O carte excelenta recomandata noua la Facultate de IPS.Prof.Dr. Laurentiu, Mitropolitul Ardealului! O recomand cu caldura ca si „Euharistia - Taina Imparatiei”!!!

Nu neapărat ce este "excelent"pentru tine, poate fi la fel şi pentru altcineva, dar punem prea mult până la urmă accentul pe ale gurii şi uităm că postul până la urmă este un alt mod de a trăi , de a gândi , de a te comporta , de a reacţiona . . . Înstrăinarea de patimi , păcate este cea mai importantă , capitală chiar. Bine spunea Sf. Vasile cel Mare : "cu toate că nu mănânci carne, te hrăneşti cu însuţi fratele tău . . ."să ne mai amintim de : "Vai de cei care se îmbată fără să bea vin" ( Isaia 28 , 1 ) . . . .Orice patimă care zăpăceşte mintea, este şi o beţie !

Domnul Dumnezeu explica in Sfintele Scripturi cum i-ar placea sa fie postul nostru:

Isaia 58

6 Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
7 Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
9 Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
10 Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
11 Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
12 Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.

Colegul meu de apartament este bulgar si s-a botezat ortodox acum vreo 2-3 ani ( are acum 25 de nai, nu e neobisnuit la bulgari ca oamenii sa fie fie nebotezati, sau botezati la varste adulte). Ca o paranteza, l-am intrebat de ce, si a spus ca fiindca a insistat bunica lui si fiindca a auzit ca ti se iarta toate pacatele facute inainte de botez, si i s-a parut un lucru bun. :D In fine, in afara ca este botezat, nu prea stie nimic despre credinta, la ortodocsi nu se face cateheza inainte de botez, nu prea a dat pe la biserica, etc. Si la inceputul postului m-a intrebat daca am sa tin post, ca a citit in ziar ca incepe postul Craciunului. I-am spus ca am sa incerc, incercand sa nu ma dau mare ca tin post, si ca sa vad daca reusesc. M-a intrebat cum se tine, i-am explicat cum se tine oficial, cum tin multi oameni in realitate, ca e destul de greu, mai ales daca iti place carnea, cum ca ideea nu este de fapt mancarea, ci este un fel de exercitiu spiritual, de renuntare, etc. A ramas ca o sa vada el. Eu gandindu-ma ca hehe, poate am convins pe cineva. Si apoi l-am vazut ca nu manca de post. :( Deci mi-am dat seama ca nu am fost prea convingatoare, si ca de fapt trebuie sa mai lucrez la exemplul personal. A propos de citatele peste citatele de mai sus, usor de teoretizat, dar mai greu sa convingi, sau sa te convingi, sau ales cand neam de neamul tau nu a facut asa ceva.

Marea SANSA a ta , draga Cristina , este tineretea ! La mine , trebuie sa suflu si-n iaurt , caci timpul s-a cam imputinat . . .:1:

Sfantul Isaac Sirul arata ca postul este "aparatorul a toata virtutea si incepatorul nevointei. El e cununa celor ce se infraneaza si frumusetea fecioriei si a sfinteniei; e stralucirea neprihanirii si inceputul caii vietuirii crestine; e maica rugaciunii si izvorul neprihanirii si al cuminteniei; e invatatorul linistirii si inainte mergatorul tuturor faptelor bune.

Cand incepe cineva sa posteasca, doreste sa ajunga la vorbirea cu Dumnezeu in cugetarea lui. Pentru ca trupul care posteste nu rabda sa doarma in asternutul lui toata noaptea. Cand pecetea posturilor s-a intiparit in gura omului, gandirea lui e strabatuta de strapungere si din inima lui izvoraste rugaciunea si pe fata lui e asternuta tristetea. atunci gandurile murdare stau departe de el, in ochii lui nu se vede veselie si este dusmanul poftelor si al intalnirilor desarte.

Niciodata n-a vazut cineva pe un postitor cu dreapta-socoteala, robit de pofta pacatului. Marele drum spre tot lucrul bun e postul cu dreapta socoteala (cu discernamant). Si cel ce nu are grija de el clatina tot binele. Pentru ca el este porunca data firii noastre de la inceput, ca sa se pazeasca de desfatarea gustarii; si cu aceasta si-a luat inceputul faptura noastra. Pe de alta parte, din calcarea cea dintai a lui si-au luat inceputul cei ce se nevoiesc din frica lui Dumnezeu, care incep sa pazeasca legile Lui" (Cuvinte despre nevointa, Cuvantul LXXXV: Despre post si priveghere, Filocalia X).

In continuarea celor de mai sus, Sfantul Isaac Sirul, amintind ca Insusi Mantuitorul a postit patruzeci de zile in pustie, spune ca "postul e arma lucrata de Dumnezeu. Care din cei ce o nesocotesc nu se va osandi? Si daca Cel ce a dat legea a postit, care dintre cei ce pazesc legea nu trebuie sa posteasca?

Cand diavolul vede pe vreunul dintre oameni imbracat cu aceasta arma, indata vrasmasul si tiranul se infricoseaza si-si aduce aminte de infrangerea lui cea din pustie, de catre Mantuitorul, si puterea lui se frange si e ars de vederea armei date noua de Conducatorul luptei noastre. Ce arma e mai puternica decat ea? Si ce da mai multa indrazneala inimii in lupta impotriva duhurilor rautatii, decat foamea rabdata pentru Hristos?"

Sfantul Ioan Casian spune ca Sfintii Parinti "n-au lasat un singur canon despre postire, nici un singur chip al impartasirii de bucate, nici aceeasi masura pentru toti. Fiindca nu toti au aceeasi tarie si aceeasi varsta; apoi si din pricina slabiciunii unora, sau a unei deprinderi mai gingase a trupului.

Insa un lucru au randuit tuturor: sa fuga de imbuibare si de saturarea pantecelui. Iar postirea de fiecare zi au socotit ca este mai folositoare si mai ajutatoare spre curatie, decat cea de trei sau de patru zile, sau decat cea intinsa pana la o saptamana.

Caci zic: Cel ce peste masura intinde postirea, tot peste masura se foloseste adeseori si de hrana. Din pricina aceasta se intampla ca uneori, din covarsirea postirii, slabeste trupul si se face mai trandav spre slujbele cele duhovnicesti; iar alteori, din prisosul mancarii, se ingreuiaza si face sa se nasca in suflet nepasare si molesire" (Despre infranarea pantecelui, in Filocalia I).

Dar sa nu uitam ca in perioada Postului navalesc mult mai multe ispite asupra noastra , si cate odata aproape ca ni se pare o lupta nedreapta si grea , dar cu siguranta ca toate cate or veni asupra noastra nu sunt peste puterile noastre , numai ca noi suntem lipsiti de rabdare , in primul rand , si mult prea alipiti de cele lumesti , si atunci lupta ni se pare nedreapta si mult prea grea .
Fie ca Postul ce-l incepem luni , sa ne gaseasca in stare de veghe , de trezie , si sa nu ne limitam doar la postul de bucate .
Post binecuvantat !

Desigur, diavolul lupta cu mai multa inversunare impotriva celor ce postesc, dorind ca acestia sa nu aiba niciun folos de pe urma postului, ba chiar, de e cu putinta, postul sa le fie prilej de afundare in noroiul a mii de pacate.
Sa nu uitam ca si demonul e postitor, si inca unul mare, in sensul ca n-are trebuinta de hrana. Dar asta nu-l impiedica sa fie focar al rautatii.
Sa ne ajute Hristos, Cel pentru noi a primit moarte pe Cruce, ca acest post sa ne fie prilej de a muri pacatului pentru ca El sa invie in inimile noastre!