Maicile de ce arata bine si fara rimel?

O fiinta care traieste în curatie (lupta cu patimile) are o înfatisare demna. Schimbarea înfatisarii tradeaza o problema de identitate: cele care si-au pierdut demnitatea prin viata de pofte simt nevoia sa creeze o aparenta care sa mascheze desfigurareaa lor fizica (care e o manifestare a desfigurarii spirituale).


Unde e marturisirea lui Hristos daca schimbam chipul lasat de Dumnezeu? Unde e punerea celor duhovnicesti înaintea celor lumesti? Femeile vopsite, pe tocuri sunt niste caricaturi ale fiintei umane si niste hule împotriva lui Dumnezeu.

Cum ar trebui sa se îmbrace o femeie care traieste în lume? Ea ar trebui sa duca o viata de înfrânare si asta ar învata-o si cum sase manifeste în societate.

Trebuie sa recunosc ca oamenii buni au un chip atat de luminos, care nu poate fi egalat nici de o tona de crema de fata! :) Dam cam multa importanta aparentelor... Bine, eu vorbesc, care ma machiez (discret, ce-i drept) si care mai pun si un toc (nici nu prea mai exista incaltaminte fara toc).

Aceasta este starea omului decazut: sa dea vina pe altul atunci cand a gresit. Asa a facut si Adam si Eva, si asa facem si noi. Cadem din cauza putinei noastre vieti duhovnicesti, nu din cauza celor de langa noi.

Aveti dreptate, domnule Costel. Macar de ne-ar fi asta singurul pacat! Dar toate izvorasc din mandrie, dar aceasta patima nu se da batuta cu una, cu doua... Sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa sporim in cele duhovnicesti si mai putin in cele lumesti! :63::77:

Ganditi-va,cu totii avem ispite....fie ca suntem barbatii sau femei sau chiar adolescenti....dar cand mergem la Biserica nu ar trebui sa ne intereseze cum se imbraca cel de langa noi....daca cineva din Biserica e sminteala ptr tine mai bine nu mai mergi.....iar faptul ca judeci fie un preot sau un mirean nu e bine...."Nu judeca ca sa nu fii judecat".La Sf Liturghie mergem ptr a ne ruga,ptr a ne mai usura sufletul nu ptr a judeca.....cel mai bine e sa stai cu privirea in pamant si sa canti sluja odata cu strana si cu preotul...cand ai vreo ispita tot la duhovnic mergi ca sa-ti citeasca rugaciuni....ispitele nu sunt numai de la diavol....pot fi si de la Dumnezeu ca sa vada cat de slabi suntem......

Lucrurile exterioare produc in noi miscari sufletesti/trupesti bune sau rele, in functie de folosirea lor, dupa cum bine stii (vinul).
Exista insa si lucruri exterioare care nu aduc nici cel mai mic bine.
In asemenea cazuri, acel "un pic de.." nu isi gaseste ratiunea si rostul in viata omului.

Deci, daca unele lucruri nu aduc nici un pic de bine, iar lucruri/fapte indiferente nu exista, inseamna ca acelea aduc cu ele ceva rau. Care este acel rau, nu stiu in totalitate. Simt doar ca ceva nu este in regula cu acelea. Stiu ca unele pot hrani mandria (aur, firme, moda), altele pot aprinde poftele celor din jur (machiaj, parfum, haine), iar cele mai multe ating chiar buna stare a trupului (fardurile, energizantele si suplimentele nutritive, alte medicamente pentru "facut" muschi, rimelul, filatul parului, etc).

Ai dreptate, depinde in ce duh facem un lucru. Insa acel lucru trebuie sa aibe macar un foarte mic scop bun !

"sunt bune daca sunt facute cu masura. Si as adauga, depinde in ce duh le facem"
Am tot citit pasajul asta si nu stiu cum sa-l iau. Nu inteleg cum as putea sa ma fardez in Duhul lui Dumnezeu atata timp cat fardurile sunt o chestiune care tine de lumesc, de orgoliu.
Nu zic, poate te fardezi putin ca sa pari mai "ingrijita", sa-ti pastrezi serviciul dar totusi e un compromis.E un fel al nostru, al celor mai slabi de a fi si cu Dumnezeu si cu mamona. Stim ca e pacat a ne farda, dar totusi, alegem sa ne fardam putin ca nu e asa pacat mare, ca sa putem sa parem "normali"= lumesti, pentru a putea obtine sau pastra serviciul, sau partenerul sau....aparentele.
Dar daca nu o faci ca pe un compromis ci ca pe o mica ingaduinta fata de slabiciunea ta, atunci e clar ca te minti ca o faci in "duhul cel bun".
Nu vreau sa o spun ca pe o critica, departe de mine gandul acesta, nu sunt eu in masura sa judec, ispita e mare, si pentru lupta cu slabiciunile noastre raspundem fiecare, vreau sa inteleg doar ceea ce ai vrut sa spui.

Si totusi rimelul ar putea ispiti pe vreun barbat...rimelul?????? Doamne iarta-ma dar ce treaba ar avea vreun barbat sa se holbeze la genele mele in timpul Sfintei Liturghii??????????

Imitativ sau nu, ideea era ca femeile sunt obisnuite si apreciaza modelele cochete si aranjate din viata lor, in cazul in care ele exista...clar. Si eu visam de mica sa devin domnisoara, pentru a purta tocuri, cercei si tinute schic, si toate astea pentru mine. Mama chiar este modelul meu in aceasta privinta si eu personal nu apreciez femeile neingrijite...pentru ca nu vad feminitate in femeia terna si posaca. Femeia ingrijita nu inseamna deloc femeia care poarta make-up strident, tinute provocatoare sau mai stiu eu ce... dar pentru mine inseamna asortarea culorilor, texturii materialelor, hainele de calitate, cu o linie modernista, parul aranajat, folosirea cremelor, parfumului de calitate, accesorii care sa completeze tinuta, make-up discret.

Ei, sora,sora ,citindu-te mi-a venit in minte proverbul :,,linguseala este hrana prostului dar cite o data si desteptul isi inmoaie buzele in ea!".
Aceasta apropos la taria credintei si la cursele lumii in care cadem si noi cei mai ...pretentiosi !



Citind-o pe sora metanoia2 ,cu care sunt de acord, mi-am adus aminte de Caragiale,eternul nenea Iancu: ,,inteleg, tradare sa fie daca o cer interesele partidului ...dar sa o stim si noi!" Tot asa suntem si noi cei mai multi in credinta , uneori tradam .Si probabil ca si Hristos tot ca nenea Iancu spune : ,,urasc tradarea dar iubesc pe tradator" in sensul ca El ne iubeste cum nici mamele noastre nu ne iubesc si ne asteapta sa ne indreptam . Macar ca tradarile noastre sa nu fie decit pe lucruri f. mici !

@ ANDRUSCA CIM: Si totusi rimelul ar putea ispiti pe vreun barbat...rimelul?????? Doamne iarta-ma dar ce treaba ar avea vreun barbat sa se holbeze la genele mele in timpul Sfintei Liturghii??????????

Imitativ sau nu, ideea era ca femeile sunt obisnuite si apreciaza modelele cochete si aranjate din viata lor, in cazul in care ele exista...clar. Si eu visam de mica sa devin domnisoara, pentru a purta tocuri, cercei si tinute schic, si toate astea pentru mine. Mama chiar este modelul meu in aceasta privinta si eu personal nu apreciez femeile neingrijite...pentru ca nu vad feminitate in femeia terna si posaca. Femeia ingrijita nu inseamna deloc femeia care poarta make-up strident, tinute provocatoare sau mai stiu eu ce... dar pentru mine inseamna asortarea culorilor, texturii materialelor, hainele de calitate, cu o linie modernista, parul aranajat, folosirea cremelor, parfumului de calitate, accesorii care sa completeze tinuta, make-up discret.

Draga mea

De acord o femeie trebuie sa fie ingrijita, sa nu fie terna si posaca, sa-si asorteze frumos culorile, dar ce nevoie are femeia crestina de rimel si putin make-up?! Nu poate fi ingrijita sau frumoasa si in starea ei naturala?
O femeie crestina ...are ca model lumea duhovniceasca: sfintele, pe Maicuta Domnului, de ce trebuie sa adaugam ceva la ceea ce a creionat D-zeu?! Ca sa ascundem ce?... realitatea noastra?
Eu cred ca pentru Hristos pe care ni L-am ales ca Domn si D-zeu toti/toate de pe forum (sau aproape toti!)nu trebuie sa ne imbracam in sac ca sa fim femei crestinedar nici
nu avem nevoie sa fim aranjate si cochete ci doar naturale si imbracate simplu si frumos!