mi se par in opozitie cuvintele tale.ptr mine, cele doi termeni se completeaza reciproc.
Adica ce se intampla in casa nu e bine sa ramana numai in casa: fie ca e un obicei rau, sau un pacat, care trebuie marturisit ptr a -l scoate afara, fie ca e ceva ce noi consideram bun, dar care s-ar putea sa ne produca vatamare pe termen lung, iar un duhovnic iscusit poate vedea lucrurile mult mai obiectiv.
In partea a doua, iarasi nu sunt de accord. Bucuria Euharistica o duc cu mine acasa, o parte din predica de la amvon o port in gand si o impartasesc mai departe. Ar fi ideal ca atmosfera de acasa se existe si in biserica iar atmosfera de biserica sa existe si acasa.

Ba cum nu?Preotul ar trebui chiar sa minta si sa actioneze impotriva invataturii doar ca sa menajeze pacea dintre mama si fata...

Hai sa fim seriosi,acestea sunt probleme care trebuie sa se nasca in constiinta fiecaruia in mod preventiv,inainte de infaptuirea pacatului.
Copiii stiu ca-si vor mahni parintii de la bun inceput cand trec peste ascultarea lor,asa ca fiecare este dator sa plateasca consicentele actiunilor sale.Minciuna nu este o cale spre trezire si indreptare.

Ce se intampla atunci cand o persoana marturiseste in cadrul spovedaniei ca a ucis un om sau mai multi?
Este dator preotul sa taca malc pt a nu divulga secretul spovedaniei sau manat de spiritul justitiar va avea grija ca aceasta persoana sa ajunga unde-i este locul,urmarindu-se prin asta si evitarea de noi victime???

Chiar daca ti se pare socant, preotul nu are voie nici in aceste conditii sa divulge secretul spovedaniei.
daca ar avea voie, atunci ar fi argumentul perfect ptr a-si justifica fapta tradatoare a preotilor care au dat pe mana securitatii oamenii care veneau ptr spovedanie.
Taina Spovedaniei e taina, iar preotul trebuie sa o duca cu sine in mormant.
dar nu-ti face grija, Domnul are intotdeauna pregatita solutia si ptr astfel de probleme!

De acord cu Lore. Secretul spovedaniei ramane o datorie foarte importanta impusa preotului. Mai departe lucreaza Dumnezeu; oricum daca omul respectiv a venit sa marturiseasca ce a facut, nu cred ca ar mai face vreo victima.

Domnişoară/Doamnă Yasmina, aţi aflat părerea utilizatorului lore86.

Acum îmi permit să vă expun si părerea legii penale cu privire la chestiunea care vă interesează. "Chiar dacă vi se pare şocant" (ca să parafrazez exprimarea de mai sus), legea română spune următoarele:

"Prin secret profesional se înţelege secretul la care se referă legea penală, anume secretul de stat, de serviciu, şi cel al profesiei, deoarece persoanele care îl deţin au dobândit cunoaşterea lui din exerciţiul unei activităţi profesionale. Legea nu nominalizează sfera persoanelor obligate să păstreze secretul profesional, dar doctrina admite că în această categorie intră orice persoană fizică ce se află sub jurisdicţia legii penale române şi care îndeplineşte un serviciu public sau privat şi în virtutea căruia ia cunoştinţă de anumite date ori informaţii care constituie secrete de stat, de serviciu sau profesionale. Interdicţia pentru secretul profesiei: medici, farmacişti, avocaţi, notari, arhitecţi, preoţi este determinată de interesul încrederii cetăţenilor în discreţia persoanelor cărora îl încredinţează, pentru secretul de stat şi de serviciu interesul de a fi păstrat chiar faţă de justiţie se justifică prin apărarea unor importante valori sociale[2]. Divulgarea unor secrete pe care o persoană le deţine în virtutea profesiei, ar putea aduce grave prejudicii materiale sau morale unor persoane cât şi provocarea neîncrederii în exercitarea unor profesii. În cazul nerespectării acestei dispoziţii legale, persoana care divulgă fără drept anumite date care i-au fost încredinţate sau de care a luat cunoştinţă în virtutea profesiei, săvârşeşte infracţiunea de divulgare a secretului profesional prevăzută în art.196 alin.1 Cod penal.

În situaţia în care secretul constă în date sau informaţii referitoare la săvârşirea unor infracţiuni contra siguranţei statului prevăzute în art.170 Cod penal – nedenunţarea – există obligaţia de a divulga asemenea cazuri. Această situaţie se întâlneşte şi atunci când s-ar afla despre săvârşirea unor infracţiuni grave de omor, tâlhărie, delapidare prevăzute de art. 262 Cod penal. Nedenunţarea acestor fapte de către cel obligat la păstrarea secretului profesional atrage răspunderea penală a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 262 Cod Penal: "Omisiunea de a denunţa de îndată săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 174 (omor), 175 (omor calificat), 176 (omor deosebit de grav), 211, 212, 215, 217 alin. (2)-(4), art. 218 alin. (1) şi art. 276 alin. (3) se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani." Obligaţia de a divulga secretul profesional in aceste cazuri este justificată de imperativul că interesul public al descoperirii adevărului trebuie să primeze oricărui interes particular atunci când este vorba de săvârşirea unei infracţiuni."

Eh, cum vi s-a părut? Şocant?

Judecaţi acum şi dumneavoastră obligaţia contrară a preotului. Dacă alege să păstreze secretul spovedaniei cu privire la mărturisirea săvârşirii unei fapte de omor de către un enoriaş, respectă canoanele bisericeşti, însă odată descoperită infracţiunea si dovedită mărturisirea făcută sub secret preotului, acesta (preotul) va fi adus înaintea justiţiei şi va fi condamnat la pedeapsa cu închisoarea de până la 3 ani. Ba mai mult, cum bine aţi remarcat şi dvs., doamnă/domnişoară Yasmina, tăinuirea la nesfârşit în aceste cazuri înseamnă că infractorul - ferit de mecanismul de represiune penală al legii - nu va mai fi împiedicat să comită încă un omor sau chiar mai multe. După cum practica o dovedeşte, autorul unui omor va recidiva in majoritatea cazurilor - tocmai de aceea, justificat de numărul foarte mare de criminali recidivişti, s-a instituit ca circumstanţă excepţională de agravare a omorului deosebit de grav: "comiterea unui omor de către o persoană care a mai comis un omor". Iar dacă infractorul nostru spovedit în prealabil la preot va comite un nou omor, îl putem considera răspunzător pe preotul care, în virtutea secretului spovedaniei, l-a tăinuit? Codul Penal spune, fără ezitare, că da! (vă reamintesc: închisoare de la 3 luni la 3 ani)

Acum aveţi libertatea să stăruiţi şi dvs. asupra celor 2 puncte de vedere: cel al Codului Penal si cel al utilizatorului lore86, şi să discerneţi singură.

Doamne ajută!

Ei, nu asta am vrut sa zic. Reformulez ce se intampla in casa (unele lucruri) si/sau in biserica ar trebui sa ramana acolo si sa nu ajunga la urechile lumii. Adica sa dau un exemplu : cand un cuplu marturiseste ca a avut activitate inaintea cununiei, asta cred ca e bine daca ramane intre ei si duhovnic, nu? Nu e necesar sa se faca public.
Daca in familia unui preot exista o problema, o neintelegere, iarasi e bine sa ramana intre ei si duhovnicul lor, nu? Eu acum nu stiu, e obligatoriu sa va spovediti (sau preotul) sa se spovedeasca unui superior ierarhic, unui episcop, de exemplu? Chiar si asa, nu cred ca poate fi sanctionat in vreun fel (public, administrativ) doar in baza propriei spovedanii, ca doar e o Taina, nu?
Auzisem la Tv (..???) ca la catolici nici daca marturisesc acte de pedofilie nu pot fi condamnati doar pe baza spovedaniei. Pot cel mult sa fie sfatuiti sa-si recunoasca public fapta (daca e cazul) si sa "demisioneze" daca chiar au facut ceva de neiertat (= incompatibil cu profesia), cred eu. Ma iertati daca gresesc.

Din cate am inteles de la anumiti preoti,teologi se hirotoneste un barbat care nu a fost fecior numai cu pogoramant. La fel si daca este cazul fetei.

Pogoramant

"Exceptie sau concesie facuta in unele cazuri de abatere de la normele legale. Este practicat de ierarhii Bisericii ortodoxe in cazuri exceptionale, prin derogare de la prevederile canoanelor."

Danion Vasile parca a zis aceasta chestiune la o emisiune, intrebat fiind daca ar dori sa se faca preot. Si dansul a zis ca, datorita faptului ca in perioada comunismului(!) si dupa, foarte putini au ramas feciori inainte de casatorie, se face acest pogoramant in cazuri mai speciale, cand un nefecior doreste sa devina preot cu toata ardoarea. Insa, din cate stiu eu, pogoramantul nu se face oricum,oricand si oricui.

Multumesc pt detalii si lamuriri.
Da, tot socant imi pare dar nu sunt in masura sa comentez.

Ar fi bine sane vedem pe noi insine ce fel de oameni sunte.Eu cred ce nici un viitor preot nu si-ar alege o sotie cre sa nu-i corespunda.Ei sunt foarte maturi in gindire.

In trecut, cand pedepasa capitala era inca in vigoare, preotii spovedeau si impartaseau acuzatul, iar apoi ii lasau pe oameni sa aplice pedeapsa conform legii. Din cate am inteles, din cele citite, cei care au omorat un om, trebuiau sa plateasca la randul lor cu propria viata ptr. a se mantui. Executia omeneasca fiind pedeapsa pe pamant ptr.pacatul savarsit.

Ma gandesc ca in prezent, daca preotul ar afla de la cineva ca ar fi omorat un om, l-ar sfatui sa se predea autoritatilor ptr.a-si savarsi pedeapsa lumeasca. Evident o sa il indemne la post si rugaciune ptr.a afla sigur ce are de facut mai departe. Poate gresesc, nu stiu sigur. N-am citit intamplari recente, numai despre cele savarsite cand pedeapsa capitala era, ferice, inca legala.