Eu cred ca e de datoria parintelui sa gaseasca un echilibru intre supraveghere si laissez-faire in ce priveste activitatea copiilor pe internet.

Pana la o varsta se pot folosi programe care filtreaza traficul, pentru ca copilul sa nu nimereasca din gresala pe unde trebuie. Dupa ceva timp urmeaza perioada cand copilul afla ca exista ceva ce ii este interzis. Aici e mai dificil, pentru ca va incerca sa acceseze continutul la care nu poate ajunge de-acasa din alte parti, de-aia trebuie supravegheat atent. Trebuie sa-i cunoastem din timp prietenii, parintii prietenilor s.a.m.d. Iar la final vine timpul cand orice-am face noi ca parinti nu il va putea opri de la a accesa ce doreste. Cheia succesului consta in a explica copilului consecintele, in a incerca sa-l facem sa inteleaga de ce masurile restrictive exista. Aceasta din urma incercare este cea mai grea, dupa parerea mea, pentru ca apare cam concomitent cu aparitia pubertatii. Adolescentii asculta mai mult de vocea hormonilor decat de parinti si a le pretinde maturitate la varsta asta e absurd.

Cam atat despre accesul la pornografie. Insa cercul de prieteni ai tanarului trebuie supravegheat pana la 18 ani, deoarece pornografia este cel mai mic risc care poate apare. Sunt altele mult mai mari si mai periculoase.

De-aia e atat de greu sa crestem un copil. Daca numai oamenii cu adevarat responsabili ar face copii, populatia romaniei s-ar reduce cu mai mult de jumatate intr-o generatie.

Cred ca modelul nostru este in Dumnezeu care ca Proniator ne vegheaza neincetat, insa nu ne constrange niciodata libertatea. Pentru un copil este greu sa-i spui ca ceva este interzis, cred ca discutia trebuie purtata in legatura cu firescul si nefirescul vietii acesteia.

mie unuia mi-e frica de momentul in care o sa am si eu un copil al meu, la cate tentatii exista in lumea asta e imposibil sa-l protejezi de toate, iar curiozitatea unui copil e imensa, la mine cel putin asa a fost.
ideal e intr-adevar o explicatie logica, intr-adevar copilul nu poate fi considerat matur, dar nici prost incat sa nu inteleaga un argument.
din proprie experienta pot sa spun ca in momentul in care interzici ceva spunand doar 'e rau, n-ai voie' ii dai si mai multe motive sa incerce sa ajunga la obiectul interzis.
eu nu sunt in masura sa spun daca wizsoft a facut bine sau nu, aparent a functionat, cel putin pe moment, daca viata copilului continua frumos, atunci evident a procedat corect.
parintii mei au avut deopotriva greseli si lucruri bune in educatia mea, si chiar in lucrurile bune eu vedeam atunci ceva rau, dar cu trecerea timpului am realizat ca au fost spre binele meu si desi acum imi inchipui ca puteau totusi sa procedeze altfel (prietenie, intelegere...) totusi si-au atins scopul.

Eu sunt fericit ca am realizat multe chestii de capul meu si am stiut sa ma feresc fara sa-mi spuna parintii. Mama vine din alta epoca si n-a fost niciodata la curent cu pericolele recente, cum ar fi drogurile. Bineinteles, nu o condamn, pe vremea cand era ea tanara nici nu se stia ce sunt alea. Stau si ma intreb ce s-ar fi ales de mine daca n-as fi avut si capacitatea asta de auto-educare. Cu adevarat sa cresti un copil este un lucru extrem de dificil, ceea ce ma face s-o respect pe mama si mai mult.

Nu e moral..eu cand eram mic si statea mama dupa mine mereu ma infuriam,vreiam intimitate.Mai rau faci daca iti spionezi copilul,ajunge stresat,ajunge sa ii fie frica de tine,sa se ascunda,sa iti ascunda lucruri.,,Intrebati-o pe mama''.Si eu am fost putin spionat cand eram mic si lucrul asta a incetat fiindca incepeam sa ii ascund mamei lucruri,incercam sa ma bag in anturaje gresite.. Nu e bine.Bine ca nu a fost prea tarziu.Doamne ajuta!

Nu e spionaj, e supraveghere. Daca copilul o ia pe cai gresite este responsabilitatea parintelui. Si cum altfel poate fi un parinte responsabil decat stiind in permanenta unde e copilul, ce fel de prieteni are s.a.m.d.

Bineinteles, un adolescent se revolta impotriva acestei supravegheri, pentru ca la pubertate apare conflictul asta interior al adultului incipient, care vrea independenta, care nu vrea sa mai fie considerat un copil si crede ca le stie pe toate.

Dar cu totii ajungem adulti si ne dam seama ca parintii aveau dreptate, ca nu intrau intr-un joc de putere cu noi doar ca sa ne demonstreze cine-i seful, ci pentru ca le pasa de noi, pentru ca ne iubesc.

E greu cu adolescentii, e cea mai grea perioada a vietii. E ultimul stadiu al cristalizarii personalitatii, e perioada luptelor launtrice, a socului maturitatii care vine peste noi. Si apoi cand mai imbatranim nitel ne gandim ce bine ar fi daca am putea sa dam timpul inapoi si sa traim cateva zile ca la 16 ani.

E testul suprem pentru adolescent cat si pentru parinte.

eu n-as vedea ca spionaj nici ca supraveghere directa, probabil e foarte dificil ce as incerca eu sa fac, dar cred ca ideal e sa se stabileasca o relatie de prietenie intre parinte si copil, prietenie bazata si pe respect, reciproc daca se poate. Eu nu i-as subestima capacitatea de intelegere a copilului (nu vreau sa-l sperii cu povesti gen BauBau, frica de intuneric si alte spaime prost induse de parinti care raman in subconstient multa vreme). La fel nici copilul nu ar trebui sa ii fie frica de parinte (de pedeapsa prea aspra in caz ca greseste) altfel se intampla cum spune tigeravalo9...
partea cu pornografia e cred, foarte greu de explicat, daca ii spui E RAU, el poate intelege ca sexul in sine e nociv si ajunge cu sechele la maturitate. poate o metoda buna ar fi explicarea sexualitatii, sistemul de reproducere.. pentru ca eu consider ca dorinta de a vedea pornografie e mai degraba legata cu o curiozitate pentru partea asta de sexualitate pe care parintii o ocolesc tocmai din frica ca nu stiu sa abordeze subiectul, sunt si ei pudici la randul lor.. nu stiu.. diverse motive.
voi daca ati avea un copil, cum l-ati educa de mic astfel incat ajuns la varsta problematica pentru problemele astea sa nu apuce pe caile astea?

Calculatorul e un mijloc prin care mintea copilului e smintita in cel mai crud mod posibil. Sunt atatea spurcaciuni pe Internet, incat multi dintre acestia raman cu traume psihice pe viata. Trebuie neaparat urmarit copilul pe ce site-uri intra, iar daca nu sunt crestin-ortodoxe, despre religie, orice altceva ii poate face rau. Acesta trebuie sa fie invatat de mic cu frica lui Dumnezeu, fiind unealta Lui, prin voia Sa.

In opinia mea tehnologia nu este rea in sine si asa cum a spus cineva poate aduce atat avantaje cat si dezavantaje. Este firesc sa fim reticenti la nou, dar ganditi-va ca in urmatorii ani calculatorul/internetul va fi la fel de comun ca si telefonul mobil sau alta unealta de care ne folosim astazi. Pentru parintii doritori sa-si protejeze copiii recomand programul K9 WebProtection. Este excelent! Aici un mic ghid de instalare: http://www.sigurpenet.ro/k9-web-prot...d-de-instalare

Stiati ca in America internetul este folosit intens pentru promovarea ortodoxiei? Ei au posturi de radio exclusive online, difuzeaza podcast-uri si tot felul de emisiuni cu tematice ortodoxe. Astfel milioane de oameni au acces la aceasta sursa de informare. Stiu ca am ramas uimit cand am vazut pentru prima data cum un parinte alaturi de sotia sa s-au filmat intr-un studio si au postat clip-ul pe site cu scopul de a convinge lumea sa faca o donatie pentru comunitatea lor. Asa ceva nu mai vazusem decat la site-uri mari gen Google, sau Yahoo. Este un lucru extraordinar care s-a realizat cu ajutorul internetului.

Noi nu trebuie sa fim niste crestin-ortodocsi izolati, ci din contra trebuie sa ne implicam cat mai mult acolo unde suntem, sa fim cei mai buni in comunitatea din care facem parte. Cum putem face asta cand noi suntem niste inadaptati care viseaza cu ochii deschisi la ajutorul ceresc? El vine, dar noi trebuie sa nu uitam ca nu traim nici in vremea parintilor din Pateric, nici acum 200 de ani, nici acum 50 de ani, ci traim ASTAZI. Un azi unic in care lucrurile sunt asa cum sunt; si spun eu ca sunt bune! , daca stim sa ne bucuram de toate aceste minunatii pe care le avem de la Dumnezeu.

Daca suntem niste plangaciosi ce rezolvam?

Cu siguranta NU