Dumnezeu sa va intareasca in lupta voastra Costel, ca usor nu este, mai ales ca este o lupta dusa la deal.
Doamne Ajuta!

ai dreptate Cozia, se poate si invers, doar ca sunt putine cazuri in care femeia sta acasa sa creasca copiii, sau poate nu cunosc eu, dar cel putin la mine in familie nicio femeie nu a stat acasa decat cei 2 ani...si cam asa am vazut si alte cupluri casatorite
nu stiu ce sa zic, dar cum a mai spus cineva pe forum, nu mai stiu cine :D, o femeie trebuie sa se gandeasca ce vrea, cariera sau familie...iar cine reuseste sa le imbine pe amandoua...bravo lor

Cand vad ce scrieti pe forum ma ingrozesc. Si cel mai grav este ca sunteti femei. Cum poti sa stai acasa si sa il lasi pe sotul tau sa te umileasca doar pentru ca nu vrei sa muncesti, ci sa iti cresti copiii? Crezi ca acei copii nu vad? O femeie trebuie sa la faca pe toate si cariera si casa si copii. Asta e o femeie adevarata. Ca stai acasa si cresti copii sunt mofturi. Eu sunt singura, am o cariera extraordinara, tin o casa si cresc un copil. Si cu toate astea nu ma plang niciodata. Fiul meu este foarte manadru de mine si ma iubeste foarte mult.In plus este un copil foarte responsabil si care incearca sa isi rezolve mai intai el problemele cu care se confrunta si de abia dupa aceea sa imi spuna mie, cu toate ca are doar 8 ani. Asa cresti copii puternici si pregatiti pentru viata si nu stand acasa. In ziua de azi o femeie care nu isi castiga singura existenta nu are nici o sansa de a nu fi umilita. De aceea eu cred ca mai intai trebuie sa invatati sa creati un balans in toate si dupa aia sa va plangeti.

poi cu cat rabda mai multe umilintze shi ocarari de la sotz sau de la gLume cu atat se face mai placuta lui Dumnezeu shi nu slavei gLumii... ca nici copii nu trebuie sa faca neaparat ci sa aiba Barbatul pe cineva langa el nu ca sa desfraneze ci sa nu fie singur... atat... ???

Nici nu stiu cum sa va spun ana, maria sau gabriela? Ca sa nu gresesc voi face apel la un singur cuvant - anamariagabriela. Probabil v-ati inscris asa pentru ca faceti prea multe lucruri. Glumesc. Nu sunt de acord cu afirmatia: "O femeie trebuie sa le faca pe toate si cariera si casa si copii." E de dorit. Dar nu le poate face bine pe toate. Cat despre a spune: "Ca stai acasa si cresti copii sunt mofturi", mi se descopera ca sunt unii care nu stiu cat de important este ca un copil sa fie insotit permanent de zambet si de adevaratele cuvinte. Iar de zambet si de cuvinte nu ai nevoie o data si gata. A pleca de langa copil imi da senzatia ca nu mai ai ce-i spune copilului, ca ai epuizat totul. Cred ca am ajuns foarte saraci in acte de daruire. Am ajuns sa credem ca 2 ore langa copil sunt de ajuns ca el sa creasca cum trebuie.

daca familia isi permite,ar fi mai bine ca femeia sa se ocupe de casa si copii si daca vrea sa-si gaseasca ceva lejer de facut.dar cum la noi situatia este grea,e cam greu sa tii o familie pe un singur salariu de nimic.

Poate ca inca nu va dati seama, dar nu cred ca stiti cate poate un copil sa digere de unul singur si cate frustrai nemarturisite poate sa dezvolte. Acestea, intr-o zi vor lua o directie. Acum este inca mic, si inca nu a ales inca o cale. Poate ca va fi responsabil si capabil sa ia decizii de unul singur. insa acestea poate ca nu vor fi spre mantuirea lui, poate ca firea sa voluntara, perseverenta, responsabila, rationala, analitica s.a, va fi lipsita de latura afectiva, altruista. Faptul ca nu i se acorda timp, il va determina si pe el sa nu acorde altora timp. Poate ca lui nu i-a daunat faptul ca nu i s-a acordat prea multa atentie, dar atitudinea pe care si-a format-o urmandu-va exemplul poate avea consecinte negative atunci cand va intra in contact cu alti oameni, cu alte firi, total diferite de a lui si de a dvs. Poate ca va fi preocupat prea mult de el insusi, si prea putin de altii, pentru ca altii, e foarte posibil sa aiba nevoie de ceea ce el nu a avut nevoie. Cand cresti un copil, nu trebuie sa te gandesti ca il cresti numai inspre binele lui si al tau, dar il cresti si pt altii, pentru o societate, pentru o comunitate.- e parerea unuia care e inca copil si care analizeaza gresilele parintilor, ai lui si ale altora. NU spun ca o femeie nu trebuie sa munceasca, dar daca se dedica muncii si isi imbuiba apoi copiii cu vorbe de genul: " eu am muncit ca tu sa ai ce manca si cu ce sa te imbraci si sa iti fac toate mofturile", ce folos credeti ca aducem acelui suflet? Copilul are nevoie de mancare si de haine si de jucarii si de calculator si de excursii, dar are nevoie si de sentimentul sigurantei, al aprecierii in cunostinta de cauza, al iubirii.Ca in piramida lui Maslow. Cum credeti ca deveni un copil a carui mama nu il cunoaste indeaproape, exceptand faptul ca va sti sa se descurce singur? Important sa fie doar ca se descurca singur sau si felul in care se descurca? Imi cer scuze pt tonul deranjant, dar sunt cam revoltata.

Nu e adevarat, dupa o anumita varsta un copil nu are nevoie "sa fie insotit de zambet si de adevaratele cuvinte" in permanenta cum spune Costel. Stim cu totii, cred, de copii dadaciti, de copii care sunt tot timpul infofoliti si protejati de mame, bunici, etc care, cu o dragoste de closca, nu isi scapa odorul din ochi nici o clipa. Vai, saracii copii, ajung invalizi din punct de vedere social, dar si sufletesc.

Eu cred ca o mama este indispensabila copilului 24 de ore in primii cativa ani de viata. Cand copilul incepe sa mearga pe picioarele sale, cand merge la gradinita si la scoala pur si simplu supravegherea continua 24 de ore din 24 este nociva. De aceea e bine ca mama sa aiba si altceva de facut in afara de copii, fiindca altfel devine fie mult prea stresata si irascibila, fie se ataseaza bolnavicios de copii (sau copiii de ea).

In mod obisnuit o femeie poate si sa mearga la serviciu, si sa mearga la sedintele cu parintii, si sa il ajute pe cel mic la lectii, si sa discute cu copilul. Si bineinteles, sa nu uitam ca tatal ar trebui sa fie si el la fel ca si mama langa copil, si sa o ajute pe ea in treburile gospodaresti.

Pur si simplu nu cred ca familie formata din copii, o mama care tot timpul roboteste prin casa, si un tata care lucreaza de dimineata pana seara, ca nici nu il mai vad copii cand vine de la lucru este buna.

Nu faceam referire la a avea un pisalog langa tine, Noesis. A sta si mai tarziu langa copil nu echivaleaza cu a sta langa el asa cum o faceam in primii ani ai lui. Dar noi, nu stim sa stam langa altii, pentru ca nu stim sa stam in noi insine, suntem doar risipitori.

Este o neintelegere. Noesis se referea, cred, la momentul de dupa ce copilul a mai crescut. Mai tii minte Costel ca si eu te intrebam acelasi lucru, dar din punctul de vedere al femeii. Ce face ea dupa aceea? Am vazut barbati dadaciti de mame si dupa 25 de ani, si mai tarziu. Sti cum sunt acei barbati? Niste copii care au nevoie de la sotiile lor exact de acelasi lucru. Sa-i creasca!