Adevăratul vrăjmaş pe care fiecare creştin îl are nu este aproapele care poate gândeşte şi acţionează altfel decât ar dori el, ci diavolul care îndeamnă şi unelteşte spre a lucra păcatul. Astfel, lupta reală a creştinului nu trebuie să fie impotriva celor din jur, care poate uneori i se par a-i fi potrivnici, ci împotriva păcatului şi a patimilor, pentru că acestea îl îndepărtează de ceva mult mai preţios : viaţa veşnică alături de Dumnezeu şi de sfinţii Săi.

Iertati-ma !!
 

Dupa umila mea parere contra lor e intradevar un pacat, dar pentru izbavirea de vrajmasi e cu totul altceva !!

Sa vedem cum s'a raportat Hristos la cei care Il dusmaneau.

Ce a zis ?!

"Iarta'i, Tata, caci nu stiu ce fac."

Oare sa fi gresit Hristos ?!

În nici un caz nu a greşit , Cel fără de greşeli ! Firea omenească gândeşte de multe ori şi astfel : "Iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac, DAR SCAPA-MA DE EI !". Din Păcate, neputinţa şi nu numai, naşte şi o astfel de dorinţă ( NE ) creştină . . .

nici la modul peiorativ,nu se cade sa ne intrebam asa.ziua independentei.un film sf american.un extraterestru captiv este intrebat de catre presedinte:"- ce sa facem noi,pamantenii ca sa faceti pace cu noi?";raspuns:"- sa muriti!".daca in cadrul unui referendum liber,le-am pune nu noi romanii,ci noi crestinii din Romania aceeasi intrebare tiganilor,raspunsul majoritatii,adica al acelora fara frica de Dumnezeu ar fi identic cu cel din film.ipocrizia este sinonima cu fariseismul,iar izbavirea de dusmani nu se face cu flori.demnitatea nu este sinonima cu mandria,iar crestinii trebuie sa fie si smeriti dar si demni.tara noastra are legi valabile,dar fara efect cand e vorba de tigani.chiar si in puscarii,romanii le sunt inferiori in drepturi. iarta-ne Doamne ca n-am uitat nici de Stefan cel Mare si nici de Mihai Viteazu,numai de spiritul lor de barbatie ne-am instrainat!

A iubi ( a accepta ) pe vrăjmaşul de lângă noi , nu înseamnă decât a ne extinde libertatea dată nouă asupra libertăţii celuilalt şi a ne asuma ceea ce este el, chiar dacă ne este duşman. Adevărul Evangheliei nu este doar unul intelectual , unul ce ţine în găsirea unor temei unor idei , ci ceea ce contează e măsura în care Evanghelia devine parte integrală din structura noastră, din viaţa noastră. Dacă nu pot să accept iubirea vrăjmaşului meu, înseamnă că nu sunt în adevăr, ci în afara lui. Libertatea mea este una falsă. Libertatea mea trebuie să se întâlnească cu libertatea celuilalt pentru a conlucra cu el. << Dacă mă consider că sunt limitat de libertăţile tale înseamnă că nu sunt un creştin adevărat şi nu văd în tine un frate egal cu mine, un semen. Nu văd în tine chipul lui Dumnezeu, nici libertatea dată oricărei fiinţe. . . >> (Pr. Prof Remus Rus )

Daca tot a fost deschis topicul asta, rog pe cine se pricepe sa explice aceasta bucata din Paslmul 34. Este vorba despre cel rau sau depre oamenii rai?

1. Judeca, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strambatate; lupta impotriva celor ce se lupta cu mine;
2. Apuca arma si pavaza ei scoala-Te intru ajutorul meu;
3. Scoate sabia si inchide calea celor ce ma prigonesc; spune sufletului meu: " Mantuirea ta sunt Eu !"
4. Sa fie rusinati si infruntati cei ce cauta sufletul meu; sa se intoarca inapoi si sa se rusineze cei ce gandesc rau de mine.
5. Sa fie ca praful in fata vantului si ingerul Domnului sa-i necajeasca. Sa fie calea lor intuneric ei alunecare, si ingerul Domnului sa-i prigoneasca.
6. Ca in zadar au ascuns de mine groapa latului lor, in desert au ocarat sufletul meu.
7. Sa vina asupra lor latul pe care nu-l cunosc, si cursa pe care au ascuns-o sa-i prinda pe ei si chiar in latul lor sa cada.

O mare parte din răspuns îl avem tot în acest Psalm ( 34 , 9 ) : ". . . .Cel ce izbăveşte pe SARAC din mâna celor mai TARI ca el , şi pe SARAC şi pe SARMAN de cei ce-l RAPESC pe el " ( foarte actual şi ( mai ) ales în zilele noastre ) . Apoi tot în acest Psalm vedem ( 13 - 15 ) cauza şi efectul , ca să-i zic astfel . Dorinţa finală a lui David împotriva celor ce asupresc pe sărac şi sărman şi-l "răpesc " pe el , o avem la 25 : "Să fie ruşinaţi şi înfruntati deodată . . . ."Este clar împotriva celor nedrepţi, lacomi şi necredincioşi , dar nu răi , ci purtători de rău , împătimiţi , orbiţi, etc. Acest Psalm nu trebuie luat ( după părea mea ) ca un blestem cum unii tind să creadă, ci ca o mare nădejde în Domnul : "Mărit să fie Domnul, Cel ce voieşte pacea robului Său" . Doamne ajută ! +

Daca un dusman te vatama nu din cauza unei neintelegeri sau a unor sentimente negative, ci a patimii de a domina ce faci?Cum sa ierti ceva care gaseste placere in a te pune pe un plan inferior?

Ce spui tu aici se-ntâmplă tot timpul , zi de zi , ceas de ceas . Îmbuibaţii , cei dornici de -navuţire , cei mândri peste poate, nu pot trăi decât punând pe alţii în inferioritate. Acesta este modul lor de viaţă ! Crezându-te în inferioritate faţă de aceştia , cu siguranţă nu eşti mai prejos decât ei, ci tinzi să devi să fi ca ei, şi atunci mă întreb unde este supărarea şi care este problema ?