostinte religioase temeinice - sau orice cunostinte religioase, pana si cele mai elementare, lipsindu-le cu desavarsire chiar!) sa atribuie, grabindu-se cu interpretari eronate si aiuristice, distorsionate etc - si apoi mai si imprastie, si pe la altii, tot felul de pareri neavizate, zvonuri si barfe tampite si inepte!... Chiar eu, personal, am 'asistat' la asemenea 'scenete' (tragi-comice, s-ar putea spune), de aceea am si exemplificat aici.

Sunt, intr-adevar, si preoti cam escroci/sarlatani care chiar se ocupa cu practica vrajitoreasca a 'deschiderii cartii' dar diferenta este enorm de... uriasa (lol) - deosebirea nu-i (sau n-ar trebui sa fie) atat de greu de facut (parerea mea). Oricum, pe aceia ii judeca Bunul Dumnezeu, nu noi. Sa speram ca intre timp se vor lasa de astfel de 'practici', se vor cai si isi vor indrepta vietile. Un exemplu de astfel de preot 'deschizator de carte' ar fi preotul Marian, din Videle, la care am ajuns si eu, la sfatul unor pers. tampite - la sfatul unei ghicitoare in cafea, de fapt - am regretat apoi, si am incetat a mai merge. In plus, preotul respectiv mi-a ingaimat acolo niste aiureli care nici macar nu s-au adeverit!...

topcat, mai bine da-ti singur(a) un pumn, ca meriti!... :)
 

Mai, topcat, iar te bagasi ca musca-n lapte (vorba unei alte pers. de pe acest forum, dar pacat ca nu-ti adresa tie remarca respectiva - asa ca mi-am luat 'libertatea' de a ti-o adresa eu :4: :16:).
Mai bine da-ti tu singur(a) un pumn, tie insuti (insati), ca meriti! :66: :21:
Sau, mai bine, hai sa ne adunam cu totii, si sa-ti dam fiecare cate-un pumn 'duhovnicesc' (in mecla aia figuranta, sau pe un' s-o nimeri), ca meriti! lol
Mai lasa-ne, bre, cu rautacismele si 'mishtocarelile' tale de manelist(a) de 2 bani! Suntem satui (de d'alde d'ashtea ca tine-asa, 'terchea berchea, 2 bani perechea'). Pana peste urechi...

Draga Sergiu,
Am eu necazurile mele nu mai la ,,contre' si expresii bine ,, slefuite" nu-mi sta capul.
Da, poate am fost dura, dar atunci cand plange inima in tine vorbesti concret, adica la obiect, si mie mi s-a parut ca nu intelegi.Daca te-ai suparat, te rog sa ma ierti, .....pana la urma suntem crestini.

??????????
 

O veste buna, sau proasta....7 cunostinte de-ale mele zic ca esti clarvazator...

Total de acord! Este normal sa ne intrebam ce ne asteapta dar a starui in a afla viitorul desi aceasta nu ne este scris a sti, este nebunie!

Prezentul/ Viitorul
 

In plus, daca traiesti prezentul asa cum trebuie ascultand si facand voia Domnului, viitorul se schimba in functie de aceasta traire.

Pe cand daca esti complet sau partial robit Satanei, viitorul tau difera de primul.

Multi parinti ne sfatuiesc sa traim prezentul, sa ne ingrijim in fiecare clipa de acum, de suflet, pentru ca acum se faureste viitorul !