eu stiu ca imi doresc un copilas !

Daca exista legislatie buna, acest lucru nu ar trebui sa fie posibil. Cu sperma unui barbat se poate insemina numai persoana cu care este el de acord.
Si in tarile unde este permisa inseminarea cu sperma donata anonim trebuie ca sperma sa fie chiar donata anonbim, nu in scopul unei inseminari a sotiei sau a prietenei persoanei respective.

Din cate stiu eu, tehnica este foarte avansata acum si intr-adevar, la cererea pacientei, se poate incerca inseminarea tuturor embrionilor reziltati din FIV, care sunt doi sau trei.
Riscul este mai mare sa fie facut totul degeaba, pentru ca daca se foloseste numai un ovul se poate sa nu se intample nimic (sa nu apara nici un embrion) si sa trebuiasca sa fie luat totul de la inceput (costuri, tratamente etc). este greu, insa daca cineva tine sa nu 'arunce' embrioni, nu este imposibil.

Unde am ajuns , Fani ! ! ! Ne jucăm , ne credem dumnezei, totul e posibil , suntem deasupra tuturor ! Ce uşor vorbim de pe margine , când avem "sacii plini" cu grăunţe şi cu rod ! ( mă refer şi la mine şi la toţi ce Dumnezeu le-a dăruit copiii ) . Aşa şi clonarea , "fabricare" organelor în laborator . . . , toate sunt spre "binele" şi "folosul" nostru . Sincer nu pot să accept jocul ăsta , mult prea periculos , ce nu are nici un temei în credinţa noastră. Riscăm chiar totul , doar pentru o dorinţă ? Numai pentru dragul de a fi însărcinată şi a alăpta şi a spune că sunt mamă ? Îti spun sigur că toată viaţa acest gând , această umbră va fi în mintea şi sufletul celei în cauză. Repet, fiecare e liber a alege calea, a hotărî ce face cu viaţa lui ! Atât pot spune , mai mult nu . Să dea Dumnezeu naştere de prunci tuturor femeilor , soţiilor, ce cu adevărat merită şi doresc aşa ceva, dar în iubire, unire şi dragoste trupească şi sufletească. Doamne ajută ! +

Pai, din ce reiese ca ma cred Dumnezeu?

Daca e pe asa, cei CU copii care ii judeca pe cei care incearca sa aiba copii prin metode asistate medical mi se pare ca se potrivesc mai bine cu admonestarea ta, Cristi. Eu am copil si nu am nici o problema de fertilitate (poate dimpotriva ;-) ), insa mi se pare ca nu avem dreptul sa ii judecam de sus pe cei care nu au si incearca prin metode medicale.

Eu nu am vorbit de clonare. Eu am vorbit de metodele de asistare medicala care sa evite aparitia embrionilor care sa fioe sacrificati din start. Asta cred ca este inacceptabil. Insa faptul ca medicina poate ajuta niste persoane care in mod firesc isi doresc sa aiba copii, cum spune si binecuvantarea de la casatorie, mi se pare un lucru bun, cum spunea cineva mai sus: Dumnezeu este cel care da viata, medicii doar asista.

Nu mi se pare un argument impotriva acestor metode ideea ca conceptia nu este in trupul mamei asa cum a lasat Dumnezeu, cum spunea elenavioleta. Daca ar fi asa nu ar mai trebui operat nimeni, sau tratat, ca 'asa a lasat Dumnezeu', nu? Sau nu ar putea sa i se dea insulina la diabet, ca Dumnezeu a dat sa apara in corp? Sau sa interzicem transfuziile, ca unii sectani, pt ca sangele trebuie sa fie produs de propriul corp, asa a lasat Dumnezeu? Vezi unde ajungem cu teoria asta?

Dumnezeu le-a dat oamenilor ratiune. Ei o folosesc, printre altele, ca sa inventeze metode de vioncecare a bolilor si de invingere a neputintelor.

Poate unii dintre voi sunt si impotriva medicamentelor impotriva durerii, ca de, durerea vine de la pacat? :-(

Sti vorba : unde dai si unde crapa ! Ai inteles complet gresit mesajul meu. Simt mult cinism in raspunsul tau ! Nu am spus ca tu esti Dumnezeu , sau tu te crezi asa ceva. Iar chestia cu durerile si medicamentele e o mare aiureala ! Faci niste comparatii doar de dragul de a lovi fara temei . Sa asti ca am si dureri, iau si medicamente si toate astea le merit si sunt constient de asta. Stiu ca vrei a fi placuta multora de aici , dar eu nu pot MINTI de dragul unei popularitati trecatoare ! Acest forum va trece, precum si noi si tot ce-neanconjoara, dar nu pot a ma incarca cu inca o greseala , doar pentru a fi placut auzului unora dintre noi . Si asa pentru linistea ta, precum spuneai ca omul are ratiune si " MOARTEA" asistata tot in prezenta medicilor se face . . .

La cine se simte mare durere si sinceritate este la Elena si mai ales la Sofia , dar eu personal nu le pot ajuta cu nimic, decat cu o rugaciune. Dar de aici pana a sustine ceva in care eu nu cred , este cale lunga ! Niciodata in viata mea nu am lingusit sau am rostit cuvinte doar de dragul de a-mi atrage o simpatie trecatoare . Daca eram Dumnezeu , Elena si Sofia , va dadeam copiii, dar sunt un simplu om ca si voi , dar va rog nu-mi cereti sa cred in nasterea de prunci rezultata prin combinatile de laborator . Cred doar in Dumnezeu , in rugaciune si in puterea Lui ! Si noi putem crea " lumina", dar sa nu uitam nicicand de LUMINA cea adevarata. Si-n lumea noastra trecatoare , multe falsuri sau copi , sunt usor de confundat cu originalele. Cele inselatoare nu s-ar numi inselatoare, de nu ar avea aceasta putere de " convingere " !

Când nu le convine ceva din învatatura Bisericii, unii arunca cuvântul fanatic aplicat celor ce sustin acea pozitie a Bisericii.

Voi ati vrea ca Biserica sa se ajusteze dorintelor voastre, nu sa va ajustati voi cerintelor Bisericii.

Femeia nu se realizeaza prin nastere de prunci ci ca si barbatul prin împlinirea poruncilor divine, concret, prin faptele cotidiene de renuntare la propriile dorinte, la placeri si confort pentru a împlini voia lui Dumnezeu.

Dorinta femeii de a avea copii este un amalgam de patimi. Este vorba pe de o parte de imaginea sociala de femeie realizata, pe de alta parte de dorinta de a avea niste tovarasi de viata (frica de singuratate) fata de care sa se simta dumnezeu, creator si purtator de grija, sa simta ca altii depind de ea (orgoliu).



Potrivit învataturii Bisericii, copiii trebuie sa fie rodul casatoriei, nu al unor scamatorii sau vrajitorii. Daca un cuplu nu are copii îndura acest lucru cu stiinta ca asa a considerat Dumnezeu ca e bine pentru ei.





Sterpiciunea trupeasca poate deveni pricina unei bogate rodiri duhovnicesti pentru omul care accepta prezenta vie a lui Dumnezeu in viata lui si ii accepta voia, cu smerenie si supunere.
Nu trebuie sa uitam nici aceea ca in Vechiul Testament cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu catre lume s-au dat prin mijlocirea acestei sterpiciuni trupesti. Din parinti sterpi s-a nascut inaintemergatorul Domnului, ca si insasi Nascatoarea de Dumnezeu. In mod analog, si in Biserica sterilitatea ar putea fi privita drept cea mai mare chemare la rodire duhovniceasca adresata cuplului.
Pe de alta parte, dorinta fara masura de a dobandi copii, cu orice pret, da la iveala o anumita imaturitate duhovniceasca si poate duce cu usurinta la dezamagire, chiar si cand este implinita.
Desigur, dorinta fireasca de a dobandi copii indreptateste constiintei crestine nu doar grija deosebita si rugaciunea staruitoare, dar si recurgerea la stiinta medicala pentru vindecarea eventualelor stari patologice.
Sterpiciunea, observa Sfantul Ioan Gura de Aur, care in vremea Vechiul Testament era cel mai apasator lucru pentru femeie, nici dupa venirea Mantuitorului si orientarea credinciosilor catre împaratia lui Dumnezeu n-a incetat sa fie insuportabila.
Dar evitarea sterilitatii prin fecundare artificiala creeaza grave probleme spirituale, morale, sociale si altele.

http://www.crestinortodox.ro/morala/...erii-pruncilor



Ce nu înteleg eu la genul acesta de oameni e ce urmaresc ei prin atacarea învataturii Bisericii: vor sa schimbe aceasta învatatura? Vor sa nu se mai simta mai putin mustrati de constiinta?

@Traditie - fecundarea artificiala nu creeaza nici un fel de probleme. Se nasc copii sanatosi si reusiti.
Tot mama ii poarta si ii ingrijeste in pantecele ei, chiar daca medicul ajuta celulele putin. Practic nu este nimic artificial acolo.
Si daca tu afirmi cele de mai sus (cuvinte oribile de altfel, c are dovedesc clar cum nu poti intelege femeile in general, sub nici o forma), de ce Ioachim si Ana, Zaharia si Elisabeta si altii din Biblie au cerut asa cu foc sa aibe copil? Putea sa ramana fara, ca erau deja batrani si sa creasca duhovniceste cum spui tu.
Totusi si ei au dorit si Dumnezeu le-a dat. Pe atunci cei fara copii ewrau considerati blestemati, stigmatizati si mai nu stiu cum. Cum crezi ca ne sim,tim noi azi? La fel? Si cand ne spune preotul despre Ana si Ioachim si ceilalti la predica si cum se simteau si ei nu crezi ca ne ineaca plansul?

Spune-mi ceva: exista oameni, femei in speta, care in biserica n-au voie nimic, sunt considerate cum bine stii, copii sa n-aibe, aia nu , ailalata nu, da sa crestem duhovniceste. Cum, din ce? Eu ma zbat pe uscat. Unde este locul meu, ce sa fac? Ce vrea Dumnezeu de la mine sa fac?
Cu ce am gresit noi sa n-avem parte de nimic? Pe cine am omorat?
Dumnezeu poate ca vrea asa. De unde stim noi? Sau poate ar fi vrut sa adoptam, sa facem in vitro. Dar daca oamenii scot astfel de legi?
In alte (unele) tari se pot deja adopta embrioni care altora nu le mai trebuie. Tot adoptie de copil este, numai ca il porti si in pantece. Mai trebuie gandit putin si inteles biologic fiecare procedeu, nu judecat pausal si gresit.