El spune ca de ce Dumnezeul din Noul testament e altfel decat cel din Vechiul, s-a schimbat Dumnezeu sau era altul?

Nu s-a schimbat Dumnezeu, s-a schimbat perceptia oamenilor despre El.
Dumnezeu se reveleaza oamenilor atata cat sunt ei in stare sa-l inteleaga.

In copilarie, parintii se folosesc uneori si de pedeapsa (in educatie), iar mai apoi, dupa o anumita varsta, pedeapsa nu mai poate avea roade bune, deci dragostea ii ia locul. In primii ani, copilul nu intelege de ce parintele este uneori aspru (sa nu treaca strada, sa nu se joace cu cutitul, etc), de aceea el are nevoie de mustrare si de pedeapsa. Copilul mare asculta de parinti din dragoste, intelegand ca aceia ii vor numai binele, iar nu din teama sau frica. Aceiasi parinti sunt si in copilarie si mai apoi.

Dumnezeu s'a revelat deplin in Hristos. El este cunoasterea lui Dumnezeu asa cum este El.

Nu cauta sa'l convingi pe prietenul tau de acest lucru. Va intelege singur, cand va binevoi Domnul sa'i lumineze mintea.
Apostolii propovaduiau, nu umblau sa convinga lumea. Roaga'te pentru el si ai pace.

foarte frumoase cuvinte

am si eu o intrebare...de ce in momentul in care ne greseste cineva primul gand care ne trece prin minte este acela de a ne supara pe persoana respectiva?si mie mi s-a intamplat sa-mi greseasca mai mullti oameni si prima data m-am suparat chiar daca mai apoi m-am pus in locul lor,i-am inteles(chiar daca in prima faza m-au deranjat anumite gesturi sau vorbe),i-am gasit scuze si am iertat dar de ce nu se poate sa iert din prima?

Si mie mi se intampla la fel... cred ca este din cauza mandriei si a iubirii de sine... ne iubim pe noi muult mai mult decat pe ceilalti si de aceea primul gand se indreapta catre onoarea noastra lezata. Cred ca asta se rezolva prin rugaciune.

"A judeca este a spune: Cutare e mincinos, cutare e un om furios, cutare e un curvar. Prin aceasta a judecat insasi starea dinauntru a sufletului aceluia si s-a rostit impotriva vietii lui intregi, zicand ca este asa, si l-a judecat pe acela ca atare.

Si lucrul acesta e foarte grav. Caci altceva este a spune: s-a maniat si altceva a spune ca e furios si a se rosti, cum am spus, asupra vietii lui intregi. A judeca orice pacat e asa de grav, ca Insusi Hristos a zis: Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si apoi vei vedea sa scoti si pail din ochiul fratelui tau (Luca 6,42). El a asemanat pacatul aproapelui cu paiul, iar judecata lui cu barna. Vezi cat de rau lucru e a judeca?

Ce voim noi de la aproapele? De ce trebuie sa ne incarcam cu povara lui? Avem noi pentru ce ne ingriji, fratilor! Fiecare sa ia aminte la sine insusi si la pacatele sale. Numai lui Dumnezeu I se cade sa indreptateasca si sa osandeasca. Caci numai El cunoaste starea dinauntru a fiecaruia, purtarile, darurile, firea si destoinicia lui, ca sa poata judeca potrivit cu fiecare, precum numai El stie" (Avva Dorotei).

Sfantul Ioan Scararul afirma ca "dracii ne silesc fie sa pacatuim, fie, daca nu pacatuim, sa judecam pe cei ce pacatuiesc, pentru ca prin lucrul al doilea sa patam pe cel dintai. Cunoaste ca semnul clevetitorilor, sau al pizmasilor, este acesta: barfesc si ponegresc cu placere si cu usurinta invataturile, sau faptele, sau implinirile aproapelui, scufundandu-se jalnic in duhul urii."

Mi-au placut aceste cuvinte: "Sa mori oricarui om, nu prin indiferentism, ci prin a nu da importanta cuvintelor si comportamentului sau care-ti starneste mania sau alte patimi". Poate ii foloseste cuiva, atunci cand vine vorba de judecata.

I-a iubit, dar ei nu au primit sa fie iubiti. Zic sfinti ca e suficient sa zica aghiuta un "Doamne miluieste-ma!" si s-ar transforma din nou in inger de lumina. Dar e mandru si nu zice, degeaba il asteapta Dumnezeu cu bratele deschise, ca nu vrea.

Cat despre zarafi, saduchei, farisei, ii iubea, ca de aceea ii dadea pilda si-i certa, caci incerca sa-i indrepte, sa-i schimbe si cu unii chiar a reusit (deseori se spune ca era dezbinare intre ei, dupa ce le vorbea, caci unii isi deschideau inima, alti nu)...