foarte adevarat ai zis,o data la o spovedanie la Rimeti i-am spus parintelui duhovnic parinte: din cauza cutaruia am patit asta si asta, insirindui niste lucruri, ma oprit brusc si mi-a spus:nu din cauza lui ci a celui rau ce a pus stapinire pe el.e om ca si tine sa nu-l urasti ci incearca tu sa indrepti lucrurile caci constientizezi mai bine decit el adevarul.dupa putina vreme am constatat ca este adevarat.
Domnul cu noi.Amin.

La anii mei imi permit sa spun ca am vazut oameni ce dau vina pe altii si oameni care iau si vina altora asupra lor. Am adancit un pic problema si am constatat ca cei din prima categorie au ca si scop sa fie "corecti", iar cei din a doua categorie vor sa fie "buni". Dar, ceea ce m-a ingrijorat si intristat este ca cei din prima categorie prolifereaza, iar indarjirea lor creste, pe cand ceilalti se tot imputineaza si sunt tot mai marginalizati, etichetati ca iubiristi sau ecumenisti sau mai stiu eu cum. Si nu e vorba doar despre o confesiune sau alta, ci de toate confesiunile. Peste tot "corectitudinea" e in floare si se alimenteaza reciproc, adica cei "corecti" dintr-o anumita confesiune prin atitudinea lor ii imping la aceeasi sau mai mare "corectitudine" pe cei din cealalta tabara si tot asa. Etichetele, epitetele, ironiile si jignirile curg garla intre aceste categorii de crestini. Locul lui The Best din societatea laica e luat aici de The Only One. The Only One spune "NUMAI noi detinem tot Adevarul, tot Harul si numai noi ne matuim". In numele acestui TOO se duce o lupta acerba, o concurenta neloiala, cu incercari de racolari, de a fura oile altora, de denigrari si chiar de proliferari a unor false minuni doar de dragul de a adeveri teoria TOO. Minciuna patrunde pe poarta bunei intentii de-a aduce "oile ratacite" la "dreapta credinta", care e una singura si care e numai si numai la noi, si odata cu minciuna patrunde si ura. Ura fragmenteaza si rupe unitatea crestina, o indreapta spre formalism si ritualism in defavoarea unei adevarate slujiri a aproapelui. Aproapele nu mai conteaza in ecuatia mantuirii, tot ce conteaza e corectitudinea inchinarii si corectitudinea cunoasterii. Nu te incadrezi la corectitudine, nu te mantuiesti. Nu numai ca nu te mantuiesti dar nu esti numit nici crestin, degeaba spui tu ca-L iubesti pe Hristos, degeaba spui ca-L urmezi, ai picat la testul de corectitudine? vii la toamna.
Har, smerenie si jertfa de sine.

MariS, MariS, au trecut atatea nopti peste polemica ta, a sters-o si adminul, dar din inima ta nu stiu daca s-a sters. Eu, la putinii mei ani, am invatat ca nu stiu nimic si, ca atare, nu e chiar nimerit sa pun etichete... Fireste, asta am invatat-o numai in teorie, ca in practica, lucurile se vad chiar din acest mesaj. Iarta-i pe cei care te-au facut iubaret relativist sau mai stiu eu cum... Daca te consoleaza, eu nu cred ca esti asa, ci un om bun si sensibil, caruia ii pasa de semenii sai si, mai ales, care nu deschide gura (foloseste tastatura) aiurea in tramvai. Trebuie sa fim si corecti (cu sensul de drepti, rigoristi), dar si buni (iubitori). E greu sa gasesti un echilibru intre cele doua. Avem si noi parinti din cele doua categorii. In ce tabara il bagi pe parintele Cleopa? Dar pe par. Teofil? Poti spune ca unul este mai mare decat altul?

Te intreb si eu acum : glykys,glykys, au trecut atatea zile si nopti de la despartirea de bunica ta, dar in inima ta, tot mai simti durerea, pentru ca aproape zilnic ne-o pomenesti si vorbesti despre ea...Nimic n-a sters durerea din inima ta..

Nu-ti fac nici o observatie, poti vorbi despre ce doresti si cat doresti,nu sunt eu in masura sa-ti spun ce sa faci.Tot ce vreau sa-ti transmit este sa respecti si tu durerea altcuiva si nevoia de a vorbi despre ea..

Draga glykys, nu m-ai inteles. Eu nu ma plang, acei termeni cu care am fost catalogat nu ma supara, nimic legat de catalogarea mea nu ma supara. Am mai spus ca nu fac altceva decat sa pun pietricele inaintea unei carute ce tinde s-o ia la vale. Nu te mai uita la persoana mea ca e neimportanta, sunt senin, impacat, cu toti cei care mi-au spus asa, pe Mihnea il consider prieten, pe zaharia nu-mi permit sa-l consider asa ca imi trebuie acceptul lui, dar il vad ca frate intru Hristos, mai corect ca mine, intr-adevar, dar nu cred ca ma uraste. In sinea lui, probabil, ca m-a iertat si tot in sinea sa, probabil, si-a cerut si iertare. Mi-ai pus oglinda in fata atunci cand cu incidentul si bine ai facut, dar, pentru o clipa am crezut ca ai s-o intorci si spre partea cealalta. Nu ai facut-o si cred ca ai procedat "corect". Bunica ta ar fi facut-o, asa cred eu. Mi-ar fi placut sa o cunosc. Dumnezeu s-o odihneasca cu dreptii!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ohoo, eu nu m-am despartit niciodata de bunica mea, ba chiar acum suntem legate si mai mult. Daca vorbesc despre bunica mea, nu o fac numai pentru ca simt durere - bine, simt si asta, dar cand o voi fi uitat, inseamna ca voi fi murit si eu sufleteste. Vorbeam despre ea pe acest forum si inainte sa moara. Ea este modelul meu si daca nu am ce mare experienta sa impartasesc si daca vad ca unii nu agreeaza deloc citatele, atunci impartasesc experienta bunicii, asa cum o facea si ea, pentru ca are omul ce invata din ea. Consider ca, in general, nu scriu aiureli, ci ma gandesc ca, pe langa confortul meu sufletesc, sa se mai foloseasca si altii de spusele mele. Forumul nu e jurnal personal, nu e monolog, ci dialog, si sooctesc ca MariS, daca a scris asta, nu a scris-o numai ca sa se descarce, ci si pentru a atentiona pe cineva, pentru a face conversatie, pentru a se i se raspunde...

Cum poti sa compari moartea unei persoane iubite cu niste vorbe aruncate aiurea pe un forum?! Nu iti doresc niciodata sa te afli intr-o asemenea situatie. Probabil ca socotesti ca eu stau si bocesc acum in fata PC-ului, cand, de fapt, stau intr-un loc public cu acces la net, unde nu imi permit sa vars nici o lacrima, caci sunt atatia oameni in jur.

Insa trebuie sa recunosc ca m-a intristat mesajul tau, ai fi avut atatea si atatea ocazii sa imi reprosezi ca vorbesc prea mult despre bunica mea, dar tu o faci aici, pe acest fir, demonstrandu-mi ca nu te deranjeaza ce scriu eu despre bunica-mea, ci doar atitudinea mea fata de aceasta polemica. Exact asta scrii.

Ce sa spun, mare durere, ca nu e cineva, pe care nu l-ai vazut in viata ta, de aceeasi parere cu tine sau ca te catalogheaza intr-un fel negativ! Dar daca ai fi bolnav sau sarac lipit, aia cum s-ar numi?

Tulburatoare analiza, amara...
Si imi vine in minte o faza dintr-un film cu un saxofonist celebru, un negru batrin, care poarta la final urmatorul dialog cu discipolul sau cel mai drag (un tanar muzician alb):
- Mai am putin de trait..., cred ca ne vedem pentru ultima data..., plec si am un singur regret: ca in lumea noastra nu am primit ceea ce aveam nevoie cel mai mult.
- Dar ce ti-a lipsit? il intreaba tanarul.
- Just a little kindness... Just a little kindness...
Si filmul se incheie aici.
Desigur, daca ar fi fost un batrin imbunatatit, un filocalic, nu ar mai fi afirmat acest dureros adevar despre lume, ci ar fi spus ca Sfantul Serafim de Sarov: "dobindeste pacea si vei mantui mii de suflete in jurul tau". Dar muzicianul era un om din lume, ca noi...
Cred ca in Ortodoxie corectitudinea si bunatatea se presupun reciproc si nu sunt in competitie. Problema "sau bunatate sau corectitudine" e o falsa problema. O ispita.
Altfel spus, bunatatea si corectitudinea imi par doua aripi ale aceluiasi zbor. Curentii de aer te obliga uneori sa bati mai tare dintr-o aripa sau alta...
(Atentie la vanator!...:)

Ma bucura optimismul tau, Cezar, si bine ar fi sa fie asa, dar eu am citit ca acum 2000 de ani in numele corectitudinii adevarului a fost omorat chiar Adevarul ... si Bunatatea ... si Iubirea. Si mai stiu ca ceea ce s-a intamplat se va mai intampla!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Interesante pareri si nu esti primul farte care sa ai asemenea puncte de vedere . Probabil ca pt. aceste vei fi asa, ,,dulce' sau ,,frateste" criticat .
Dar pt. parerea ta ca si a celor care mai au asemenea parere este doveditor adevarul evangheliei care ne arata clar (bine , este si adevarat ca doar pt. cine voieste sa vada !) ca Hristos exista si a existat totdeauna doar in dreptate si adevar .

Hristos in minciuna nu exista , deoarece el insusi ne spune : ,,Eu sunt Calea , Adevarul si Viata !"
Hristos in nedreptate , adica in partinire , iarasi nu exista, dupa acelasi cuvint al Lui !

Numai ca cuvintul lui Hristos nu este chiar la indemina oricui . Dar salvarea orisicui , a celui care crede, este in tilcuirea parintilor bisericii ! Bine ne-ar fi noua sa ii studiem si sa ii intelegem si mai ales sa ii si credem !

Restul multe vorbe si consideratii ...elitist-populiste cu sacul ! Cine voieste sa se amageasca cu vorbe nu are decit !

Iaca, în numele acestei corectitudini , "crimele"se comit sub ochii noştrii ! Vai câtă "bunătate"au unii ce-i pronunţă fie şi numai numele , umflându-se în a lor credinţă a dezbinării şi a urii ! Pocnesc de ură, dar pronunţă cu multă"evlavie"numele lui Hristos