Frumoasa rugaciune aici m-am regasit si eu.

O, Maică Fecioară Marie ! / Popoarele zac in robie, / In laţuri duc zile amare / Cerând de la tine scăpare. / O, Maică Fecioară Marie ! / Revarsă din cer bucurie, / Şi scurge din valea de lacrimi / Noianul cel mare de patimi . / O, Maică Fecioară Marie ! / Fă iarăşi in lume să vie / Iubirea, nădejea, credinţa, / Şi-n toate spre bine, voinţa. / O, Maică Fecioară Marie ! / Grăbeşte tu timpul să vie / O singură turmă să fie, / Şi-un singur Păstor pe vecie !

Mania
 

Suflete, de ai manie,/Daca lesne te iutesti,/De a treia fericire,/Ticaloase te lipsesti!/Nu vei mosteni pamantul/Fericitilor de sus!/Celor blanzile le este partea/Dupa cum Domnul a spus./-Vino, fire manioasa/Ca sa vezi Mielul bland/ Cum se junghie pe Cruce,/ Toate pentru noi rabdand./Deci primeste cu blandete/De la oameni cate vin,/Ca sa mostenesti pamantul/Celor blanzi, in veci, AMIN.

M e t a n i e - de Radu Gyr
 

Doamne, fă din suferinţă, / Pod de aur, pod inalt, / Fă din lacrimă velinţă / Ca intr-um pat adânc şi cald. / Din lovirile nedrepte / Faguri facă-se şi vin. / Din infrângeri, scări şi trepte, / Din căderi, urcuş alpin . / Din veninul pus in cană / Fă miresme ce nu pier. / Fă din fiecare rană / O cădelniţă spre cer ; / Şi din fiece dezastru / Şi crepuscul stins in piept, / Doamne, fă lăstun albastru / Şi fă zâmbet inţelept.

R u g ă c i u n e ( S o n e t ) - Alexandru Vlahuţă
 

Din nou coboară-Te-ntre noi, Iisuse / Căci iarăşi turma Ta e rătăcită / Şi iar se-ntinde noaptea cea cumplită / A vechii uri , de Tine-atunci răpuse. / De-abia se mai zăreşte ca prin sită, / A mântuirii stea. Dar cât de sus e ! / Se indepărtează parcă. . . Cine spuse / Căci stingerea ni-i singura ursită ? / O, vino, iubitorule de oameni, / In sufletul bătrânei lumi să sameni / Din nou credinţa cea nemuritoare. . . / Cunoaşte-L vom ? Pleca-vom fruntea oare / Când intinzându-Şi mâinile amândouă / Asupră-ne, va zice : "Pace vouă !" ?

Pe marea vietii
 

"Lipsit de fapta buna/Se trece viata mea,/Ca noaptea fara luna/Si fara nici o stea./Ridica-mi, Doamne, ceata/Intinsa pe" noian",/Calauzindu-mi viata/Spre "vestnicul liman"!/De vantul cel potrivnic/Sa nu ma lasi batut,/ Ci darul milostivnic/Sa-l tinzi celui cazut!"

Marturisiri lui Dumnezeu
 

Hristos se descopera in fiecare/ Pe masura poruncilor pazite,/ Taina lui Hristos cea mare /Se afla in inimi smerite.../Doamne, Dumnezeul meu/Ma caiesc si-mi pare rau!/ Dumnezeul meu preabun/ Cu lacrimi in ochi iti spun,/ Marturisesc acum curat/ Ca nu Te-am iubit cu-adevarat./Caci eu daca Te iubeam / In continuu ma rugam..../In continuu mintea mea/ Se vedea in fata Ta./Doamne ,Dumnezeul meu/Ma caiesc si-mi pare rau./Multe daruri Tu mi-ai dat/ Iar eu, mult Te-am suparat,/Ma sfiesc in fata Ta /Cand ma gandesc la viata mea./Orice-am gandit , orice-am facut/ In fata Ta s-au petrecut, /Iar eu nesimtitor eram /La Tine nu ma gandeam./

Rugaciuni ptr copii
 

''Nimanui sa nu faci rau,/Cate vede Dumnezeu./Tu cand vezi un vierme mic,/Nu-l strivi, nu-i fa nimic;/Cat il vezi de mititel/Dumnezeu stie de el."

Asta mi-a amintit de rugaciunile pe care le ziceam cand eram mica. In clasele primare d na invatatoare ne-a invatat sa spunem rugaciunea Tatal Nostru la inceputul orelor si Doamne-Doamne ceresc Tata la sfarsit. asa ca am continuat asa, si in gimnaziu, dimineata ne ridicam toti ca la un semn in picioare si spuneam rugaciunea...ce placut era!

Rugă +
 

Spune-mi , Sfinte Dumnezeu / Când va fi sfârşitul meu ? / Cât ai hotărât sub stele, / Numărul zilelor mele, / Ca să aflu de la Tine cel a-toate-ştiutor, / Cât sunt eu de trecător / Tu, lungimea unei palme, Doamne-ai dat zilelor mele- / Însă pline de amaruri şi ne-nchipuit de grele, - / Iară veacul meu, Stăpâne , în a omenirii vale, / E ca o nimica toată, înaintea feţii Tale. / Cu adevărat, Stăpâne , gura-nţelepciunii spune / Că tot omul ce trăieşte, este o deşertăciune ! / Omul trece ca o umbră şi-n zadar el, plin de trudă, / Grămădind comori într-una se frământă şi asudă, / Când nu ştie : al său aur de sub soare şi sub lună, / Pentru cine îl adună ! / Şi -acum, ce-am s-aştept eu, Doamne , căci adevăratul bine, / Nu-l pot cere de la altul, decât numai de la Tine ! / De păcatele-mi mă scapă, Dumnezeule Preasfinte, / Ca să nu fiu de ocară celui rătăcit la minte ! / Mut sunt şi nu-mi deschid gura să grăiesc nici un cuvânt, / Că Tu faci acestea toate, Dumnezeul meu Cel Sfânt ! / De la mine , Milostive , loviturile-Ţi abate, / Că mă prăpădesc sub marea palmei Tale greutate ! / Dacă pedepseşti Tu omul, cu mustrările ce-i spui,- / Ca de molii roasă, piere toată frumuseţea lui ! / Cu adevărat Stăpâne, gura-nţelepciunii spune / Că tot omul ce trăieşte , este o deşertăciune ! / Rugăciunile-mi ascultă ! Pleacă-al Tău auz spre ele / Şi nu trece cu vederea peste lacrimile mele ! / Că sunt un străin în faţa-Ţi : n-am sub cer nici un temei / Şi nemernic sunt eu, Doamne , ca şi toţi părinţii mei ! / Ochii-ntoarce-Ţi de la mine, să mă-nviorez ca viu, / Înainte de-a mă duce şi-ntre vii să nu mai fiu !