Duminica Ortodoxiei – Sarbatoarea biruintei dreptei credinte asupra iconoclasmului. SINODICON-ul Ortodoxiei
O parte din articol:
Ereziile, fiind fapte trupesti, roade ale cugetarii trupesti, sunt nascocite de catre duhurile cazute. „Fugiti de ereziile cele fara de Dumnezeu”, spune Sfantul Ignatie Teoforul, „caci sunt nascocire a diavolului, a sarpelui, incepatorului rautatii”. Nu trebuie sa ne miram de asta: duhurile cazute s-au coborat din inaltimea vredniciei duhovnicesti si au cazut in cugetarea trupeasca mai mult decat oamenii. Oamenii au putinta sa treaca de la cugetarea trupeasca la cea duhovniceasca; duhurile cazute sunt lipsite de aceasta putinta. Oamenii nu sunt supusi unei atat de puternice inrauriri a cugetarii trupesti, fiindca in ei binele cel firesc nu a fost nimicit, precum in duhuri, de cadere. In oameni, binele este amestecat cu raul, si ca atare este netrebnic; in duhurile cazute domneste si lucreaza numai raul. Cugetarea trupeasca a dobandit in privinta duhurilor dezvoltarea cea mai cuprinzatoare si deplina pe care o putea atinge. Pacatul lor de capetenie este ura inversunata fata de Dumnezeu, ce se vadeste printr-o infricosatoare si necontenita hula impotriva Lui. Ele s-au trufit inaintea lui Dumnezeu insusi; au prefacut supunerea fata de Dumnezeu, care este fireasca pentru zidire, intr-o neincetata
lucrare impotriva Lui, intr-o neincetata vrajmasie. Din aceasta pricina, caderea lor este adanca si rana mortii vesnice cu care sunt ele ranite este cu neputinta de tamaduit. Patima lor de capetenie este trufia; ele au o monstruoasa si prosteasca slava desarta; afla placere in toate felurile pacatului, petrec necontenit in acestea, trecand de la un pacat la altul. Ele se tarasc si in iubirea de argint, si in imbuibarea pantecelui, si in preacurvie. Neavand putinta de a savarsi pacatele trupesti cu trupul, duhurile cazute le savarsesc cu inchipuirea si cu simtirea; ele au impropriat firii netrupesti pacatele proprii trupului; ele au dezvoltat in sine pacatele ce nu sunt proprii firii lor neasemuit mai mult decat pot fi acestea dezvoltate intre oameni. A cazut din cer, spune Prorocul despre heruvimul cazut, luceafarul cel ce rasarea dimineata, zdrobitu-s-a pe pamant. Tu ai zis intru cugetul tau: in cer ma voi sui, deasupra stelelor cerului voi pune scaunul meu… fi-voi asemenea Celui preainalt. Iar acum in iad te vei pogori, si in temeliile pamantului… fi-vei lepadat in munti ca un mort (Is. 14, 12-15, 19).
Duhurile cazute, purtand in sine temeiul tuturor pacatelor, se straduiesc sa-i atraga in toate pacatele pe oameni, cu scopul si cu setea de a-i da pierzarii. Ele ne atrag in felurita desfatare a trupului, in iubirea de castig, in iubirea de slava, zugravindu-ne in culorile cele mai vii si mai atragatoare obiectele acestor patimi. Ele se straduiesc sa ne atraga mai ales in trufie, din care odraslesc precum verdeturile din seminte vrajmasia fata de Dumnezeu si hula impotriva Lui. Pacatul hulei impotriva lui Dumnezeu, care alcatuieste miezul tuturor ereziilor, este pacatul cel mai greu, care este propriu duhurilor cazute si alcatuieste insusirea lor cea mai aparte. Duhurile cazute se straduiesc sa acopere toate pacatele cu o masca placuta, numita in scrierile ascetice ale Parintilor indreptatiri. Ele fac asta cu scopul ca oamenii sa fie amagiti mai lesne, sa se invoiasca mai usor la primirea pacatului. La fel fac ele si cu hula impotriva lui Dumnezeu: se straduiesc sa o acopere cu nume marete, cu o retorica pompoasa, cu o filosofie elevata. Cumplita arma sunt in mainile duhurilor ereziile! Ele au pierdut popoare intregi, rapindu-le fara ca acelea sa bage de seama crestinismul, inlocuind crestinismul cu o invatatura hulitoare, impodobind aceasta invatatura ucigasa cu numele de crestinism purificat, adevarat, restaurat. Erezia este un pacat savarsit, in primul rand, cu mintea. Acest pacat, fiind primit de minte, se impartaseste duhului, se revarsa asupra trupului, spurca chiar trupul nostru, ce are putinta de a primi sfintire din impartasirea cu harul dumnezeiesc si de a se spurca si molipsi prin impartasirea cu duhurile cazute. Acest pacat este cu greu bagat de seama si anevoie priceput pentru cei care nu cunosc bine crestinismul, si ca atare prinde lesne in cursele sale simplitatea, nestiinta, marturisirea nepasatoare si superficiala a crestinismului.
