Incheierea ta , este : Doamne ajută ! , dar conţinutul mesajului, lasă de dorit prin folosirea ( nene, bre ) . Il faci mândru pe Ovidiu, dar oare atitudinea ta , nu-i pornită din mândrie, mândrie ce -o avem mai cam toţi. Deci, vorba cu bârna din ochi ce nu o vedem, este perfect valabilă !

Trambitza nr 5

[SIZE=3]În căutarea sensului suferintei[/SIZE]


[SIZE=+1]Părintele Ioan Iovan de la Mănăstirea Nasterea Maicii Domnului de la Recea (Mures) a intrat de mult în legendă. În cercurile ortodoxiei române este un adevărat mit. De-o cuviosie si de-o modestie uneori stânjenitoare si o sinceritate vecină cu inocenta, păritele Ioan, ajuns la vârsta de aproape 80 de ani, respinge aura de martir ce i se face, preferând să rămână monahul care urmează calea mîntuirii lui Iisus Hristos, si duhovnicul totdeauna bucuros să asculte si să aline suferintele celor care-l caută si-l cercetează. [/SIZE]




"A trăi nu înseamnă pentru noi decât a ne jertfi unor interese comune, pentru a aduce semenilor eterne si sfinte servicii".




La Manastirea Recea nu se ajunge usor. Faci opt ore cu trenul de la Bucuresti la Targu Mures si apoi mai iei un tren, pret de 15 kilometri, pana ajungi in statia Vidrasau. Acolo coboara multa lume, iar in zilele de mare sarbatoare sau de post, in curtea Manastirii e potop de multime. Aproape toti vin a se spovedi si a cauta alinare de boala sau alta suferinta la parintele Ioan. Nu o data se intampla ca ei sa astepte 2-3 zile pana sa ajunga la parintele.
E foarte greu sa-l descrii pe parintele Ioan Iovan. E o prezenta puternica si, in fata unui asemenea duhovnic, cuvintele bat in retragere. Chiar daca nu-l cunosti, cand parintele Ioan intra in biserica, stii. Pur si simplu, umple biserica de lumina atunci cand intra in ea. La predica, e la fel de puternic. Ca marii duhovnici, e aspru si cald in acelasi timp. Te tine la distanta si, deopotriva, te imbie sa te apropii.

Oamenii vin la Recea deoarece stiu ca parintele Ioan e vazator cu duhul. Multe se marturisesc despre el. O femeie vaduva voia sa-si vanda casa si sa se mute la fiul ei. N-a apucat sa spuna nimic. In timpul rugaciunii, parintele i-a pus ca din intamplare mana pe cap si, intrerupandu-se, i-a zis: "Nu-ti vinde casa". Un student imi spunea ca, venind la parintele si ezitand sa-si descarce sufletul, acesta i-a spus in soapta, la ureche, pacatele pe care le facuse si pe care nu le marturisise nimanui niciodata. Multi ii stiu puterea, dar putini ii cunosc viata parintelui: faptul ca a fost, inainte de razboi, preotul Manastirii Vladimiresti, unde vietuia maica Veronica si calugaritele fecioare; ca a facut ani grei de inchisoare in timpul comunistilor; ca e unul din cei mai mari duhovnici pe care ii are acum neamul romanesc.

Spital duhovnicesc

Recea e manastire de maici, dar gratie parintelui a devenit ceea ce Sfintii Parinti numesc spital duhovnicesc. Maica Stareta, Cristina, care l-a ingrijit pe parintele Ioan cat timp acesta a fost surghiunit la Plumbuita, langa Bucuresti, este de o infinita delicatete cu toti cei ce se impartasesc, si aproape toti cei care vin la Liturghie se impartasesc, dupa ce s-au spovedit.
Oamenilor care, bolnavi fiind, vin la Recea pentru ajutor, li se cere sa citeasca timp de 40 de zile "Paraclisul Maicii Domnului", sa ajuneze in sapte zile de vineri pana la orele 15, dupa care sa manance mancare de post si, tot in acea perioada, sa participe la Taina Sfantului Maslu. "E-adevarat, spune parintele Ioan, multi au venit aici si s-au vindecat de boli grele: cancer, boli de inima, dar acestea sunt minuni, nu le putem controla. Daca pe mine nu ma pot vindeca, cum pot eu vindeca pe altii?"
Foarte multi credinciosi vin la Manastire pentru ca li s-au intamplat mari nedreptati (de la hotii mai mici sau mai mari). Si lor li se cere colaborarea (preotul nu poate face nimic de unul singur): sa citeasca zilnic Acatistul Sfantului Mare Mucenic Mina, pana la repararea nedreptatii.

Inceputurile

Parintele Ioan s-a nascut in 1922 (are 77 de ani, dar nimeni nu-i da mai mult de 60). Parintii lui erau preotul Gavril si presbitera Maria. Este licentiat in teologie (lucrarea de licenta "Sfanta Impartasanie - calea desavarsirii crestine" a fost publicata de curand) si a urmat trei ani cursurile Facultatii de Drept. Admis la doctorat in 1947, a studiat doi ani cu parintele Staniloae. In 1947 pleaca la Manastirea Vladimiresti, langa Tecuci. Pe 27 noiembrie 1949 este tuns in monahism, cu numele de Ioan, iar in decembrie 1949 este hirotonit ieromonah (adica preot monah) pe seama Manastirii Vladimiresti. Aici, parintele Ioan a slujit pana in 1955. Pana in 1955, Vladimirestiul a fost un "Lourdes romanesc in coasta Uniunii Sovietice", dupa expresia lui Gheorghe Apostol, unul dintre cei mai odiosi demnitari comunisti ai vremii, el insusi de loc din Vladimiresti si fost coleg de clasa cu Maica Veronica, ale carei vedenii - care au inceput in 1937 - au ajuns faimoase in intreaga Romanie. Vremurile in care a fost preot acolo au fost cu adevarat extraordinare, un adevarat miracol pe pamant romanesc.

Vladimiresti

In fiecare duminica, pe vremea celei mai cumplite conduceri comuniste pe care a avut-o Romania (1947-1955), veneau sa participe la Liturghie, in aer liber, si sa asculte predica parintelui Ioan, cel putin 20.000-30.000 de oameni, ceea ce a infuriat la maximum autoritatile comuniste. Nu era predica sau cateheza in care parintele Ioan sa nu aminteasca vedeniile Maicii Veronica cu privire la viitorul Romaniei; parintele le numea "Biblia neamului romanesc". Oamenii se asezau in genunchi cand predica parintele, chiar daca afara era noroi!!!, spune parintele Mihai Lungeanu, unul din cei care au facut ani grei de puscarie pentru ca au refuzat orice compromis cu comunistii.
In 1953, in timpul unei predici la care asista si un imputernicit al puterii comuniste, parintele Ioan face o criza de hemoptizie. Desi venise ca sa-i gaseasca noi capete de acuzare, imputernicitul comunist este atat de impresionat incat, la o sedinta la care convocase mai multi preoti din ierarhia B.O.R., le spune: "Acesta este preot adevarat, nu voi!".

Complotul

Este greu de crezut, dar nu numai comunistii au dorit distrugerea Vladimirestiului, ci si Patriarhia! In august 1954, parintele Ioan este acuzat de erezie, intr-o scrisoare semnata, intre altii, de parintele Cleopa, de parintele Petroniu de la Sfantul Munte, de Mitropolitul Antonie Plamadeala (cel care a intervenit la Sfantul Sinod si a obtinut ridicarea caterisirii parintelui Ioan, dupa ce acesta din urma a iesit din puscarie) si de parintele Arsenie Papacioc. Parintele Ioan era acuzat ca face spovedanie colectiva (cum se practica, de altfel, la inceputurile crestinismului - fiecare isi spunea pacatele cu voce tare in fata celorlalti!) si ca da impartasania prea usor.
S-a recurs la o inscenare. Parintele Ioan era chemat la Patriarhie "sa fie facut mare, acolo", iar aceasta "chemare" se combina perfect cu presiunile facute de Securitate ca parintele Ioan sa plece de la Vladimiresti.
Maicile de la Vladimiresti, in frunte cu Maica Veronica, nu voiau sa plece: "Noi ascultam de Maica Domnului, nu de Patriarhie". Dar se uita prea usor si nu se vorbeste deloc astazi despre vedenia Maicii Veronica, care, in timpul anchetelor de la Patriarhie si a continuei prigoane a comunistilor, l-a vazut pe Domnul Iisus Hristos in usile imparatesti ale altarului, spunand: "Aici, Eu fac judecata!".
In 1955, parintele Ioan se hotaraste sa-si faca publica pozitia si adreseaza un memoriu conducerii Statului Comunist si conducerii Bisericii Ortodoxe: "Daca se spune ca lupta partidului, adica a ateismului, trebuie sa fie dusa ideologic contra credintei si a lui Dumnezeu, atunci de ce se pedepsesc elevii, studentii, militarii, invatatorii si alti membri de partid pentru ca merg la Biserica? In ce consta libertatea religioasa, care sunt limitele ei? Daca este o colaborare intre Biserica si Stat, atunci de ce Statul are drepturi nelimitate si se amesteca grosolan in toate ale Bisericii, inclusiv in predici si slujbe, pretinzand sa fie scurtate sau chiar anulate in anumite zile? Unii au zis ca suntem reactionari: in sens duhovnicesc, au dreptate - vrem sa fim reactionari pana la moarte, impotriva diavolului si a ucenicilor sai. Altii ne-au spus ca suntem un Lourdes romanesc, un centru mistic in coasta Uniunii Sovietice. De fapt, manastirea este un centru duhovnicesc asezat de Dumnezeu in coasta lui Anticrist".

continuarea mai jos

continuare
 

Dintr-o inchisoare intr-alta

Parintele Ioan este acuzat de instigare la terorism, printr-o inscenare marsava, si condamnat la munca silnica pe viata de Tribunalul Galati. Sistemul de distrugere morala si fizica a detinutilor din penitenciarul Galati era pus la punct in cele mai mici amanunte. Nu e vorba numai de anchetele pe care cei de la Interne le conduceau zile si nopti, fara pauza si fara mila, sau de celula fara geam si fara calorifer in care isi ispasea parintele Ioan, in plina iarna, pedeapsa. Cand parintele Ioan solicita sa mearga la toaleta, i se spunea "asteapta!"; "zile intregi mi se raspundea: "Asteapta!"". La un moment dat, parintele Ioan face un TBC glandular si, din aceleasi cauze - frigul si mizeria - mainile i-au crapat pana la os. Si totusi, cu eforturi supraomenesti, reusea sa se roage de fiecare data in pozitie de rugaciune, cu fata spre crucea insemnata cu apa pe perete.
Nu a lipsit o zi in care parintele Ioan sa nu oficieze Sfanta Liturghie cu ajutorul plantoanelor, care erau detinuti de drept comun, primind o sticluta de vin tonic ca medicament. Antimisul il avea cusut pe spatele maieului. Potirul era o cutie de medicamente din ebonita sfintita. La Vacaresti, unde fusese transferat de la Galati, a reusit, cu foarte mare greutate, sa-i convinga pe parintele Xaveriu, vicar romano-catolic de Iasi, si pe parintele Nicolae Opris, preot greco-catolic nerevenit, sa oficieze impreuna Sfanta Liturghie, de Pasti. Totul a decurs bine pana la epicleza - chemarea Duhului Sfant pentru transformarea painii si vinului in Trupul si Sangele lui Hristos. Atunci, parintele vicar a ezitat. Parintele Ioan l-a rugat in acel moment sa aiba in vedere ca se gaseau la o rascruce a vietii si sa treaca peste confesionalism. Atunci, parintele Xaveriu a acceptat sa cheme impreuna cu ceilalti doi preoti Sfantul Duh - epicleza. Parintele Ioan marturiseste ca a trait atunci un moment de fericire sublima, pentru ca reusisera, inchisi intre zidurile puscariei si in suferinta, sa fie "una in Hristos".

Iertarea

La Jilava, unde fusese transferat de la Vacaresti, parintele Ioan a trait momente de cosmar. "Aveam impresia ca ma aflu intr-un mormant". Gura de aerisire era intr-o a treia camera, iar gradul de umiditate era atat de ridicat, incat parintele nu reusea niciodata sa-si usuce prosopul sau batista. "Dar la Jilava am trait cel mai intens sentiment ca sunt preot". Intr-o zi, detinutul Ioan Iovan este dus la fieraria puscariei, pentru ca trebuia sa i se puna lanturi la picioare, urmand a fi transferat la Gherla. Parintele Ioan nu si-a ales bine lantul - in loc sa aleaga unul mai gros si mai lung, a ales unul mai scurt si mai usor, ceea ce nu-i permitea sa se miste in voie. Primul sau gest a fost, insa, de a saruta lantul, gandindu-se la Sfantul Apostol Pavel, si de a-l socoti ca o incercare pentru credinta in Dumnezeu. Cand fierarul (detinut de drept comun) a lovit cu ciocanul pentru a fixa lantul in nituri, pe picioare, metalul a muscat in carne vie, urmele vazandu-se si astazi.
La jumatatea drumului dintre celula si fierarie, un gardian l-a lovit pe la spate. In acel moment, parintele s-a dezechilibrat, dar nu a cazut. Atunci a simtit minunea - prin faptul ca, desi pana atunci facea mari eforturi sa nu-si piarda echilibrul, datorita scurtimii lantului si durerii provocate de ranile de la picioare, nu a cazut! S-a intors, cum a putut, catre gardianul care il lovise si i-a spus: "Domnul Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos sa te ierte pe tine, fiule duhovnicesc, si sa-ti stearga toate pacatele, inclusiv acesta de acum, iar eu, nevrednicul preot duhovnic, cu puterea ce-mi este data, te iert si te dezleg de toate pacatele tale, in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh".
Colegii de suferinta din celula l-au indemnat pe parintele Ioan sa iasa la raport. L-ar fi putut reclama pe acel gardian ca a lovit un ranit, care avea lovituri la picioare si catuse la maini. Dar parintele le-a spus ca nu poate ierta si reclama in acelasi timp.

Diavolul

Intr-una din zilele terorii din inchisoarea Gherla, parintele Ioan are un vis cu inchipuirea diavolului, care arata hidos, ca un tap cu ochi omenesti. Diavolul i-a pus parintelui picioarele din fata pe umeri si cu cele din spate i-a blocat bratele ca sa nu se poata inchina. Cand parintele Ioan a vrut sa-si faca cruce cu limba, a fost scuipat in fata. La un moment dat, cu un mare efort, parintele Ioan a reusit sa strige: "Maica Domnului, salveaza-ma!", si s-a trezit. Informatorul din patul de deasupra s-a trezit din somn si l-a intrebat speriat: "Ce-i, parinte?". "A fost diavolul", i-a raspuns parintele linistit.

Zarca

La Aiud, impreuna cu alti cativa detinuti politici, parintele Ioan a fost printre putinii care au rezistat reeducarii. Cei care acceptau reeducarea sfarseau prin a recunoaste cat de mult au gresit contra regimului comunist, pe care acum il socoteau adevarata fericire. Cei care refuzasera compromisul reeducarii s-au imbolnavit de scorbut si li s-au decalficiat oasele: primeua de mancare zeama de la masa reeducatilor.
Pentru ca l-a infruntat pe comandant: "Domnule comandant, sunt convins total ca ma voi mantui in celula ca si in chilia calugareasca din libertate", parintele Ioan este transferat la Zarca, o inchisoare in inchisoare, creata special pentru exterminare. Ii dadeau trei surcele pe noapte pentru a face focul in soba, nici nu se aprindeau bine ca se si terminau. Noaptea dormea incovoiat carlig din cauza frigului. Toti stiau ca cei ajunsi la Zarca erau condamnati la exterminare. Dupa cateva luni de detentie la Zarca, se amplificase mai mult ca niciodata senzatia cumplita de sfarseala. Insa intr-una din noptile fara sfarsit, parintelui Ioan i-au aparut imagini de la hirotonie. In capul Sfintei Mese, pe un scaun, era asezat Episcopul martir Nicolae Popovici: "Dupa ce m-a privit cu blandete si m-a binecuvantat, am avut o stare de fericire puternica". A doua zi dimineata, parintele Ioan este scos din Zarca si transferat inapoi in incinta penitenciarului din care, la 1 august 1964, va fi eliberat.

Epilog

"Cand am iesit din inchisoare, fratele m-a sarutat, n-a putut sa ma vada o zi intreaga. Eram ca un spectru! Tortionarul meu e acum SRL-ist in Targu Mures, si-a facut o firma si a venit din nou mai aproape de mine." Nu-mi vine sa cred ca un preot care a suferit atat de mult in inchisorile comuniste poate sa glumeasca in legatura cu acest subiect: cei mai multi dintre noi prefera sa uite tot ce au suferit. Aceasta vointa de a uita are semnificatia ei: cel mai greu este sa gasesti un sens suferintei, mai ales suferintei prin care treci tu. Parintele Ioan este dovada vie a faptului ca omul poate transfigura suferinta in bucurie, atunci cand sufera in numele Celui care a suferit pentru noi toti. Parintele Ioan: luminos, sincer, direct, nu suporta nesinceritatea, minciuna si compromisul, pe caldicei nu-i are la inima. Un om cu ochii patrunzatori, care te priveste din cand in cand pe deasupra crestetului. Ceea ce ramane dupa ce te-ai intalnit cu Sfintia Sa este prezenta lui atat de luminoasa. Un om care a adus zeci de mii de oameni la Hristos.
Acum e duhovnicul Manastirii Recea."

[COLOR=#02171d]“Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dummnezeu,[/COLOR]
[COLOR=#02171d]căci Dumnezeu este iubire.” (I Ioan 4, 8 )[/COLOR]

Arhimandritul Ioan Iovan de la Manastire Recea a trecut la Domnul, ieri(17 mai), cu putin timp inainte de implinirea varstei de 86 de ani. Parintele Ioan Iovan a fost un marturisitor al lui Hristos, care a purtat cu vrednicie jugul preotiei atat in vremea regimului comunist (infruntand 9 ani de temnita), cat si dupa 1990, de cand a slujit ca preot si duhovnic la manastirea cu hramul „Nasterea Maicii Domnului” de la Recea, de langa Targu-Mures.
IPS Andrei, arhiepiscopul Albei Iuliei, a spus despre parintele Ioan Iovan ca “parintele a fost un marturisitor al lui Hristos. Cu orice risc si-a exprimat crezul sau, fiind un mare misionar. Misiunea lui si-a tras convingerea pe care o avea, si anume ca se poate regenera viata noastra duhovniceasca printr-o regasire a comuniunii cu Hristos in Sfanta Euharistie. A fost un misionar care l-a propovaduit pe Domnul Hristos euharistic, iar noi nadajduim ca Domnul Hristos il va face partas al ospatului credintei cel vesnic“.
Slujba inmormantarii parintelui Ioan Iovan va avea loc luni, 19 mai 2008, de la orele 12.00, la Manastirea Recea.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

dintr-un interviu:

"............
[COLOR=black]C.N.:[/COLOR][COLOR=black] Cum a fost mai departe? Timpul trecea si în puscării.[/COLOR]
[COLOR=black]P.I.:[/COLOR][COLOR=black] Regimul greu de detentie făcea numeroase victtime. De pildă, în puscăria din Aiud difteria făcea ravagii. Medicii treceau pe lângă noi fără să ne ia în seamă, uneori aruncându-ne bajocoritori: “Ăstia-s criminali, nu merită să trăiască.”. Apoi era si cinismul fără de margini al unor gardieni, care, desi erau proveniti din sate, când veneau să-i scoată pe cei decedati exclamau rânjind: “Aici numai doi au crăpat!…”[/COLOR]
[COLOR=black]Trecuse timmpul, iar în urma detensionării relatiilor politice dintre Est si Vest, în virtutea unor conventii internationale, sporise încrederea că multi dintre noi vom supravietui si vom iesi din puscărie. Regimul comunist a înteles că nu ne va putea suprima pe toti, că multi dintre detinutii politici vor reveni în colectivitătile din care făcuseră parrte, si-au inventat un perfid plan de REEDUCARE a detinutilor politici.[/COLOR]
[COLOR=black]În schimbul promisiunii că vei fi eliberat mai repede, trebuia să-ti rernegi toate principiile si credintele, să accepti că esti vinovat si mai ales să te lepezi de credinta în Dumnezeu. Te puneau să lauzi toate “binefacerile” comunismului si ale ateismului. Bietii oameni, înfometeti, schigiuiti, umiliti în fel si chip, în speranta eliberării au acceptat “reeducarea”. Ce nu făcea omul pentru o farfurie de ciorbă ! Surpriza cea mai mare au constituit-o unii intelectuali reputati, care n-au rezistat presiunilor fizice si psihice si s-au prostituat. Grupul celor care se împotriveau acestor manevre era tot mai restrâns. Eram toti schilavi si slabi, tinuti mai mult la izolator, hrăniundu-ne cu resturile de mâncare de la reeducati, care declarau solemn că niciodată nu vor uneli împotriva regimului comunist.[/COLOR]
[COLOR=black]Pentru a nu rămâne neatinsi de programul lor de reeducare, celor de la izolator ne-au băgat în celule microfoane pentru a-i auzi pe cei de la reeducare cum se autoflagelează. Se întreceau într-un spectacol macabru, renegându-i si pe propriii părinti. Căci comunistii îsi propuseseră să distrugă în oameni până ce si cele mai slabe pâlpâiri de demmnitate, să-i compromită grav si să-i dezonoreze încât să iasă din puscărie cu un acut sentiment de culpabilitate.[/COLOR]
[COLOR=black]C.N.: [/COLOR][COLOR=black]Asa se poate explica tăcerea multora dintre ei după ce au iesit din puscărie?[/COLOR]
[COLOR=black]P.I.:[/COLOR][COLOR=black] E si aceasta una dintre explicatii.[/COLOR]
[COLOR=black]C.N.:[/COLOR][COLOR=black] Am înteles că s-au făcut presiuni asupra Dumneavoastră să acceptati reeducarea până cu putin timp înainte de a fi eliberat.[/COLOR]
[COLOR=black]P.I.:[/COLOR][COLOR=black] Dumnezeu m-a ajutat să nu accept asemenea fapte de umilintă si am supravietuit, măcar că în urma unei altercatii verbale cu comandantul închisorii de la Aiud, colonelul Crăciun, care a sperat până în ultima clipă să mă determine să fac o concesie cât de mică propunerilor lor, m-a bruscat exclamând că constructia socialismului nu stă într-un popă reactionar si am fost dus la zarcă, unde cei mai multi detinuti politici si-au pierdut viata.[/COLOR]
[COLOR=black]C.N.: [/COLOR][COLOR=black]Ati iesi din închisore în 1964. De atunci ati trăit în liniste si pace?[/COLOR]
[COLOR=black]P.I.:[/COLOR][COLOR=black] Securitatea m-a urmărit permanent. Am fost arestat si condamnat din nou în trei rânduri: în 1966, în 1968 si-n 1970. Ultima oară au găsit asupra mea drept corp delict patrafirul…[/COLOR]
[COLOR=black]După treisprezece ani de puscărie, de hărtuire de către securitate, uneori mergând pe străzile Bucurestiului si aminindu-mi de actiunile lor bestiale, mă întrebam dacă Securitea nu-mi poate cunoaste si gândurile.[/COLOR]
[COLOR=black]Ura lor era fără margini. Eu mi-am propus să-i iert si să-i iubesc, să mă rog pentru toti tortionarii din puscării si nefericitii lor informatori. Si cred că am reusit."[/COLOR]

Trambitza nr 6:

[SIZE=3]"Când Verginica împlinise patru ani, tatăl ei a murit, iar viaţa acestei familii a ajuns mult prea anevoioasă. Mama şi cu cele două copile îşi lăsaseră nădejdea în ajutorul de la Dumnezeu şi mergeau în toate sărbătorile la sfânta biserică, singura lor mângâiere. [/SIZE]
[SIZE=3]Se făcuse Verginica de nouă ani. Sora ei cea mare, Maria, făcea treburile în casa lor săracă, iar Verginica s-a gândit să meargă în sat să se roage pe la porţi ca să strângă vite să le pască şi să câştige câte un pic de hrană. Mama lor, Andreiana, zăcea în pat, bolnavă de pelagră. Câţiva oameni mai miloşi au dat acestei copile să le pască vitele, iar seara, după ce ea primea puţină hrană pentru plata muncii ei, se întorcea spre casă şi ducea hrană mamei şi surorii sale. [/SIZE]
[SIZE=3]Verginica avea numai o rochiţă şi umbla atentă când alerga după vite, să nu se agaţe prin spini şi să-şi rupă îmbrăcămintea. În zilele de lucru îşi îmbrăca rochiţa pe dos, iar seara, înainte de fiecare sărbătoare, şi-o spăla şi se îmbrăca a doua zi cu ea pe faţă ca să meargă la biserică. [/SIZE]
[SIZE=3]Păştea zi de zi vitele şi plângea mereu. Copiii cei mai înstăriţi din sat o luau mereu în bătaie de joc şi o înjoseau ca pe o copilă săracă şi prostuţă, aruncând după ea cu pietre şi luând-o în râs. Toată ziua ea aştepta cu sufletul plin de milă şi de dor să se apropie seara şi să meargă acasă cu cele căpătate de la stăpânii vitelor ca să ducă hrană mamei sale. În poieniţa în care ea mergea cu vitele era un măr pădureţ, dar din fructele lui, fiind acre, nimeni nu lua să mănânce. Verginica mânca mere din pom, iar seara ducea şi acasă, dar mama şi sora ei nu le puteau mânca de acre ce erau. Ea se mira cu durere şi nu înţelegea de ce pentru ea merele aveau gustul dulce. Era fericită că avea merele ca hrană, căci din hrana ce o căpăta de la oameni nu se îndura să mănânce, ca să aibă să ducă acasă. [/SIZE]
[SIZE=3]Toată ziua se ruga plângând şi zicea: [/SIZE]
[SIZE=3]— Maica Domnului, care eşti în cer, fă-o şi pe mămica mea sănătoasă, că noi suntem mici şi fără tată; nu lăsa să rămânem şi fără mămica![/SIZE]
[SIZE=3]Într-una din zile, printre crenguţele copacilor, Verginica a văzut o lumină mare şi albă, şi pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus în braţe, şi şi-a zis: „Uite, este Maica Domnului cu Domnul nostru Iisus Hristos în braţe, aşa cum este în icoana noastră de acasă!“. [/SIZE]
[SIZE=3]Apoi ea a auzit: [/SIZE]
[SIZE=3]— Verginico, eu sunt Măicuţa Domnului, şi sunt şi măicuţa ta. Nu mai plânge, căci Fiul meu, Iisus Hristos, o va însănătoşi pe mama ta ca să vă poată îngriji. [/SIZE]
[SIZE=3]Verginica plângea acum şi mai tare de bucuria care-i cuprinsese nădejdea însănătoşirii mamei. Când a mers seara acasă, a povestit mamei sale, care şi-a dat seama că Verginica a avut o vedenie cerească. A doua zi ea a plecat iarăşi cu vitele la păscut, şi spre seară a văzut din nou lumina cerească şi o rază de la cer până la pământ, pe care s-a coborât până la o palmă de pământ un sfânt cu barbă, înconjurat de raze şi cu o cruce strălucitoare în mâna dreaptă, şi a strigat-o pe nume: [/SIZE]
[SIZE=3]— Verginico, Eu sunt Fiul Maicii lui Dumnezeu, şi am venit s-o fac bine pe mama ta. Nu mai plânge. Eu voi veni de acum mereu în calea ta şi nu te voi mai părăsi niciodată, dar iată, îţi cer şi Eu ceva pentru vindecarea mamei tale. Dă-Mi să am de la tine părul tău. [/SIZE]
[SIZE=3]Ea, ştiind că e păcat mare să-şi taie părul, căci aşa o învăţase mama ei, I-a răspuns Domnului: [/SIZE]
[SIZE=3]— Doamne, mi-a spus mămica mea că e mare păcat la cer să-mi tai părul. Cere-mi altceva. Poate pot să-Ţi dau.[/SIZE]
[SIZE=3]— Dă-Mi o mânuţă, s-o am de la tine.[/SIZE]
[SIZE=3]— Doamne, dacă rămân numai cu o mânuţă, nu mai pot singură să mă pieptăn, să mă îmbrac, să mă spăl, să lucrez. Cere-mi altceva. [/SIZE]
[SIZE=3]— Să-Mi dai atunci un picior, să-l am de la tine.[/SIZE]
[SIZE=3]— O, Doamne, mai cere-mi. Poate va fi altceva să-ţi pot da, că nu pot alerga după vite numai cu un picior, nu mai pot să mă ajut, şi fac altora durere să mă poarte. Mai cere-mi, nu pleca! Vreau s-o faci bine pe mămica mea.[/SIZE]
[SIZE=3]— O, ce să-ţi mai cer? Iată, îţi cer un ochi, să-Mi fie Mie spre slujire prin tine, să Mă uit cu ochiul Meu prin ochiul tău, că Eu vreau să-Mi fii Mie cort pe pământ.[/SIZE]
[SIZE=3]Verginica s-a mai alinat, că nu i s-a părut aşa de greu cu un singur ochi, şi, punând mâna pe ochiul stâng ca să vadă cum vede cu un ochi, s-a hotărât şi, bucuroasă, s-a întors cu privirea să-I spună Domnului să-i ia un ochi pentru vindecarea mamei sale. Dar când ea s-a uitat spre locul unde apăruse lumina, Domnul Îşi luase drumul în sus, spre cer, iar ea a strigat cu amar:[/SIZE]
[SIZE=3]— Doamne, iată, Îţi dau un ochi. Întoarce-Te să-l iei! [/SIZE]
[SIZE=3]Atunci Domnul a rostit din nori: [/SIZE]
[SIZE=3]— Fii cuminte, Verginico! Eu voi veni de acum mereu la tine. Când vei împlini paisprezece ani, atunci voi lua ochiul tău. Mergi acasă acum, căci mama ta s-a ridicat din pat. Eu voi fi mereu de acum cu tine. [/SIZE]
[SIZE=3]Verginica, de bucurie, n-a mai stat cu vitele, şi s-a dus cu ele spre casele de unde le lua dimineaţa. Şi, pe când ea mergea spre casă cu cele căpătate pentru hrană, a văzut-o pe mama ei pe drum venindu-i înainte şi a strigat: [/SIZE]
[SIZE=3]— Mămico, te-ai făcut sănătoasă? [/SIZE]
[SIZE=3]— M-am făcut, că iată, un tânăr sfânt, cu o cruce luminoasă în mână, mi s-a arătat lângă pat şi mi-a spus să mă ridic şi să fiu vindecată pentru plânsul tău. M-a ridicat, şi eu am venit înaintea ta. "[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]continuarea mai jos[/SIZE]

[SIZE=3]"Prin puterea lui Dumnezeu, Verginica avea darul postirii îndelungi, mai ales că în casa lor era sărăcie de cele pentru hrană. Dumnezeu o pregătea pentru ceea ce avea să poată mai târziu purta, căci avea să poarte darul marii trâmbiţări apocaliptice prin care se anunţa misiunea poporului român pentru lucrarea de redresare spirituală a făpturii lui Dumnezeu. Astfel, la vârsta de treizeci şi doi de ani, în primăvara anului 1955, înainte de începutul postului patimilor Domnului, Verginica a primit cuvânt ceresc să înceapă post de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, timp în care să primească anafură şi agheasmă. Dar ea a răspuns: [/SIZE]
[SIZE=3]— Doamne, nu voi putea atât de mult. [/SIZE]
[SIZE=3]— Vei putea, Verginico. Duhul Sfânt te va umbri ca să aşez apoi peste tine mare dar dumnezeiesc, o lucrare cerească aşa cum n-a mai fost pe pământ şi despre care scrie în cartea cea coborâtă din cer, fiindcă Eu voiesc să-Mi pregătesc calea celei de a doua arătări şi să-Mi luminez un popor şi să-l deosebesc şi să-l curăţesc de toată întinarea trupului şi a duhului, ca să lucreze sfinţenie pe pământ, întru frica lui Dumnezeu. [/SIZE]
[SIZE=3]Verginica avea duhul plin de umilinţă faţă de cele ce veneau de la cer, şi, în simplitatea ei, îşi închipuise că îi va da Domnul un dar peste marea lor sărăcie, şi a zis: [/SIZE]
[SIZE=3]— Doamne, Doamne, ajută-mă cu tot cerul sfânt, ajută-mă să Te ascult şi să împlinesc vremea postului. [/SIZE]
[SIZE=3]În această vreme a avut lângă ea pe o soră creştină cu numele Elena Gurău, din satul Valea Lungă, Dâmboviţa, care, deşi era căsătorită, trăia în feciorie cu soţul ei, pentru că şi ea avea darul proorociei, după măsura împărţită ei de la Domnul. Această creştină fecioară a stat toată vremea postului lângă Verginica şi stătea de vorbă cu toţi creştinii care veneau la ea. Verginica a dus cu mare slăbiciune trupească această vreme de post, că uneori cei ce erau pe lângă ea, şi mama ei, Andreiana, mai aveau prea puţină speranţă pentru ea că va ajunge vie până la împlinirea postului, dar nimeni nu a avut îndrăzneala să calce porunca Domnului şi să-i dea să mănânce. Toată nădejdea lor era în cuvântul lui Dumnezeu, care a adus această veste de pregătire pentru Verginica. [/SIZE]
[SIZE=3]Trecuse vremea postului mare şi se apropiaseră zorii dimineţii sâmbetei de dinaintea Învierii Domnului. Verginica se înseninase la faţă în ziua aceea şi începuse să stea de vorbă cu creştinii, iar când clopotele bisericii au început să sune vestind Învierea Domnului, Verginica s-a ridicat şi a vorbit celor de lângă ea, spunându-le că au venit din cer sfinţii trei ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan, îmbrăcaţi în haine albe de arhierei, şi toţi trei şi-au atins crucile de creştetul ei, iar ea s-a ridicat şi a primit de la ei sfintele Taine. Cei trei sfinţi ierarhi au fost văzuţi în acelaşi timp şi de sora Elena, cea care a vegheat peste postul lui Verginica. O înseninare cerească s-a aşezat peste fiinţa Verginicăi, adormind într-un somn liniştit şi plin de pace. Deodată, cei ce erau în jurul ei au auzit glasul ei de care Se folosea Domnul Iisus Hristos. Şi Domnul a grăit: [/SIZE]
[SIZE=3]— Pace vouă! Hristos a înviat, Hristos a înviat, Hristos a înviat! Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ ca să-Mi culeg un popor şi să-i vorbesc tainele cele pentru vremea aceasta. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, şi am venit să vorbesc pe pământ, să-Mi gătesc calea celei de a doua arătări, aşa precum este scris în cartea Mea. Nu acest trup sunt Eu; aceasta este o trâmbiţă din care Eu trâmbiţez în vremea aceasta ca să vestesc peste voi toate câte vor fi în zilele ce vin. [/SIZE]
[SIZE=3]Din clipa aceea Verginica s-a arătat vas purtător de cuvânt dumnezeiesc, cuvânt care a curs prin gura ei ca un izvor viu, până ce Domnul a ridicat-o întru cele cereşti. Ea nu simţea nimic în vremea vorbirii Domnului, iar când se trezea, îi întreba pe cei din jur dacă a vorbit Domnul şi ce a vorbit. [/SIZE]
[SIZE=3]Aşa a început în ziua de Paşti a anului 1955 lucrarea de profeţie a Duhului Sfânt prin fecioara Verginica, şi mulţime mare de creştini stăteau şi ascultau cuvintele Domnului, mulţi din ei îndreptându-se apoi spre biserică şi spre împlinirile poruncilor dumnezeieşti. Era trimisă de Domnul peste tot pe unde avea cerul să lucreze şi să-şi culeagă din spini şi din mărăcini oile turmei, care aveau să se ridice spre mântuire şi să bea din râul care izvora din tronul lui Dumnezeu Cuvântul. [/SIZE]
[SIZE=3]Şi dacă s-au ridicat şi vânzători şi trădători, a început apoi prigoana peste turma Domnului."[/SIZE]

am citit shi eu din cantecul dorului... de sus... caci trambitza e mica, dar Cuvantul lui Dumnezeu, e mare: [COLOR=#810081]http://www.crestinortodox.ro/pagini/profile.php?user=vsovi[/COLOR] poi nu despre mine e vorba ci despre Dumnezeu... cu cei smerit smeritzi...

Trambiţa nr.6 a Domnului era shi este sf.Verginica shi nu eu, apoi a mai proorocit de la Domnul Maria sora ei, iar acum proorocesc Nicuşor shi Mihaela sau numai Mihaela, eu nu shtiu, dar asha sper pentruca asha am aflat de pe Forum de la Maria Margareta (o colega shi sora draga ce imi face zile fripte pe alt topic, la secte, la neghine) shi astfel cred ca Mihaela este Trambitza Apocaliptica nr.7... care trambitzeaza in zilele acestea.

PS: cand am scris mai sus neghine,
m-am referit mai mult la mine,
poate shi la tine, mai creshtine,
ce tzi-ai tras pe fatza, la moda tzol
de eretic, de fariseu,
de gLume, de pui de zsmeu...
asha e spine?
acum precis te simtzi nasol?
dar daca ai sa te priveshti mai clar
in oglinda Crucii care-o portzi la bine
ai sa-tzi dai seama ca eshti gol,
shi dat cu Bvar, uns cu mushtar,
taman ca un rasol,
murdar,
facut din poame shi copane
dulci,
de dame fine, bronzate, pline,
de-tencurci,
tagaduind ushuratatea ta, mereu,
asta la bine, ca la greu,
fiind ispitit cu vicleshug shi ban,
eshti fie iepurash fie un rezponsabil szmeu.
Daca nu crezi, creshtine, cu ce-s devina eu?


[Explicatzie despre ce fel de iepuraj e vorba:
Iepurash coconash
ai fujuit de pe imash
shi te-ai dus colo-n sus
intr-un pisc tu te-ai cam pus

un dulau caine rau
te-a gonit din drumul tau
shi tzi-a dat de săpat
balta buna de scapat,

shi te-ai dus colo sus
intr-un beici mi te-ai ascuns,
shi cand iarash te-a latrat,
ai fujuit speriat
in ăL(Ăl) codru-n turnecat...

(poate ca inoaptat era mai bine zis, sau durnesol...)

PS la PS: nu e vorba de orishicare dulce iepurash,
ci de un mare shjmecher ce se crede cel mai injurash,
shi vrand ca el sa shada in pantec de balene,
itzi daruieshte nu sfat ci sfadă... din gLumile viclene]

mai sus, trebuie sa rectific, e vorba de gLumilele viclene... shi fraiere doar inaintea juoqqqulului slavei de la oameni ori de la draci... dar shi insuhi eshti om asha ca nu te flata ca zici ca ai nume... shi ca eshti smerit shi ca crezi... mai creshtine... deci vezi, vorbesc mai mult cu mine, uneori shi cu Dumnezeu, dar cu El e mai greu fiindca e sfant Tare... bun shi iubitor de oameni shi shtie mereu ca vreau sa-l fentez flatandu-l nitzel in mod mishel shi fara sa shtiu ce fac, fireshte... iar apoi iarashi ma reintorc la papanashi shi shnitzel shi copane din pui shi puicutze... cu fitze... shi fara scufitze... ca lupul are haine din piei de oi dar inlauntrul lui e un lup shi mai mare shi mai bun shi mai bland, shi ala, nu la patriarh ma refer, e tot imbracat in piei de oi, ci la noi, la creshtinii de gios, cu suflet gaunios... un lup ce din blandetze eretica ma indeamna sa pacatuiesc in mod firesc decum atzipesc pe strada... ca zice el ca nu se pune pacatele shi oqadele doar fiindca-s creshtin, pentru ca sunt creshtin, de aia... shi atunci ma intreb eu... sa nu fie oare drept Dumnezeu? sa nu fie judecata Lui preadreapta atunci cand o va face prin Cuvantul Sau? deci ma mir de mine cat de credul pot fi cand imi face cineva cu oqqqulul insinuand shi ranjind subtil ca voi beneficia de pile multe ca un copil al unui mare om de frunte... deci e najol de mine dar shi de tine cu toate gLumilele mele interpretari shi poezii ca am impresia ca shi eu voi fi trimis cu tzapii pe pustii... caci acolo, in Noul Ierusalim, pacatul cu sigurantza ca nu va intra... sau credetzi ca daca ii va pune cineva pile pacatului va intra? shi pila aia daca ar exista, cum poate ea sa arate? cum poate sa fie ea? shi din ce? caci daca dragoste nu e... nu ca e interesata pila shi pare asha de blanda shi buna shi ajutatoare shi pare a fi zisa de un prooroc foarte mare? de marele prooroc, cobea shi iar-noaroc ce din juoben pudrandu-te pe la nas cu polen te inghionteshte cu cate un levier jegxy ca sa uitzi de anii petrecutzi cu pepsi in burtzi de balene ori in ashternut de matase impreuna cu moju-l-ene pe la 6... deci e deznadejde mare atunci cand e prea multa visare pe lac in spate ca un sac la diferite lenebede cu gatul lung shi capul plecat... de la atata carne, carne, carne... shi doar suntem in post... deci iar am scris prea mult ca shi cum ash shtii ceva pe de rost... dar va marturisesc ca nu retzin shi nu shtiu nici in ce zi suntem deshi sunt inca viu shi nici ce a fost ieri la liturghie... shi nici ce azi ar fi trebuit sa fac... fiindca sunt cam buimac... asha cum e un dezradacinat copac ce nu aduce rod decat ciulinii baraganului shi ingantecul tzagarnului... deci e cumplit sa fii smintit... sunt... nu sunt... aceasta cine poate shtii? shi cui ii foloseshte ca sa shtie bine daca nimic nu poate ca sa schimbe-n mine...

dar atzi vazut, a aratat la televizor, eu asha am auzit, cum fulgerul s-a unit cu un baiat, un tanar din oradea? de 19 ani era shi ieshise pe langa Crishul Alb sau Repede ca nu mai shtiu care curge pe acolo, sa se plimbe, ca ieri a fost, deci urma bacul, shi vorbea la telefon cu cineva cand sf Ilie l-a luat cu el... in tragedie ar spune unii... dar am impresia ca a fost shi este prea bine pentru el... deci fulgerul s-a unit cu un fecior caci fulgerul pe cine iubeshte cu acela se uneshte... shi astfel i-a dat aripi de nor. dar e drept ca shi pe unii ii trazneshte pe care-i gaseshte la munci de sarbatori... dar in general fulgerele ne iubeshte caci acolo unde nu mai e la cine, acolo e soare shi visare... dar unde exista plecare, acolo exista shi sfanta fulgerare... deci cine a greshit?

a venit la voi Dumnezeu cu sfintzii shi ingerii shi voi nu shtitzi... shi nu va bucuratzi...

poi nu ai cum sa te bucuri dacă ai pete de păcură pe hăinutza shi cămăshuţă...

mai degraba ai sa zici ca e secta, ca e minicuna... ca sa incerci shi tu sa pui lumina sub obroc adica sa pui credintza sub obroc, de frică, asha cum au incercat invatzatorii de lege shi fariseii shi saducheii pe vremuri caci ei shtiau ce ar fi trebuit sa faca, dar invatzau pe altzii shi ei nimic nu faceau din ce cereau altora, nu se atingeau nici cu degetul sa faca ceva din ce spuneau... shi ar fi vrut ca sa faca altzii... ca apoi sa aiba ei slava de la oameni... ca le placea sa se faca slugi la Pisi... shi au shi recunoscut zicand cu putere ca Cezarul este regele nostru, noi nu avem alt rege decat pe Cezarul...

deci e clar de ce e atata necredintza pe lume, atata bezna in suflete, inlauntrul cel tainic al sufletului din inima sufletului unde trebuia sa locuiasca Dumnezeu cu omul shi nu omul cu omul sau pacatul cu omul... deci e clar de ce e in om atata nepocaintza, sentintze, lene... atata somn, somn shi noapte, adormire... e clar... oamenii sunt cu capul bagat in păcură shi dorm... shi nu-shi dau seama ca e pericol mare de incendiu... unul din ala care nu se vede dar care doare... shi doare pe Hristos... iar tzie nu-tzi pasa, shi asha uituc cum eshti, ca ai uitat sa ascultzi, te mai shi mandreshti punandu-tzi nadejdea in autobarfa eroica plina de incredere in sine ca sa te multzumeshti cu starea ta, ca iata cat de rebel shi neascultator ai devenit... chiar te bucuri ca eshti surd shi impietrit? sa te bucuri oare ca ai ajuns un bolovan baban? un bulgare de szmoala cu capul in păcură? ...poi daca Cineva arunca o scanteie? ce ai sa te faci creshtine? de ce nu crezi? shi de ce pe totzi ceilaltzi ii crezi shi-i urmezi?