Daca as spune ca e important sa dam mai multa crezare cuvintelor Scripturii "cautati mai intai Imparatia Cerurilor..." as fi considerat un om invechit, rupt de realitate. Probabil mi s-ar spune cum sa caut Imparatia, cand nu am o slujba sigura? Si paradoxal, chiar si acesta ar fi un motiv de a cauta Imparatia. Noi ne afundam prea mult in lume. Daca am iesi in lume avandu-L in noi pe Dumnezeu, am avea raspunsuri la toate si rezolvari la toate problemele. Asta face lumea Sofia, iti rapeste farmecul vietii, te vrea pierdut, adica un om care are neincetat griji lumesti.

Legat de socializare, si noi am devenit selectivi. Ne dorim sa fim prieteni doar cu o anumita categorie din umanitate. De multe ori ne spunem, nu am de ce sa ma imprietenesc cu X, caci nu am nimic in comun cu el. Oare asa sa fie? Cred ca nu cuvintele au saracit in astfel de situatii, ci noi cei care le purtam.

Eu nu ma intreb unde merge omenirea. Intrebarea mea este unde duc eu umanitatea din mine.

limbile lumii
 

LapetiteMoc, acum da-mi si mie voie sa dau glas (de)formarii mele profesionale. Am studiat lingvistica generala. Am vazut exemple de gramatica si semantica din nu stiu cate limbi ale globului (unele al caror nume nici nu il cunoaste majoritatea lumii), si exista in toate fenomene atat de interesante si o bogatie atat de mare de expresie! In fiecare limlba exista si lucruri specifice, constructii sau expresii greu de tradus, dar in limba in care incercam in van sa le traducem bine exista alte expresii care sunt intraductibile in prima limba.

Dor: exista in germana (Sehnsucht), in engleza (longning). Ce-i drept, in franceza nu exista un echivalent. Franceza (culta) este o limba care a fost mult rationalizata de academia franceza in sec. al 17-lea, si de atunci anumite cai sunt inchise, si este mai putin poetica. Insa este o limba extrem de bogata si cu multe posibilitati, insa mai ales pentru proza - de altfel limba romana a luat multe cuvinte din franceza in sec. al 19-lea, fara de care nu ne-o mai putem imagina astazi. Cuvantul maleabilitate pe care il citezi la inceput este un exemplu foarte bun.

Sunt insa de acord cu tine ca SI limba romana este o limba bogata, cu multe posibilitati de exprimare, si rationale, si poetice. In plus, este o limba liturgica de vreo trei secole, ceea ce ii da un avantaj asupra limbii franceze care este liuturgica numai de vreo 60-70 de ani (de cand se slujeste liturghia ortodoxa in franceza, iar apoi, dupa Vatican 2, si mesa catolica).

Inteleg reactia lui The Fallen pentru ca si mie imi repugna orgoliul national si exagerarea 'spiritului mioritic', insa si el exagereaza.
Citesc si eu acum 'Cine suntem' de Dan Purec si mi se pare interesant, este un om destept si spune lucruri frumoase (nu originale, pana unde am citit), dar sunt impartita intre interes si scepticism. O fi existand acest spirit romanesc crestin, de care si vorbeste si Steinhardt drag inimii mele, insa dupa comunism nu stiu cat a mai ramas din el. Mai bine sa vedem spiritul crestin, profunzimea si bunatatea acolo unde le gasim, fara sa tragem granite nationale. Sa luam de peste tot ce este bun.

Da, sunt exagerati si aici cu atingerea copiilor altora, din cauza pedofiliei de care s-a vorbit atata. ESTE un fel de paranoia.
Ce este trist este ca pedofilia a existat dintotdeauna, dar pe timpuri nu se vorbea despre ea, era tabu. Daca un copil acum 50, 60 de ani spunea ca un unchi i-a facut niste chestii ciudate, nimeni nu il credea.

Fatalitatea nu are nici o legatura cu poporul roman
 

Doamne-ajuta!

Draga Andrei, foarte pe scurt, pentru ca a inceput o noua saptamana de lucru, pot, cu voia doamnei profesoare, sa-ti spun ca notiunea de fatalitate nu este din perimetrul credintei crestine. La limita, daca vrei, o putem cantona in acest spatiu doar alaturand-o explicatiilor despre deznadejde, la rubrica "asa, nu". In schimb, daca incercam sa discutam despre nadejde, unul dintre cele trei resorturi prin care ne raportam la Dumnezeu (nadejdea, credinta si iubirea) atunci firul intelegerii ne conduce catre o abordare a credintei in Dumnezeu de pe o pozitie care recunoaste in Creator pe Cel care stie ce e mai bine pentru tine. Domnul nostru Iisus ne atrage atentia, in preambulul dezvaluirii rugaciunii de capatai, Tatal nostru, sa nu insiruim vorbe fara rost, ci sa spunem aceasta rugaciune atot cuprinzatoare pentru ca Tatal nostru stie mai bine ce ne trebuie si ce nu. In afara acestui adevar fundamental te plasezi in afara lui Dumnezeu. Este adevarat si faptul ca Domnul nostru Iisus Hristos ne invata sa indraznim sa cerem. Dar trebuie sa intelegem aceasta invitatie la rugaciune punctuala in contextul prezentat mai inainte si spus atat de frumos si de Sfanta Maica a Domnului: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul Tau".

Deci, ceea ce a spus atat de clar doamna profesoara mai sus este nu numai o interpretare cat mai rezumativa si cat clara a capodoperei Miorita, dar este si una riguros corecta din punct de vedere crestin.

Acum, draga frate, in legatura cu cealalta nelamurire a fratiei tale, daca un crestin trebuie sa opuna rezistenta sau nu in fata pericolului de a i se lua viata, ma mir ca nu te-ai gandit la cata rezistenta a opus Sf. Stefan cand era lapidat. Mai mult chiar, adu-ti aminte de Domnul nostru, Iisus Hristos, Mielul bland, care a acceptat crucificarea (rusine suprema la vremea aceea) si toate umilintele ce au precedat-o fara nici cea mai mica retinere. Moartea martirica a Sf Apostoli Andrei, Pavel si Petru, ca sa enunt doar pe cele mai cunoscute sunt argumente cat se poate de cunoscute. Si lista poate continua.

As mai face referire la un aspect pe care l-am intalnit in ultima vreme. Este evident ca daca, de exemplu, langa tine cineva este in pericol nu inseamna (in lumina celor scrise mai sus) ca ne facem cruce si asteptam ca drama sa se consume cu intelegerea gresita ca aceasta a fost voia lui Dumnezeu si ce rost are sa ma amestec eu. Intervii, fara nici cea mai mica retinere pentru ca asa e omenesc si crestin si firesc, sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Extrapoland exemplul, la nivel de popor, evident ca iti faci cruce, pui mana pe arma si, cu Dumnezeu inainte, iti aperi familia si tara. Doar nu o sa lasi fortele raului sa volatilizeze o constructie atat de minunata, poporul tau, alcatuita si ocrotita in timp de Dumnezeu. Ce va fi in final, ca vei muri sau vei trai, ca vei birui sau vei fi infrant, aceasta va fi indubitabil voia Domnului si o vei intelege. Gandeste-te ca Stefan cel Mare a ridicat cate o biserica sau o manastire dupa fiecare victorie, dar si cand a fost infrant. Iov a multumit lui Dumnezeu si cand a primit si cand i s-a luat.

Asadar, draga Andrei, Miorita, fabuloasa creatie a neamului nostru, este si un minunat Crez al romanilor (inca o data subliniez, este vorba de poporul roman in esenta sa, in profunzimea sa, in dimensiunea sa care a strabatut miraculos timpul). Nu are nici o legatura cu fatalitatea decat in masura in care confundam deznadejdea cu nedejdea, adica rasturnam si des(fiintam) ortodoxia.

Doamne-ajuta!

Parintele Galeriu: http://www.crestinortodox.ro/predici...inutul-gadarei

Nu noi suntem judecatorii; unicul e Domnul si Judecatorul si Ziditorul nostru. De aceea, o si mai staruitoare rugaminte si ardoare indeamna cugetul nostru sa luam aminte la ceea ce ni se descopera in aceasta dumnezeiasca Evanghelie, aceasta taina, mister al raului, care ne priveste si pe noi. Caci “vai celui singur”, zice Inteleptul la Cartea Pildelor. Nici demonul nu vrea sa ramana singur, si de aceea ne ispiteste, sa aiba si el, daca vreti, partizanii lui. In singuratatea, in unicitatea raului lui. Si ne priveste, deci, pe noi.

Doar un cuvant, inca: IDENTITATE
 

Doamne-ajuta!

Prea multi, in ultima vreme ne indeamna sa renuntam a mai cultiva valorile nationale. Media abunda in mesaje care sa ne convinga ca suntem un popor de nimic. Foarte rar mai vine cineva si mai spune si un cuvant frumos despre romani. Si asta, pe mine ma doare. Zilnic, mai mult sau mai putin direct ni se sugereaza sa renuntam la specificitati nationale si sa "evoluam". Adica, sa invatam sa ne aliniem la noile valori si sa le lasam in uitare cele care ne-au tinut in viata pana acum. Daca spui un singur cuvant despre Miorita esti desuet. Daca mai amintesti si de Mesterul Manole si Eminescu esti deja nationalist orgolios. Cand evoci pe Brancoveanu si iti tremura glasul ajungi sa fii plasat in categorii patologice. Dan Puric, pentru ca "isi permite" asa ceva este catalogat de catre noua intelighentie, extremist mistic. Aceeasi reteta stalinista: amputeaza-i unui popor trecutul si te va lasa sa-i construiesti viitorul. Pana atunci, denigreaza, denigreaza, denigreaza ca pana la urma ceva s-o prinde. Este din ce in ce mai greu sa vezi Romania profunda (ca tot am amintit de Dan Puric) cand zilnic, pe toate canalele se toarna straturi de noroi peste ea. Numai ca, peste ani, cand vor da toate aceste mizerii de o parte ca sa vada daca in sfarsit ne-am sufocat, vor constata ca pacientul este inca in viata si culmea, si-a pastrat cu credinta IDENTITATEA (imaginea ii apartine tot lui Dan Puric).

Doamne-ajuta!

Este adevar in ce spui!
Eu ziceam numai de exagerari.

Doamne-ajuta!

Ma bucur, sora Fani, ca suntem pe aceeasi lungime de unda. Stiu ca am insistat (exagerat, poate) pe cateva idei. Imi cer iertare ca am scris atat de mult. Nu am dorit asta, dar nu am reusit sa fiu mai concis.

Doamne-ajuta!

Da. cam asa este..
Sunt curioasa la ce concluzie s-ar ajunge daca s-ar cerceta adevarata nationalitate a celor care imping cultura romana catre standardul de nivel european :)).
Chiar cand ni se spune ca avem o traditie pe care trebuie sa o pastram, este vorba de o traditie golita de continut, fara substanta.

Mi se pare pe undeva firesc ca unii sa agreeze Miorita.
Bunicii mei erau tarani. Cand eram foarte mica, imi amintesc.. inca aveau razboi de tesut. Bunica avea costume populare facute de ea in tinerete. Tesute si brodate de ea. Multe din lucrurile din casa erau facute de ea. Totul dainuia. An dupa an mergeam acolo.. nimic nu se schimba: nici casa, nici gradina, nici rutina zilnica.. Ei nu incepeau nimic fara "Doamne ajuta!" si spuneau adesea "Doamne, multumescu-Ti".
In ziua de astazi este atata alergatura si imprastiere a devenit imposibil sa te regasesti pe tine, cu atat mai putin probabil sa-ti regasesti originile.

erata: ca unii sa NU agreeze Miorita