În prealabil postat de topcat (Post 181180)

Sint curios ce ati face daca ati accepta ca nu exista Dzeu: ati incepe sa va comportati altfel, ati da in cap la oameni, florile nu vi s-ar mai parea frumoase, nu v-ati mai iubi partenerul sau copilul, nu ati mai admira un cer senin sau unul noros?

În prealabil postat de anna21 (Post 181189)

Daca nu ar exista Dumnezeu, fiecare ar face ce vrea.
Cum spunea Dostoievski, totul ar fi permis! Cand am citit Fratii Karamazov eram necredincioasa si fraza aceea m-a uimit si m-am gandit la ea si .. nu am inteles-o! Nici tu nu intelegi!
Si cand am inteles ce a spus Dostoievski (deja credeam in Iisus) am priceput si ca el este cel mai profund scriitor crestin pe care l-am citit (ma refer la scrieri laice).

Daca Dumnezeu nu ar exista (in sensul ca noi l-am ucide in constiinta noastra, asa cum a facut Nietzsche), atunci am defini noi binele si raul dupa propria noastra masura! Si am ajunge in situatia in care am nega pana si dreptul la viata (ceea ce se intampla azi: avorturi, reducerea populatiei planetei prin.. diverse metode).
Si nu, nu ne-am iubi partenerul sau copilul in lipsa lui Dumnezeu! Parerea mea. Ca am vedea in ei doar o metoda de satisfacere a propriilor dorinte egoiste (vezi cat de multe casatorii esueaza! Daca ar fi posibil, cred ca multi parinti s-ar dezice si de rolul de parinte). Ca sa nu mai vorbim de homosexualitate si pedofilie. Vor ajunge "normalitate".
Cu adevarat, orice este posibil fara Dumnezeu. Cine trage limita dintre bine si rau? Noi?

În prealabil postat de andreicozia (Post 181190)

din simplul motiv ca nu stii ce faci! ai doar impresia ca alegi TU pentru tine iar Dumnezeu se uita la noi cu Mila si ne intelege!

În prealabil postat de topcat (Post 181193)

Adica sintem marionete?

În prealabil postat de andreicozia (Post 181194)

...in mare parte da. Exista desigur si un fel de alegere-surogat

În prealabil postat de topcat (Post 181195)

Imi pare rau pentru tine, tu de ce mai traiesti?

În prealabil postat de topcat (Post 181192)

Nu noi, desigur. De fapt, nu noi am inceput sa tragem limita intre bine si rau. Au inceput-o cu mult inainte alte specii. Vezi liliecii vampiri, un mic exemplu.
Cu ajutorul inteligentei noastre noi rafinam doar limita intre rau si bine. In acest proces observam ca granita aceasta nu e bine definita, ca nu exista bine si rau absolut.
Nu sint de acord cu Dostoievski, evolutia naturala duce la existenta binelui si raului, la altruismul reciproc.
Indiferent de scopul pentru care crezi tu ca iti iubesti copilul, il iubesti pentru ca iti poarta genele. De aceea iti iubesti aproapele si nu departele, pentru ca cu cit esti mai aproape cu atit genele (sau, dupa aparitia vorbirii, memele) sint mai comune.
Nu oameni buni, nu va veti schimba deloc.

În prealabil postat de anna21 (Post 181199)

Dimpotriva, in crestinism inveti ca trebuie sa iubimi TOTI OAMENII LA FEL. Nu sunt permise diferentieri.