Sa ascult un anumit CD in masina in drum spre munca si sa citesc cate ceva dimineata,la cafea,inainte sa ma apuc sa lucrez.Sa beau o ceasca de ceai verde cu miere inainte de culcare.Si sa maninc,pe cat posibil, peşte si salata zilnic.Cam asta mi-a iesit la o analiza sumara.Cred ca mai sunt si altele.

Tabietul e privit in general ca ceva negativ , dar din cele enumerate de tine , nu prea cred ca pot fi chiar tabieturi , in afara de cafea . Ascultatul unui CD , si o dieta sanatoasa , nu cred ca sunt tabieturi , ci apartin mai mult de latura educationala . In fine , asta cred eu , dar . . . !

Tabietul pana la urma este definit si ca o fixatie , ca o manie ( aprinderea unei tigari , a pipei la o ceasca de cafea , cititul unui ziar , unui anumit ziar si numai la anumite ore , etc )

Aha,inteleg,negative.Pai era fumatul dar am scapat si eu,cafeau sigur este un tabiet la ora fixa,nu imi place sa pierd inceputul meciurilor,si imi place sa beau o bere inainte si dupa meci.Sau cateva beri dupa meci in timp ce comentez cu amicii :) Daca mai ma gandesc se pare ca mai am si altele.Hm,nu m-am gandit des la asta..o sa meditez si eu.O seara placuta.

Eu nu cred ca am tabieturi. Cred ca-s (inca) prea tanara. :D Sigur, imi place sa beau o cafea dimineata, dar pot sa traiesc si fara ea, nu am un anumit fel in care o beau sa o fac, dar imi place sa am lapte in ea. Dar pot sa traiesc si fara lapte in cafea. :D

Ah, da, sa merg duminica dimineata la biserica. Au fost timpuri in care ma aflam in locuri fara biserici, decat protestante, asa ca ma invarteam ca un leu in casa duminica.

Acum ai de unde alege ! Sunt în Olanda Biserici catolice la orice colţişor . Mda, sculatul la oră fixă e un tabiet forţat , forţat de împrejurări, neplăcut în cursul săptămânii de lucru, dar plăcut şi mai ales necesar duminica .

Adevarul este ca nu e chiar asa, Olanda e o tara mai mult protestanta sau atee decat catolica. Daca nu ma insel, crestinii sunt chiar in minoritate, sau oricum nu departe de a fi minoritate. Si o biserica intru totul catolica e mai greu de gasit.

Tabietul ţine de mici plăceri şi comodităţi pe care ni le satisfacem cu regularitate: să-ţi savurezi cafeluţa în timp ce scrii pe forum, de exemplu, să tragi după-masa un pui de somn, să te aşezi duminica la ora 5 după-amiază în faţa televizorului cu un pahar de coniac în faţă sau cu o îngheţată...
Sunt şi deprinderi ritmice care nu sunt tabieturi. A mânca, de exemplu, în fiecare zi la aceleaşi ore, a te culca şi a te scula la o anumită oră, a te duce şi a te întoarce de la serviciu... sunt lucruri care ţin de o ritmicitate benefică. Chiar şi viaţa duhovnicească se desfăşoară după nişte rânduieli, foarte precise de multe ori şi ritmice: te scoli la o anumită oră ca să ai timp să te rogi, te duci la slujbe mereu la aceleaşi ore, pentru că atunci se ţin.
Tabieturile au tendinţa să se înmulţească cu vârsta. A avea tabieturi nu mi se pare un lucru rău. Rău este dacă ai multe tabieturi şi dacă îţi este greu să renunţi la ele atunci când eşti solicitat, de exemplu, de cineva care are nevoie de ajutorul tău. Atunci eşti chemat să-ţi jertfeşti tabietul.
Îmi vine în minte pilda spusă de Mântuitorul cu prietenul care bate la uşă în miez de noapte să-ţi ceară pâine, iar tu te-ai culcat, împreună cu familia... Şi totuşi, pentru că îi este prieten, se scoală şi îi dă. Iar aici nu era vorba de un tabiet.

. . . sa nu-mi spui ca treci la protestanti !:107: