raspunsul meu
 

[quote=Radu32;240650]si de ce il lasa D-zeu pe diavol sa faca cam ce vrea cu oamenii buni ? sau, diavolul e prea puternic iar Dumnezeu prea slab, sau exista un calcul la mijloc(dar care?)desigur spre binele omului si raul diavolului,sau cum ?

R:Dumnezeu nu-l lasa pe Cel Rau sa faca ce vrea cu oamenii buni, ci ii ajuta daca ei nu sunt incapatanati ca ateii. Cel Rau este doar un inger cazut din pricina trufiei de a se gandi ca poate fi Ca Dumnezeu, puterea lui nu se compara cu cea a lui Dumnezeu. Exista un calcul la mijloc, aici stii bine, calcul care se numeste iconomie care are ca sfarsit, ai ghicit si aici, infrangerea definitiva a Celui Rau, care va ajunge in iad

,,si apoi, vazand ca a fost infrant in marea batalie,din cer, de ce nu a facut diavolul pace cu D-zeu,doar putea f bine, sa stie ca tot va pierde batalia in final,si nu era in avantajul sau sa stea la masa pacii cu D-zeu???"

R: Cel Rau nu poate face pace cu Dumnezeu, nu poate pentru ca este rau prin definitie, adica are toate pacatele in el si in cel mai inalt grad, iar acest rau tine de esenta lui si de destinul lui; el nu se poate pocai, ca omul pacatos, aici e marea diferenta.

,,iar D-zeu ,iertator cum e ,putea f bine sa-l ierte repede si usor si sa nu puna la inima ratacirea fostului inger al luminii !!!"

R:Dumnezeu e iertator dar Cel Rau nu este om sa se pocaiasca ci, asa cum am spus mai sus, este insusi Raul

am pus aceste intrebari,deoarece am vazut ca ai noste raspunsuri destul de bune(de unde le ai nu stiu?!).Deci scuza-ma daca sunt intrebari prea grele,dar sper in contiunare la raspunsuri intersante din parta ta ! Mersi !

Lacomia si zgarcenia sunt cele doua feţe ale iubirii de argint. Nu impotriva lor trebuie sa luptam, ci impotriva alipirii sufletului de cele materiale in mod patimas. Iubirea, in cazul de fata, comporta o grava mutatie de la sensul ei, fiind manifestata mai mult asupra materiei, decat asupra persoanei. Asa se face ca iubind bogatia, de fapt saracim.

Romanul, atunci cand este in postura sa spuna despre cineva ca este foarte bogat, spune e "putred de bogat". Dar tot ce este putred, este lipsit de viata. Iar daca lacomia si zargenia au drept tinta bogatia, e cazul sa se ia aminte la cuvantul "putred" si la invitatia Bisericii de a aduna comori in cer, un loc ferit de stricaciune. Aici e locul "unde viermii nu o razbesc, nice putrezeste", dupa cum spun Parintii.

Continua tot asa. E foarte bine. Esentialul este ca daruiesti. Esti ca fiul care zice ca nu se duce sa lucreze via dar se duce pana la urma si, iata, el este fiul cel bun, nu cel care promite ca se duce dar nu se duce.

Nu putem scapa de lacomie si zgarcenie,putem eventual sa le reducem,dar de scapat de ele definitiv nu avem cum,ele se gasesc in fiinta omeneasca impamantenite ca si milte alte vicii si pacate,cine zice ca poate scapa definitiv de lacomie si zgarcenie,ipocrit este.