Ma gandesc de multe ori la ingerasul meu pazitor,de multe ori vorbesc cu el in gand,dar mai ales cu sufletul.
Si il vad asa ca pe un frate mai mare spiritual,care sta langa mine si ma ocroteste,incearca sa imi dea ganduri bune,care se intristeaza cand calc in strachini,care se bucura cand ii spun ca il iubesc si ii multumesc ca este langa mine.
Cred ca bietii ingerasi au multa bataie de cap cu noi...:)

Sunt foarte multe pagini din Pateric, unde se vorbeste despre intristarea ingerului pazitor pentru pacatele noastre. Ma intristez cand aud din partea unor "persoane mature" afirmatii de genul: "este frumos sa cresti cu asemenea basme". Pentru mine nu sunt basme- si prin absurd daca ar fi basme- sunt prea frumoase ca sa nu cred in ele.

Dovada ca ingerii exista nu sta in faptul ca ii vedem, ci in faptul ca inca mai exista intelegere si comuniune intre noi. In aceasta sta slujirea ingerilor. Poate vom invata intr-o zi de la ei ce inseamna slujirea.

Fiintele ceresti sunt prezente intre noi, oamenii,asa cum erau atunci cand umblau si vorbeau cu Avraam si Moise.In mijlocul activitatilor din marile orase, printre multimile care se ingramadesc pe strazi si umplu pietile, unde, de dimineata si pana seara, oamenii se ocupa de afaceri, sporturi si placeri, (ca si cum acestea ar fi totul in viata)si unde,sunt asa de putini , care sa mediteze asupra adevarurilor nevazute.Ne-ar fi de mare folos, sa stim si sa intelegem mai bine misiunea ingerilor pazitori, care tin un raport fidel desore cuvintele si faptele noastre.Fiecare fapta rea , nedreapta fata de aprapele nostru este inregistrat.Sa nu-i alungam cu pacatele noastre , ci sa le cerem ajutorul, sa nu ne paraseasca in momente de cumpana.

În câte dimineţi de duminică
îngerul meu a plecat singur la liturghie?
M-a privit de fiecare dată mustrător
şi apoi m-a părăsit lăsându-mă doar
cu păcatele mele grele,nespovedite încă.
Poate s-a mai uitat odată lung în urma sa,
şi înainte de-a se înălţa,
a mai vărsat o lacrimă tăcut,de mila mea.
Apoi,s-a dus în zbor, uşor,
cu alţi tot îngeri trişti şi singurei,
să cânte liturghia ceraească,ştiută doar de ei.

M-a impresionat cartea minunile din timpul Sfintei Litturghi, in care sunt amintite prezentele cetelor ingeresti la Sfanta Liturghie, insa acestea sunt sesizate de catre cei duhovnicesti a caror privire nu este doar sensibila. Acestia au ajuns la o privire in Duh.

Versurile tale... chipul sufletului tau curat , imbracat in parfumul florilor din gradina ta .
Sa te tina Dumnezeu , sanatoasa !

De multe ori omul face anumite lucruri fara rusine pentru ca se crede nevazut de altii. Poate ca daca ar lua in calcul si prezenta nevazuta a ingerului, ar fi cu mai multa luare aminte la faptele sale.

In iconografia bisericeasca- in special in icoana de la Sucevita -scara raiului- ii intalnim pe ingeri cu bratele intinse- iar in anumite icoane si cu stergare in maini- tocmai pentru a sublinia ca sunt duhuri slujitoare, ca cei ce strabat distanta dintre cer si pamant intr-un mod mai presus de minte ducand rugaciunile noastre.

Omul modern nu gaseste nimic scandalos, ridicol, in faptul ca se invoca la tot pasul sansa, intamplarea, norocul... Deci, pentru acest om toate reusitele ce depasesc puterea de intelegere a omului stau sub imperiul "sortii", el nu vede in acestea lucrarea ingerului pazitor.

Omul credincios nu spune "am avut noroc", ci "m-a ajutat Dumnezeu", "m-a pazit ingerul". E minunata declaratia din urma.