Demonul si-ar dori sa stam de vorba cu el, nu cu Dumnezeu. De aceea, indeosebi in ceasul rugaciunii, lupta cu duhul trandaviei se intensifica; toropeala isi face simtita prezenta.

Sfantul Ioan Scararul spunea ca diavolul trandaviei "aduce pe la amiaza o tremurare de trei ceasuri cu dureri de cap si cu fierbinteala si cu ameteli. Pe la ceasul al noualea (pe la trei dupa amiaza), acestea se mai domolesc. Iar cand se pune masa, sare din asternut. Cand soseste vremea rugaciunii, iarasi se impreuneaza cu trupul. Stand la rugaciune, scufunda pe calugari iarasi in somn si le rapeste stihul din gura cu cascaturi necuvenite".

Sfantul Simeon Noul Teolog spune ca "dracul trandaviei obisnuieste sa razboiasca, de cele mai multe ori, mai ales pe cei ce au inaintat in rugaciune, sau pe cei ce se sarguiesc cu ea. Caci nici un altul dintre ceilalti draci nu are putere impotriva acestora.

Acesta isi are puterea fie dintr-o ingaduinta de sus cu bun rost, fie, cum socotesc mai degraba, isi ia puterea impotriva noastra din niscai stari necuvenite ale trupului.

Iar ceea ce vreau sa spun este aceasta: mancand mult si incarcandu-mi stomacul si adormind astfel prea satul, aceasta patima a pus stapanire pe mine si am fost biruit; apoi, infranandu-ma iarasi peste masura, mi-am facut mintea intunecata si anevoie de miscat si iarasi am cazut in aceeasi patima".

"Trandavia si greutatea trupului, nacute in suflet din lene si negrija, ne departeaza de la canonul obisnuit si aduc in cugetare intuneric si descurajare. Prin aceasta se ivesc in inima ganduri de frica si de hulire, incat cel ispitit de dracul trandaviei nu mai poate nici macar sa mai intre in locul obisnuit al rugaciunii, ci ii este lene si pregeta si gandeste lucruri nebunesti impotriva Facatorului a toate.

Cunoscand deci pricina si izvorul de unde ti-au venit acestea, intra cu sarguinta in locul cel obisnuit al rugaciunii tale si cazand la iubitorul de oameni Dumnezeu, roaga-te din inima cu suspine, intru durere si lacrimi, cerand izbavirea de povara trandaviei si a gandurilor rele; si ti se va da degraba tie, celui ce bati si staruiesti cu osteneala, izbavirea de aceasta" (Sfantul Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice si practice, in Filocalia VI).

Trandavia te opreste din cunoasterea lui Dumnezeu. Te face sa nu mai ai timp pentru implinirea voii Sale si sa nu-ti mai faci griji pentru cele vesnice. Este cea care te ajuta grabnic la ingroparea darurilor primite si implicit la pierderea lor.

Daca ar fi sa descriem trandavia in termeni de "Resurse Umane", atunci putem spune, fara a gresi, ca aceasta este calea prin care diavolul isi recruteaza "slujbasii". Sa fim siguri ca atunci cand trandavim, diavolul ne da de lucru.

AKEDIA

Mi-au devenit ai zilei zori povara
si vremea trece parca tot mai greu,
pe buze ruga-i doar icnire-amara,
iar gindu-mi fuge-n alte parti mereu...

M-am plictisit de lume si de mine,
dar si de-asaltul slavei Tale mute,
si-asa de singur sint ca nu-mi mai vine
decit sa casc de stearpa mea virtute.

Nu-i nici macar vreun demon de amiaza
sa dea tircoale-n jur chiliei mele,
ci doar lumina cade, ca o piaza,
pe sila mea de bune si de rele.

De ce-ar mai fi sa-mi pese de pacat
cind nu mai am credinta de-altadata
si nu ma simt decit un stirv uitat,
pe care moartea prin pustie-l cata?

M-am desteptat din vechea amagire
sau m-a smintit cumplita batrinete?
E-o oboseala mai presus de fire
si-un dor al carnii minte sa se-nvete...

Acum sa-mi vina inger, daca poate!
Acum sa-mi dea Stapinul lumii semn!
Pe cit se vede, doar poveste-s toate,
din cer si pin’ la crucea Lui de lemn...

Da, viata mi-am jucat-o pe-o minciuna,
ce poate-a fost in felul ei frumoasa,
dar azi in gura mortii se razbuna,
caci singur cuc si ros de viermi ma lasa.

Si fratii? Unde-s fratii mei, ascetii?!
Pe limba ei ne-a inghitit pustia
si, vrind s-aflam temeiurile vietii,
i-am pregatit doar mortii vesnicia.

Macar de-am fi cu totii impreuna
acum, cind praful s-a ales de noi,
de-am imparti aceeasi vagauna
si-aceeasi deznadejde de apoi!

Nimic si nimeni, gol si sus, si jos!
As blestema, dar n-am habar pe cine,
si tot ce-mi pare-a fi mai de folos
e somnul – care nu-i zgircit cu mine...

Caci orisicit, in groaznica-mi trezie,
credinta si nadejdea mi-am pierdut,
in somn visarea inca-mi mai imbie
placeri de care parte n-am avut.

Ba chiar, intr-o feerica lumina,
mai lasa loc unei naluci de rai,
in care Tu, minciuna mea divina,
din veci m-astepti cununa sa mi-o dai.

Atunci eu cad in roua ierbii pure
si-Ti zic: „Parinte, nu m-as mai trezi!”,
si sint ca primavara o padure
ce uita cite iarna patimi...

Si-n somn, zic fratii, ii fu dat sa moara,
zimbind senin vedeniei de nespus...
Cu ce masura Domnul ne masoara –
e taina Lui de toate mai presus.


Razvan Codrescu - Poeme neptice

Ca sa scapam de trandavie sa dam aproapelui in numele lui IIsus din partea celor ce nu au nimic pe lumea cealalata sau au putin o sticla cu apa, o paine, 4 pungute cu bomboane.
Apoi sa dam la fel in numele lui IIsus din partea noastra.

Un om lenes si plicitisit nu poate primi Duhul Sfant, nu se poate sfinti. (din cuvantul Patriarhului la slujba de canonizare de azi).

Omul este chip al lui Dumnezeu, iar cum Dumnezeu nu sta niciodata din lucrarea Sa, asa nici omul nu ar trebui sa leneveasca. E ceva tainic, pe masura ce lucrezi mai mult pentru aproapele, primesti mai multa putere de lucru. Asta am vazut la marii parinti, care nu spovedeau pana la o anumita ora, nu aveau program pentru cercetare. Erau oricand gata sa te primeasca. Si cand ii vedeai ca toata ziua si mai mult de jumatate din noapte, uneori chiar toata, era daruita semenilor, nu puteai sa nu te intrebi cum de mai rezista.

Sfantul Simeon Noul Teolog spune ca "odata, cuprins fiind cineva de trandavie, avea mintea slabita si intunecata si sufletul molesit, incat putin mai trebuia ca sa fie cuprins de intristarea inimii si sa stinga in el flacara Duhului si sa se umple toata casa trupului sau de fum.

Ba mai mult, se ivi in el o amorteala a tuturor madularelor, care-l ducea, din cauza moleselii, la un somn fara masura, incat era silit sa lipseasca si de la slijbele obisnuite. El incerca sa se impotriveasca acestora prin infranare si veghere" (Cele 225 de capete teologice si practice, c.71, Filocalia VI).