Psalmistul David spune: "Fiii oamenilor, pana cand grei la inima?"

Cei saraci cu duhul se detaseaza de aceasta "greutate", de aceasta "povara", ce o constituie iubirea egoista si iubirea patimasa fata de lucrurile create. Sunt oamenii "saraci" in ceea ce priveste toata aceasta paruta bogatie pe care ne-o infatiseaza universul creat.

De asemenea, este gresit sa credem ca "saracia cu duhul" este un sinonim pentru prostie. Din contra, cel sarac cu duhul da dovada de nespusa intelepciune, ca unul care intelege si traieste insasi esenta vietii crestine.

M-a impresionat romanul Idiotul, scris de marele Dostoievski. Am vazut in descrierea personajului principal, Printul Miskin, un model al omului sarac cu duhul, exact cum ai spus si tu, care intelege si traieste insasi esenta vietii crestine.
Din pacate in mediul laic, sarac cu duhul a capatat aceasta intelegere de slab de minte. Chiar si in DEX, expresia sarac cu duhul este explicata ca facand referire la lipsa de inteligenta, prostie, de aici si confuzia pe care o fac multi in intelegerea ei.
Sfantul Ioan Gura de Aur, ne spune ca cei saraci cu duhul sunt cei ce sunt smeriti de buna voie, adica cei ce au renuntat la trufia mintii si la iubirea de sine.