Adventistii nu au descoperit nimic. Pazitori ai Poruncilor lui Dumnezeu au existat de-a lungul timpului, de la Sfintii Apostoli pana in zilele noastre.

Iar primii crestini impreuna cu Sfintii Apostoli, au pazit ziua a saptea. O spune si istoria si Sfanta Scriptura. Sfintii Apostoli nu au schimbat nici una din cele 10 Porunci scrise in piatra de Dumnezeu. Trecerea de la pazirea zilei a saptea la pazirea zilei intaia (ziua soarelui- denumita prin sec. IV, de catre oameni, ca fiind "dies domini") s-a facut treptat, cu multa subtilitate. Nu se putea schimba o porunca a lui Dumnezeu, decat in timp, cu tact. Stie cel rau cum sa lucreze.

pardon de iustin32...scuzati confuzia

[quote=georgeval;136029]Nu este vorba de confesiuni. Se inseala numai cei care nu vor sa respecte Adevarul. Exista si in alte confesiuni oameni care asculta de toate Poruncile lui Dumnezeu. Probabil stiti, sunt si ortodocsi pazitori ai zilei a saptea (ex: parintii unui prieten). Se duc duminica la biserica dar nu uita de Poruncile lui Dumnezeu.

D-l Iustin si-a mai postat "argumentele istorice" si pe alt topic. A primit acolo doua raspunsuri.
Iata pagina:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=4265&page=74

Intrebati-l si dvs., cum a reusit sa gaseasca citate din sec. I sau II, care vorbeau despre "duminica", de vreme ce expresia aceasta ("dies domini" - duminica) a aparut abia in sec. IV. Ca noua nu ne-a raspuns.

Nu am ce să răspund la acele argumente istorice. Dacă sunt reale, ele nu certifică decât ceea ce apostolul Pavel remarca încă din timpul său, şi anume că încă din primul secol al creştinismului, Satana a reuşit să introducă în Biserică învăţături false. Tocmai de aceea, Martorul Credincios (Hristos) adresează şi câteva cuvinte de mustrare primei etape a Bisericii (Apoc.2).

Aşa cum s-a mai spus, trecerea de la sâmbătă la duminică s-a făcut treptat, pe parcursul câtorva secole (procesul nu s-a încheiat nici măcar după decretul lui Constantin la 321).

Cum de s-a ajuns aici? Animozităţi între iudei şi creştini au început de mult. Începând cu anul 49, iudeii i-au persecutat pe creştini, pe această “sectă”care făcea ”prozelitism” cu oameni din mijlocul lor şi le rărea rândurile în mod primejdios. După anul 70, cand Ierusalimul a fost distrus de romani, creştinii au început ei înşişi să se separe de iudei datorită faptului că de acum încolo soarta iudeilor urma să fie crudă şi tragică. Din momentul acesta ei încep să spună “noi nu suntem iudei!” Următoarea întrebare a început însă se ridice serios: “Cum nu sunteţi iudei? Voi păziţi Sabatul ca şi iudeii, voi ţineţi Paştele ca şi iudeii.”

Lucrurile vor evolua, şi încep să apară deosebiri. Şi deosebirile vor funcţiona foarte limpede atunci când creştinii ca să nu fie persecutaţi, chiar dacă vor ţine Sabatul îl vor ţine într-o formă particulară, ascunsă în casele lor, pentru că persecutaţi fiind, nu pot să se adune public. În acelaşi timp însă, ei beneficiază de un fel de “weekend”. Neamurile necreştine în tot Imperiul Roman sărbătoreau ziua întâia a săptămânii ca fiind o zi închinată Soarelui şi această zi era o sărbătoare publică în care toţi ieşeau afară în sărbători câmpeneşti şi era mare bucurie. Creştinii au început să prindă ocazia aceasta şi ieşeau şi ei să se întâlnească duminica, se rugau, cântau… Adunările lor fiind duminica, nu mai erau proscrise şi nu mai erau urmăriţi. În felul acesta au început să apară două zile de cult. S-a păstrat mai departe sabatul, dar ca o zi de post, din ce în ce mai mult o zi de tristeţe, şi a apărut duminica ca fiind o întâlnire câmpenească, socială. Un “weekend” în secolul II, III, IV. Din ce în ce mai mult s-a pus accentul pe frumuseţea întâlnirii creştinilor în această zi a bucuriei.

Apologeţii creştini au început (pentru prima dată Clement) să numească ziua duminicii ca fiind “Ziua Domnului”. A fost o fuziune interesantă. Duminica se numea “Ziua domnului”, dar se făcea referire la ziua împăratului de la Roma. Era numită Ziua Imperială. Clement, printr-o deviaţie de sens preia aceeaşi terminologie şi spune că este “Ziua Domnului”, cu referire la Dumnezeul creştin. Clement este cel care strânge pentru prima dată date în vederea susţinerii sărbătorii de duminică.

Cert este însă că păzitori ai sabatului întâlnim în toate secolele erei creştine, până să apară adventiştii.

Fiecare SECTA isi face istoria proprie avand la baza Istoria Bisericii Universale si Invatatura Sf.Parinti...
Cum "potrivnicul nostru diavolul umbla racnind ca un leu" nu a mai rezistat sa vada omenirea pe calea cea dreapta a adus pe lume si secta adventista ; dupa 1800 de ani ii scoate la iveala , ca pana acum au stat ascunsi , unde???.
Totusi in acesti ani unde au fost...doar n-au trait nici in sihastrii , nici in munti , nici in crapaturile pamantului, nici in vazduh si nici n-au picat din cer...
In general SECTARII nu-si pun intrebarea ca unde au fost pana la intemeierea sectei...citesc Biblia si totusi nu se gandesc la aparitia proorocilor mincinosi...
Sunt chiar atat de incuiati la minte , sau sunt doar niste oameni plini de mandrie?

Cuvantul secta mi se pare unul foarte urat, din cate stiu eu secta este o organizatie crestina sau nu, nerecunoscuta de statul roman (asta pt ca traim in romania). Am cautat si am gasit ca atat biserica adventista cat si cea, evanghelica, babtista si penticostala sunt recunoscute de stat iar acest lucru ar trebuii respectat si as dori sa nu-i mai numiti pe acesti crestini "sectari".

Este nedrept daca nu moral macar dupa legea romaneasca.

Atunci cand va "aud pronuntand" cuvantul sectari, secta, vad in voi foarte multa revolta si dispret fata de acesti oameni, ganditi-va ca Domnul Isus Cristos nu ar fi jignit niciodata pe nimeni, mai ales cand acesti "sectari" se dovedesc mult mai de treaba si saritori in a te ajuta decat majoritatea ortodoxa.

ce usor e cand nu ne convine ceva, de exemplu un adevar istoric, sa dam vina pe satana 8-)

Nu ai raspuns la faptul ca voi insiva nu ati tinut de la inceput sambata, ci v-ati luat dupa baptistii sambatari, una din multele ramuri ale baptismului?? La fel s-a intamplat si cu cristalizarea invataturii de credinta si cu ziua Domnului.
Iata ce spun Sfintii de dupa Apostoli:
-Sf Ignatie, ucenic al Sf Ap. Ioan Evanghelistul, martirizat la 107 spune:,, Cei ce traiau in lucrurile cele vechi au ajuns la o noua credinta, nemaitinanad sambata, ci traind dupa ziua Domnului, in care a rasarit si viata noastra prin moartea si invierea lui Iisus Hristos.,,
-Sf Varnava-96: ,,Serbam ziua Domnului cu bucurie fiindca acesta e ziua in care a inviat Iisus din morti."
Pliniu cel Tanar-113-scrie Imp. Traian ca ,,crestinii se aduna in ziua soarelui si canta lui Hristos si se feresc de orice lucru.,,
- Sf Iusin Martirul-153- scrie:In ziua numita a soarelui, cand Hristos a inviat din morti, toti crestinii de prin sate si orase si campii se aduna si serbeaza ziua Domnului.,,
Sf Clement al Alexandriei-194-zice:,,Vechea zi a saptea n-a ajuns decat o zi de lucru si in locul ei serbam ziua Domnului cu totii.,,
Tertulian din Cartagina-200- zice : ,,Duminicile noi ne bucuram si tinem invierea Domnului.,,
Intradevar la inceput acesta zi s-a numit Ziua Domnului -adica Dies Domini care in timp a dus la prescurtarea Domenica, actuala la popoarele latine, asa am preluat-o si noi.

Noi v-am explicat de atatea ori ca sabatul a fost dat poporului evreu ca semn si aducere aminte ca au fost scosi din robia Egiptului:
15. Adu-ti aminte ca ai fost rob in pamantul Egiptului si Domnul Dumnezeul tau te-a scos de acolo cu mina tare si cu brat inalt si [COLOR=Red]de aceea[/COLOR] ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa pazesti ziua odihnei si sa o tii cu sfintenie.(Deut 5
Iar cand Hristos a inviat in aceasta zi , El ne-A scos din robia cu mult mai mare a mortii, a pacatului si a iadului devenind o zi a bucuriei.