Sfantul Ioan Gura de Aur, arata atat de intelept si edificator totodata:
"
Ce lucru curios! Cu totii urmaresc cu sufletul la gura evenimentele trecatoare ale acestei vieti scurte, dar la viata ce va sa fie nici nu le trece prin cap sa se gandeasca.
La ospete si prilejuri de indulcire a trupului
mereu sunt primii, dar sufletele lor le lasa sa se usuce de foame duhovniceasca. Se ingrijesc de trup si il infrumuseteaza, insa sufletul le este indiferent. Cand se imbolnaveste trupul , cheama doctorul, cumpara medicamente si cheltuiesc o gramada de bani, pana cand se vindeca. Iar atunci cand sufletul lor se imbolnaveste de boala aducatoare de moarte a pacatului, nu fac nimic. Si cel mai trist este faptul ca, desi il ingrijesc cum nu se poate mai bine, trupul lor moare, iar sufletul este osandit la iadul vesnic."
"Cerul este un negot si noi suntem
nesarguinciosi. Da paine si ia rai. Da lucruri mici si ia-le pe cele mari. Da lucruri stricacioase si ia-le pe cele nestricacioase. Daca ar exista un bazar, unde ai putea sa gasesti multe lucruri ieftine, n-ai vinde tot ce ai, n-ai face tot ce-ti sta in putinta ca sa cumperi marfurile acelea ? Asadar cum
pentru cele stricacioase arati atata bunavointa, iar pentru o marfa nepieritoare esti nesarguincios si nepasator ?"
"Necurat este tot cel cu
inima înalta, si atâta este de rea
trufia cât nu numai spre rautate si în râpa pieirii împinge pe cei ce o au pe ea, ci înca
îl pazeste pe om si în bunatati fiind si când nu poate sa ne strice în alt chip, în bunatatea pe care o facem, ne face multa paguba si
ne îndeamna sa rabdam ostenelile iar de roade ne lipseste. Ca nu este cu putinta sa aiba cineva si bunatatea smereniei si sa aiba si mândria."
Sfântului loan Gura de Aur
Iar 666 pare că ar fi un soi de trufie perfectă ce se dă imperfectă prefăcându-se, se dă lovit, se dă victimă ca să-ți fie milă de păcătoși așa fel încât defapt să-ți fie milă de păcate mai mult ca să le faci pe ele și tu, să zici că nu-i așa bai că toți le fac, și încet încet să îți fie milă complet și să nu mai asculți nimic de Dumnezeu, din milă față de păcătoși cică, deci e numărul trufașului gLumeail, după chipul și asemănarea gLumii, e curiosul de relele altuia ce se înalță pe sine mai presus de orice și de oricine, e cel ce cade în judecată... fiul mâniei, blestemăciosul și pismașul care din pofte și pentru pofte rele e în stare să bea toată ziua cafea și să se afle în treabă fumând competent autoîndreptățindu-se la întietăți, defapt el se dă un îănger al luminii și al dreptății care mereu arătându-se nemulțumit și nervos îndeamnă ca pentru dreptate să faci răul, că cică e voie să judeci și să te răzbuni. Adică în numele binelui te convinge să faci și răul... nălucifariferizându-ți prin fața ochilor o fericire rozalie plină de târfe și de bani și de mâncăruri alese... un rai viceversat adică un iad cu nemurirea poftelor rele, cu nemurirea ta păgână și dacă nu a ta atunci măcar prin cărțile de istorie... la capitolul eroi... din ăia mari... care au murit pentru o cauză strâmbă sau sucită... au murit de fraieri dar gLumea i-a adulat ca pe niște szmei...
Deci
666 e omul cafelei care se răzbună făcând răul și
ispitind pe alții la rău pentru plăcerile sadice exact așa ca niște pui, pui de vipvipere și de năpârpârci. CuRiosul superstițeu la toate ghicelile din zaț. Adică e cel ce cere la idoli și mulțumește la idoli și la draci crezând că binele se datorează lor. Iar idol poate fi orișice lucru bun câtă vreme tu faci răul și te arăți vrednic slujind binelui de fațadă... deci e
degeaba... adică un ava care nu se atinge nici cu degetul de ceea ce cere să facă alții...
E e-man, e stăpânul hulei, defapt sclavul ei! Sau Robocoop sau robocap... e dracool perfect ascuns sub haină de sfânt sau de prooroc, e camuflatul perfect ce distruge încetul cu încetul toată iubirea curată... e cineva important în mintea lui care nemulțumit de faptul că e om vrea să fie mai mult și devine dracool împielițat.
Și
&& e cuplul perfect, căci e-man e căsătorit pe veșnicie cu
madam gogoașă! Asta îmi pare că ar fi, dar parcă poți să știi...
Defapt e somnul, căci omul crede că somnul îl vindecă și-l mântuiește... e numărul somnului. E somnul păcatelor și poftele rele, de a lucra la cele vremelnice uitând să-ți amintești să te smerești ci amintindu-ți mereu că trebuie să te mândrești... Deci te trezești să-ți amintești ca să te mândrești... asta este slavă de la oameni autoîndreptățindu-te profesoral pentru întietățuri în ale vremelniciilor deșarte...