În prealabil postat de melb26 (Post 157614)

Chiar daca nu te-a batut, injurat etc, niste motive tot ai avut, tu stii cel mai bine.
Stiu persoane care divortat si sunt la a doua casatorie si le merge din plin.

Copiii, parintii vostri ce zic, sunt de acord cu relatia voastra?
In ce relatii ai ramas cu fostul sot?

Dumnezeu si Maica Domnului sa va lumineze!

În prealabil postat de Noesisaa (Post 157617)

Tzantzarika, nu iti mai fa atatea probleme. Ce a fost a fost, nu te mai poti intoarce, cel mai bine uita-te la viitor. Nu va opreste nimeni sa va casatoriti religios daca vreti, si extraordinar de bine ar fi ca sa va casatoriti. Atunci de abia ai sa te simti usurata cu adevarat fiindca de abia atunci nu ai sa mai traiesti in pacat. Si eu cunosc o persoana foarte de treaba si foarte draga mie care a divortat si s-a casatorit, si a divortat din nou. Important este sa inveti din greseli, si sunt sigura ca ai invatat, si sa o iei inainte.

În prealabil postat de emanouela (Post 157534)

Bogdan, niste pietre ceva vrei????????? asta cere fata de la noi????? crezi ca ea e inconstienta????? ti se pare ca nu are nici o remuscare????? eu zic sa mai citesti o data, de 2 ori si poate ai sa intelegi....se pare insa ca asta e stilul tau....datul cu pietre.

În prealabil postat de veveritza (Post 157632)

Pai sigur ca da emanouela, hai sa ne ascundem dupa deget si sa ne imbatam cu apa rece: tzantzarica, stai linistita, traieste in continuare in preacurvie, ca doara noi trebuie sa te compatimim,sa o cotim dupa placul nostru, sa ne prefacem ca te intelegem si ca suferim alaturi de tine, nu trebuie sa tinem cont de invataturile Bisericii;
nu cred ca era vorba de dat cu pietre ci doar de o realitate cat se poate de adevarata; Bogdan si Catalina au punctat foarte bine ceea ce trebuia;si in fond ce crezi tu ca astepta fata de la noi? compatimire? la ce i-ar folosi
intelegere ? pentru ce?
Si in plus, da , se pare ca este inconstienta daca de doi ani traieste in desfranare; la acest pacat care se poate rasfrange asupra copilasilor, s-a gandit mamica lor?
ce raspuns poti da la intrebarea:sunt divortata, ce pot sa fac mai departe?
pai exista urmatoarele raspunsuri:
-du-ti crucea singura si creste-ti copiii
-daca nu poti trai fara barbat, fugi ca de dracu de a trai in desfranare si recasatoreste-te;
Avem pretentia ca suntem maturi deci sa avem taria sa spunem lucrurilor pe nume: ce este da-da si ce este nu -nu!

În prealabil postat de Tzantzarika (Post 157611)

Cat despre norocul meu ca Dumnezeu ma face nelinistita de pacatele pe care le fac - ce sa zic? Cand m-am maritat eram complet atee - crescuta intr-un spirit ateu - mersul la biserica sa ne cununam cu rochie alba a fost doar un obicei - pe care il aveau toti. Nu ma gandeam ca e o legatura sacra. De altfel si sotul meu imi spunea - daca o fi sa fim impreuna - bine, daca nu - divortam. Eu il iubeam f mult si nu-mi imaginam un divort. Chiar vroiam sa ne mearga bine si sa ne intelegem - laic nu crestin.
Imediat dupa nunta au inceput problemele, sotul meu nu se impaca cu ideea ca s-a insurat, nu intelegea ca apar si greutati ca nu mai poate fi totul asa simplu. Ca sa-l ajut - am preluat eu toate problemele - si nu mi-a fost usor. Era f tanara, eram inca studenta. Pentru ca nici asa nu s-au rezolvat problemele am ajuns in final la un preot. A fost prima data cand m-am spovedit si impartasit. De atunci mereu ma gandesc inainte de a face ceva daca e pacat sau nu - daca pot evita sa fac un lucru sau nu. Au aparut copiii, viata s-a ingreunat si mai tare dar el n-a fost niciodata langa mine. Ma simteam vinovata ca ii e atat e greu - din cauza mea - din cauza ca ne-am casatorit si am facut si copii. Numai ca la un moment dat am obosit si eu. Si am incetat sa-l mai iubesc. M-am gandit mult inainte de divort - daca sa fac pasul asta sau nu. Dar am ajuns la un moment in care am spus decat asa o viata prefer sa nu ma mantuiesc - si asta nu-i lucru usor de zis.
Nu sunt un om rau - si nu inteleg de ce mi s-a intamplat mie asta.

În prealabil postat de marioad24 (Post 157636)

Spre binele tau, cred ca trebuie sa te mai gandesti. Nu ca as vrea sa par eu sfant sau mai stiu eu ce, dar ai facut un juramant sacru... Sper sa intelegi. Daca maine (sa zicem) va fi ultima ta zi de viata cum ai gandi? Vezi tu, ne place sau nu, viata noastra nu ne apartine si de aceea trebuie sa fim atenti cum traim. Uneori pt o greseala, omul trebuie sa indure mult (sau multe) ca sa-si gaseasca linistea sufleteasca... si sa se impace iar cu Dumnezeu.

În prealabil postat de veveritza (Post 157632)

Pai sigur ca da emanouela, hai sa ne ascundem dupa deget si sa ne imbatam cu apa rece: tzantzarica, stai linistita, traieste in continuare in preacurvie, ca doara noi trebuie sa te compatimim,sa o cotim dupa placul nostru, sa ne prefacem ca te intelegem si ca suferim alaturi de tine, nu trebuie sa tinem cont de invataturile Bisericii;
nu cred ca era vorba de dat cu pietre ci doar de o realitate cat se poate de adevarata; Bogdan si Catalina au punctat foarte bine ceea ce trebuia;si in fond ce crezi tu ca astepta fata de la noi? compatimire? la ce i-ar folosi
intelegere ? pentru ce?
Si in plus, da , se pare ca este inconstienta daca de doi ani traieste in desfranare; la acest pacat care se poate rasfrange asupra copilasilor, s-a gandit mamica lor?
ce raspuns poti da la intrebarea:sunt divortata, ce pot sa fac mai departe?
pai exista urmatoarele raspunsuri:
-du-ti crucea singura si creste-ti copiii
-daca nu poti trai fara barbat, fugi ca de dracu de a trai in desfranare si recasatoreste-te;
Avem pretentia ca suntem maturi deci sa avem taria sa spunem lucrurilor pe nume: ce este da-da si ce este nu -nu!