Cum ar fi ca, la manastire, fiecare calugar sa manance singur, separat de ceilalti frati, in alta vreme si in alt loc? Oare nu am privi aceasta drept o uriasa cadere a vietii monahale, care pe toate le face impreuna, in obste?

Da, am privi spre acea obste care ar manca separat ca pe ceva strain si denaturat de la rostul sau. Tot asa este si in familie... asa este vazuta familia care nu se aduna la masa de catre un calugar cu viata aleasa, drept o cadere si o denaturare a unitatii spre care suntem chemati.

Hristos ne cheama la unitate si impartasire reciproca, in Familie, in Manastire si in Biserica.

Dar noi nu suntem la manastire....avem serviciu, facultate...fiecare cu probleme lui si cu un timp limitat. Nu poti avea pretentia sa mai mananci o masa in familie cand fiecare are altceva de facut atunci. Plus, mie personal imi place sa mananc singura si linistita.

Atenţie mare, la dorinţa asta de însingurare, izolare, ce dă o linişte aparent falsă ce va avea urmări asupra comportamentului de mai târziu.

Problema mireni/calugari este una pe care nici nu merita sa o mai ridic. Spun doar ca diavolul este la el acasa in a separa cele pe care trebuie sa le faca un crestin, randuite de Hristos tuturor, in unele pentru calugari si altele pentru mireni. Cine are minte de priceput, sa priceapa.

Nu am nici o pretentie de la altii, eu spun ce este pentru mine odihitor si aducator de nespusa bucurie. Imi vine sa zic "faca fiecare ce'l taie capul", insa mi'e teama de aceasta, caci nu vreau sa dau seama de societatea ce se va naste din cei de azi. Faptul ca multi sunt de aceeasi parere cu mine ma bucura si imi da nedejde ca lumea are inca in ea oameni vii si calzi, nu roboti individualizati si in concurenta pentru prostii.

"Mergand, invatati... cine va crede si se va boteza, se va mantui, cine nu va crede si nu se va boteza, se va osandi." Asa ca, datoria omului este predarea cuvintelor. De vor rodi sau nu, nu mai tine de noi.

Mi-a placut mult acest articol:
http://www.crestinortodox.ro/diverse...si-televizorul

Pentru multi dintre noi, furati de agitatia vietii de zi cu zi, luarea mesei nu mai are nimic sfant. A devenit devenit un act banal prin care satisfacem o simpla necesitate trupeasca. Daca masa nu mai este prilej de comuniune cu cei din familiile noastre, cu atat mai putin, cu Dumnezeu. Mancam fara sa-L purtam in noi pe Domnul, "Cel ce da hrana la tot trupul".

Am vazut acum cateva zile un film despre randuiala mesei in Sfantul Munte Athos care m-a pus pe ganduri. Pe langa faptul ca in Athos, masa urmeaza unei slujbe, m-a impresionat modalitatea prin care luarea mesei este, de fapt, o continuare a slujbei.

Deplasarea monahilor si a credinciosilor din biserica in trapeza, are forma unei procesiuni. In timpul mesei este citit un cuvant de invatatura sau vietile sfintilor din ziua respectiva. Dupa masa urmeaza rugaciunea de multumire, se canta "Cuvine-se cu adevarat" precum si troparul sarbatorii. Apoi se intorc in biserica unde este rostita o ectenie intreita si este cantat un polihroniu.

http://video.crestinortodox.ro/8ow2c...nte_Athos.html

... din pacate eu cam asa am fost invatat... la masa nu se vorbeste. Si, cel mai pacat, este ca eu nu cunosc acea bucurie de a manca impreuna.
Cauze externe oricand se pot gasi, dar cele reale sunt: patimile si dorinta ca ceilalti sa aiba o imagine buna despre mine.

Am auzit spunandu-se ca a manca fara a-ti face rugaciunile inainte si dupa masa este un pacat mai mare decat a unui calugar care iese din manastire (si stiu ca acesta sigur isi pierde mantuirea).

Doamne ajuta!

Nu facem ierarhizari pentru pacate. E bine sa te asezi si sa te ridici de la masa macar cu gandul la Dumnezeu. De dorit e sa se rosteasca si o rugaciune. Daca nu ai facut pana acum acest lucru, o poti face de acum inainte.

Bine spune Costel.
Cred ca este foarte exagerata aceasta afirmatie.. Despre cine stim, de altfel, SIGUR ca isi pierde mantuirea? Nici despre un calugar care pleaca (exista o discutie pe forum care arata ca treaba nu-i chiar asa simpla), nici despre un divortat, nici macat despre un sinucigas nu putem fi siguri, pt ca s-a putut cai in umltima secunda.

Da Jenica si mie mi-a placut articolul. Astazi desi exista comunicare, a disparut comuniunea dintre oameni. Televizorul este, in parte vinovat, pentru aceasta. Cand ajungem acasa mancam mecanic si privim hipnotizati la ce se intampla in cutia magica.