Chiar de ar fi în mari păcate să nu te miri de cei ce duc o viaţă "aparent"liniştită şi netulburată. Cel sau cei ce merg în viaţă ca în brânză şi n-au nici vânt , nici tulburare şi totul este neted ca în palmă, e semn real de-ngrijorare . Să fim puşi serios pe gânduri când asupra noastră, nici o ispită sau încercare nu mai vine ! E semn de despărţire şi de uitare , un semn al unui sfârşit ce nici o minte înţeleaptă nu şi-l doreşte. Să fim cu luare aminte la liniştea ce se aşterne înaintea orcărei furtuni devastatoare ! ! !

Nu am vazut nici o critica a celor din afara. In loc sa-i ceri ceva Parintelui, mai bine citeste-i cartea "Chemarea ortodoxiei", ca sa intelegi ce a scris.
Iar victoria ortodoxiei consta in faptul ca nu a fost inabusita de comunism. Mare victorie!

Puteti sa cititi mai multe despre Japonia pe acest site: http://www.nipon.ro/
Eu am o prietena buna care a locuit timp de 9 ani in Japonia,fiind casatorita dealtfel si cu un japonez.
Prima data cand am cunoscut-o,am crezut ca ceva nu este in regula...avea atat de mult bu simt,un limbaj atat de politicos,total atipic,ca dovada,multe persoane considerau ca exagereaza,abia mai tarziu am inteles,cand mi-a explicat unde a trait atatia ani,ca,in realitate,era amprenta stilului de viata japonez pe care il asimilase.
Am vazut si multe poze,mi-a povestit multe detalii despre viata acolo:cum muncesc,cum se distreaza,evenimentele importante din viata lor,respectul cu care trateaza pe oricine( imi povestea ca atunci cand era primele zile acolo,fiind la un semafor a avut tendinta sa intoarca privirea se uite in masina alcuiva,sotul ei atragandu-i atentia ca asa ceva nu se face.Acolo nu exista barfa ca la noi,pe nimeni nu intereseaza ce se afla in ograda celuilalt sau daca a murit si capra vecinului.)
Aceste relatari nu le stiu doar de la prietena mea,ci si de la alte cunostinte care au ajuns in Tara Soarelui Rasare chiar fie si pentru o excursie.
Si sa nu credeti ca ei au ajuns unde sunt degeaba: au ajuns pentru ca muncesc enorm,totul este de o punctualitate si o disciplina matetematica si deasemenea sunt ponderati in orice,acel cult pentru frumos care incepe cu casa in care locuiesc si se termina cu gradinile splendide pe care le au:

http://www.youtube.com/watch?v=jCX2gYORv1o

Cunosc decadenta care exista in anumite tari civilizate,din pacate,insa,la noi este in prezent si decadenta,dar si lipsa celor mai elementare trasaturi ale civilizatiei.
Adevarati monstri?Sunt si ei fratii tai ca si oricine altcineva!
O curiozitate: daca tot ii consideri asa si esti nemultumita de viata de acolo,de ce ai ramas timp de 21 de ani si de ce nu te intorci in tara?

Am auzit si eu de o olteanca maritata cu un japonez. A trebuit sa-si schimbe total modul de exteriorizare.
Intr-adevar muncesc mult si cer enorm de mult de la ei insisi. Copiii invata de dimineata la scoala si dupa scoala merg la cursuri pregatitoare pana seara la 22. Insuccesul ii duce la sinucidere atat pe adulti cat si pe copii.
Nu e nici o problema sa mergi singur pe strada ca strain; aici nu se leaga nimeni de tine. Un om de televiziune a inventat cel mai distractiv joc: merge si ii sperie pe trecatori, spunand "Bau!". Oamenii astfel "speriati" sunt de-a dreptul socati; emisiunea a devenit una dintre cele mai distractive... ma rog, stire mai veche.
Ce m-a impresionat la ei e regimul din inchisori: oamenii sunt supusi la un regim strict de autodisciplina si dupa parcurgerea unui asemenea program practic nu mai exista recidiva. Nu sunt batuti, nu sunt pusi la munca, ci doar disciplinati printr-o forma de yoga.
Nu putem sti noi cat sunt sau nu sunt de pedepsiti. E greu sa vedem acest lucru din afara.
Oricum esteo zona seismica, ceea ce nu e putin lucru...

Prietena mea nu a trebuit sa isi schimbe modul de a fi,ci a facut-o din dorinta proprie pentru ca ea este indragostita de acea tara si dupa ce va rezolva tot ce mai are de rezolvat in Romania,cu siguranta va pleca pentru totdeauna acolo.
In privinta inchisorilor,mai bine o astfel de forma de reeducare decat ce se intampla in inchisorile noastre:cei care intra chiar ca si simpli hoti de buzunare,sunt practic la "facultate" dupa gratii,adica invata toate nenorocirile de la cei mai vechi,ca apoi sa recidiveze imediat ce sunt pusi in libertate intr-o modalitate mult mai grava decat cea precedenta.

Stai tu calm, mai mult ca sigur România o să fie pedepsită rău de tot, mai rău decât am fost pedepsiţi în trecut. În al doilea război mondial, românii au suferit pt păcatele lor, dar Statul Român a scăpat nevătămat, cam ce a pierdut în est, a primit în vest, asta pt că Statul a încercat să menţină un oarecare nivel al decenţei. Dar acum din pricină că Statul impune cu forţa homosexualitatea e posibil ca peste câţiva ani România să fie ştearsă de pe hartă. Dumnezeu nu doarme.

Mare chestie că asiaticii sunt aşa de "civilizaţi", nu uitaţi că ei au trăit în comunităţi mari de peste 5000 de ani, noi (şi toţi vecinii noştrii) până acum 1000 de ani am avut un mod de viaţă semi-nomad, iar până acum 200 ani am trăit în cătune sau aşezări familiale, 99% din români au bunici sau străbunici care s-au născut la ţară.
Asiaticii au avut 5000 ani să pună la punct "bunul simţ", noi suntem mai la început dar asta nu înseamnă că sunt mai civilizaţi ca noi, sau noi decât ei. Dar or să fie pedepsiţi pt nemerniciile care le fac ei, Mongolia şi Rusia sunt aproape de ei, şi cine ştie când se întorc la vechile năraviuri.

Este cu dus-intors, toata aceasta caracterizare a poporului japonez, bine-nteles, unii luand in calcul un exemplu pozitiv, iar altii unul pozitiv, astfel ajungem sa judecam tot atat de subiectiv in ambele parti.
Am trait in japonia peste doi ani de zile, iar sora mea este casatorita acolo de 8 ani (sta in japonia cam de 11 ani) si are trei fetite. Acum am oftat, pentru ca nu este chiar asa cum se vehiculeaza despre viata japonezilor.
Nu stiu sigur cum ar fi putut sa le afecteze viata, statutul lor religios, sau mai degraba, lipsit de religie, fiindca ei sunt considerati un popor budist in mare parte,dar in realitate sunt cam 80% atei, practic nu cred in nimic, decat in puterea proprie.
Bine-nteles ca sunt un popor civilizat, net superior poporului nostru crestin, o civilizatie insuflata inca din copilarie si de catre familie, dar si de catre societate. Sunt oameni constiinciosi, iar pentru ei munca reprezinta obligatia existentei pamantene, nu poate fi conceputa existenta fara responsabilitatea de a munci pentru aceasta.
Japonezii fac in medie cate doi copii,foarte rar se ajunge la 4 si de putine ori la 3 copii. Cu toate acestea, nu au o rata a avorturilor atat de ridicata ca cea existenta in tara noastra,tocmai datorita educatiei, a responsabilitatii fata de propriul organism, dar si fata de impactul social si moral pe care acesta il poate avea asupra omului si societatii.
In ceea ce priveste afectivitatea si tendinta emotionala de-a se apropia de oameni, acest popor se prezinta net inferior firii noastre romanesti, fapt care-i face sa traiasca mai mult izolati de oameni, de prieteni, concentransu-si astfel atentia spre posperitate si spre perspectivele pretentioase, din punct de vedere profesional. Este evident faptul ca ei pun pret pe munca mai mult decat pun pret pe distractie, practic ei nu concep distractia cum o concepem noi, iar ei nu ar putea sa-si creeze clipe de bucurie si satisfactie in conditiile in care nu ar avea resursele necesare, asa cum se-ntampla la romani, care zambesc si se bucura din putinul pe care il au.
Acum, cum sa vorbesc mai pe romaneste, asa mai popular si deschis. Japonezii nu tin la curatenie si la estetica asa cum tin romanii, nu tin la casa in care locuiesc atat de mult, cat sa o considere "home sweet home". Am intrat in ceva case, care de altfel erau foarte stramte si claustrofobe, plus ca mai aveau si toate lucrurile, inclusiv hainele insirate prin toata casa, agatate cuiere pe corniza draperiei, lucru intalnit deseori la japonezi, nu doar ca o particularitate dezordonata(acest lucru intalnit, inclusiv la un om politic). La japonezi, foarte rar intalnesti tendinta de a ti se oferi locul pe scaun intr-un mijloc de transport in comun, daca esti persoana in varsta sau insarcinata. Apoi, la magazine,tot atat de rar intalnesti sa ti se deschida usa, in cazul in care ai bagaje multe, sau vre-un copil in brate.
Au un stil aparte, dar aceasta nu inseamna ca le este influientat de credinta, sau lipsa de credinta pe care o au.Insa, intr-o oarecare masura se simte caracterul lor robotic si intolerant cu care trateaza ceea ce este in jur, poate datorita civilizatiei pretinse de la sine, din partea fiecaruia.
Nu stiu de ce sot a avut parte prietena lui heaven din Japonia, insa, sotul surorii mele , cam lasa de dorit, nu prea intelege termenul respectului, decat in masura in care doreste sa supuna persoana de langa el.
Bine-nteles, au si ei traditia proprie, au practicile proprii, sarbatorile personale care-i face unici, mai ales prin festivitatea "o matsuri", prin "sakura party", la care tin foarte mult, sau prin festivitatea ceaiului, o experienta mai dificila si mai meticuloasa decat pare.
Japonezii sufera enorm de mult dupa plecaciuni,dupa "iertare sau scuze", adoptate aproape in orice situatie care nu se incadreaza in obisnuinta lor. Devine aproape insuportabil sa suporti umilinta si chiar razbunarea, aproape de fiecare data cand acestia considera ca ai gresit, fie si pentru un gest infim,iar de multe ori, pentru gesturi pe care cei de alta nationalitate nu au cum sa le inteleaga.
Pe strada am mers cu toata increderea la orice ora din zi si din noapte, rata infractionalitatii fiind foarte redusa in aceasta tara..."necredincioasa".Daca-ti cade portofelul undeva, imediat vine cineva dupa tine sa ti-l inapoieze, ba ei chiar poarta portofelele in buzunarul de la spate, iesit pe jumatate in afara.(ce bine ca ajung mai greu romanii acolo!!!).
Iubirea,of!,iubirea am intalnit-o si acolo, doar ca ei nu pot iubi pe altcineva mai mult decat pe sine, nici nu pot intelege aceasta, daruiesc atat cat pot, dar nu inainte de a-si darui siesi cat le este necesar. Bine-nteles, nu poate fi vorba de majoritatea, insa tind sa cred ca este mai degraba o caracteristica ce tine de educatie, mai mult decat de simtire.
Inteligenti...nu prea mi-au parut, insa educati, da. Aproape oricine are cunostinte generale despre viata, despre stiinta,sa-i spunem asa, despre modul de a comunica cu oamenii,le este insuflata si prin mas media.
Aaaa! despre masmedia, daca ar vedea japonezul ce se promoveaza la noi, si cata incultura, cata prostie si silicoane, s-ar ingrozi!!!La ei nu vezi femei cu fustite mini la televizor,sau cu buricul gol...cu silicoane la vedere.(nici pe strada). Nici pe departe. Sunt mai seriosi in acest sens, se prezinta si cumva mai copilarosi, mai naivi, avand o atitudine extaziata in situatii care, pentru noi ar parea banale. Tin la arta gastronomica, aproape 70 % dintre emisiunile tv contin spatiu pentru emisiuni gastronomice.
La ei, "clientul nostru este stapanaul nostru",aceasta sintagma si perseverenta in munca i-a ridicat atat de mult din punct de vedere economic. Ceea ce la noi este un domeniu dezastruos. Am mobilat si cumparat trei case si astfel am intalnit enorm de multa mizerie, bataie de joc si indiferenta in relatia cadru comercial-client.
De spus ar fi muuulte si tot nu ne-am da seama ceea ce conteaza mai mult la un popor, educatia, moralitatea, credinta sau constiinta? Nu putem sti cu exactitate, atata timp cat ne impotmolim in teorii fara sens in acelasi timp in care ne dam seama ca, inainte de toate fara omenie,intr-o lume formata din oameni rationali, nu putem vorbi de celelalte.

...unii luand un exemplu pozitiv, iar altii unul negativ...(rectificare la inceput)

Da, asta spuneam si eu.