De ce crezi tu ca ateii nu cauta aceste raspunsuri?
Mai ales ca am spus de mai multe ori ca ateii chiar au gasit aceste raspunsuri, ca sintem privilegiati ca traim in aceste vremuri in care ne putem permite sa spunem ca avem niste raspunsuri la care acum citeva sute de ani nici nu visam.

Incerc sa intru si eu intr-o discutie care cred ca ma depaseste, dar poate ca ma va
dumirii cat de cat...
Dupa parerea mea "inteligentii" sunt de doua soiuri: cei care stiu ca nu stiu si cei care
cred ca stiu. Primii nu pot fi habotnici, ultimii da.
Omul de stiinta, cel mai adesea, face parte din prima categorie. El cauta tot timpul,
desigur cu mijloacele sale. Omul de stiinta riguros si onest nu face extrapolari ale
unor teorii locale la intreaga existenta. Isi cunoaste domeniul si se limiteaza la el.
Cel ce face extrapolarile respective este deobicei filozoful. Filozoful ateu nu-si poate
fundamenta metafizica lui decat extrapoland rezultatele stiintei. Teologul nu are
nevoie de stiinta pentru a-si baza convingerile. Din cauza asta omul de stiinta e
tentat sa se uite la filozof mai cu atentie decat la teolog. Filozoful il pretuieste,
il mangaie, il da ca exemplu, celalalt pare ca-l ignora.

Cineva a facut o remarca foarte inteligenta:
"(Acum a terminat mașina de calculat și vorbește din nou omul.) "
Dupa umila mea parere, daca Dumnezeu n-ar exista, am fi cel mult masini de
calculat care am visa (oare se poate ca o masina de calcul sa viseze? cine stie,
poate atunci cand sistemul de operare e prea "obosit" sa deraieze prin niste
rutine ratacite pe-acolo) un dumnezeu OM.

MariS, in mare ai dreptate, cred eu. Cu unele mici amendamente.
De exemplu eu nu cred ca oamenii de stiinta ar fi interesati in vreun fel de filozofi sau teologi si de parerile acestora privitoare la munca lor. Acestea sint pur si simplu irelevante pentru un om de stiinta.

razvan4 :
MariS, in mare ai dreptate, cred eu. Cu unele mici amendamente.
De exemplu eu nu cred ca oamenii de stiinta ar fi interesati in vreun fel de filozofi sau teologi si de parerile acestora privitoare la munca lor. Acestea sint pur si simplu irelevante pentru un om de stiinta.
-------
Se poate ca omul de stiinta sa nu fie interesat de filozofii sau teologii, dar uneori e
"tentat" sa treaca el pragul dintre stiinta si filozofie si-si transforma teoria, folosind
extrapolarea, in filozofie. Uita putin ca e om de stiinta si se aventureaza pe terenul
mai spectaculos si mai plin de "onoruri" al filozofiei. Dar si teologul care face pe omul
de stiinta poate s-o dea in bara (vezi conceptia ptolemeica si altele) la fel de rau.
Doar smerenia, sinceritatea si onestitatea nu strica nimanui...

Problema religiei este ca deja stiinta incepe sa se ocupe de lucruri de care inainte se ocupau numai filozofia si religia.

topcat:
Problema religiei este ca deja stiinta incepe sa se ocupe de lucruri de care inainte se ocupau numai filozofia si religia.
------
Domnule topcat, s-ar putea sa fim verisori, eu sunt o maimuta care se inchina si-si
face cruce. Dar imi plac toate maimutele, sunt foarte dragalase cum se chinuiesc
ele sa imite oamenii. Nu inteleg de ce, dar asta-i alta problema...

Daca stiinta incepe sa se ocupe de lucruri de care inainte se ocupau numai filozofia
si religia nu poate decat sa ma bucure. Sa nu uite pe langa ustensilele uzuale sa ia
si smerenia, sinceritatea si onestitatea.

Religia nu are nici o problema. Nu exista conflict intre religie si stiinta. Daca exista o disputa, ea se poarta cu cel care nu a inteles cum trebuie Scriptura. Cunoasterea crestina asupra lumii, pleaca de la Revelatie, pe cand stiinta nu surprinde decat aspecte unilaterale ale realitatii. Dar nu e cazul sa dezvoltam aici tema: religie si stiinta, exista un topic pe acesta tema.

Domnule topcat, sa nu ma intelegeti gresit. N-am nimic cu optiunea dvs.
Am vrut doar sa spun ca si eu am fost ateu, deci ma trag din maimuta....

Oamenii de stiinta sint dintre cei mai smeriti, sinceri si onesti

Atita timp cit Revelatia se ocupa de imaterial, nu e nici o problema.