Aia cu tacerea nu prea tine cat timp traiesti in lume, adica nu la manastire sau in padure sau in pustie. Adica esti inconjurat de apostazie si de rau si de pacat peste tot unde mergi si nu poti sa treci de mut in fata oamenilor la serviciu, in familie, cu prietenii, cu cunostintele, cu vecinii... Cel mai potrivit pentru noi cred ca ar fi sa de gandim de trei ori pana sa dam drumul la gura. Sau pana sa dam click pe butonul "Raspunde la mesaj". :)

<< Mâniaţi-vă , dar nu greşiţi ; de cele ce ziceţi în inimile voastre , întru aşternuturile voastre vă căiţi >> ( Psalmul 4 { 4. } ) .

Lucrurile se pot indrepta daca punem in practica cuvantul Mantuitorului IIsus Hristos."Cine vrea sa-mi urmeze mie,sa se lepede de sine,sa-si ia crucea si sa-mi urmeze mie".Mania provine din multa iubire de sine si a iubirii de slava desarta.I-mi place cum sunt,cum arat,iubesc aprecierile celor din jur,ma simt bine cand cineva ma aproba,etc.Ei si atunci cand apar momentele contrare parerilor noastre vine si iutimea.Intr-un citat mai sus spunea cineva f.frumos,cu cat iubesti mai mult din placerile lumesti cu atat mai mult te vei mania atunci cand apare un obstacol in calea ta care sa te impiedice a obtine acel ceva, indiferent ca este vorba de iubire de arginti,slava desarta,defranare,lacomia pantecelui,s-a.m.d.Renunta la tine,la valorile care tu crezi ca le ai.Lepadarea de sine este un proces de durata si nu presupune izolarea de lume ci renuntarea la placerile lumesti,renuntarea la a mai sluji eu-lui tau si a incepe sa slujesti aproapelui tau.Nimic nu place mai mult lui Dumnezeu la om decat jertfa si iubirea de semeni.Cum altfel o sa invatam" Invatati de la mine ca sunt bland si smerit cu inima",daca nu ne unim cu Hristos,nu punem in practica Cuvantul lui Hristos? Toate se obtin prin asceza si rugaciune,nimic nu se dobandeste fara osteneala.Renunta la a da replica chiar si atunci cand dreptatea este de partea ta,poti zice:"Asa o fi cum zici tu",sau "Tu stii mai bine"si in mintea ta poti zice;Doamne,miluieste-l si pe omul acesta ca rataceste.Toate au un inceput,vointa este cea care ne impiedica de multe ori.O sa vezi ca dupa practicarea lepadarii de sine nici n-o sa-ti mai pese de suparari si contre.O sa dobandesti pacea si linistea sufleteasca care o sa-ti dea timp sa faci "click de zece ori pe buton" inainte sa raspunzi la mesaj.Dumnezeu sa te ajute in toate!

Dragostea rabdă îndelung . . .
 

Sfântul Apostol Pavel spunea : "dragostea rabdă îndelung, dragostea e plină de bunătate - deci are bunătate - , dragostea nu ştie de pizmă, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale- sau nu caută numai ale sale - , nu se aprinde de MANIE , nu pune la socoteală răul , nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede , toate le nădăjduieşte , toate le rabdă. Dragostea niciodată nu piere " . Deci unde este dragoste , acolo este bunătate. Unde este dragoste , este răbdare şi îndelungă răbdare . Unde este dragoste , nu-i pomenirea răului . Deci dacă ţi-a făcut cineva rău nu te mai gândeşti obsesiv la asta , ci te gândeşti numai la partea bună. Unde-i dragoste , nu-i MANIE, pentru că unde-i dragoste , e blândeţe, e nădejde , e încredere şi toate astea ţin de BUNATATE , de DRAGOSTEA şi BUNATATEA fiecăruia dintre noi .

Este o diferenta între nelucrarea patimilor si nepatimire, cele doua fiind confundate. Nelucrarea patimilor se refera la actiuni, nepatimirea se refera la starea inimii, care nu mai iubeste lumea.


Poti fi un om patimas care nu lucreaza patimile (se înfrâneaza).


Nepatimirea este o stare de neatractie fata de lume, fata de viata de acum. Nepatimirea se naste din lupta permanenta cu patimile, cu poftele si pornirile pacatoase.


Ajungerea la nepatimire, la dezradacinarea patimilor din inima dureaza multi ani, fiind vorba de o schimbare ontologica a fiintei umane.


Pizma, mândria, mânia, poftele trupesti si lumesti sunt manifestari care tin atât de voluntar cât si de involuntar. Ce tine de voluntar, adica abtinerea de la actiuni poate fi eradicat de la începutul vietii de nevointa de cel care are bunavoire, hotârarea de a face voia lui Dumnezeu. Dar eradicarea pornirilor involuntare depinde de eradicarea iubirii de lume si nu poate aparea curând. Patimile sufletesti (pizma, mânia, mândria) au ca origine iubirea de lume, de distractii, placeri, bogatii, onoruri.


Poate ca exista si o forma de mânie sau revolta (în sensul de tulburare launtrica) fata de minciuna si nedreptati, care nu e patimasa.

@ghemis - poti fi bun crestin si fara a renunta la tine si la valorile tale.
Ai spus acolo niste lucruri amestecate.
Dumnezeu Tatal si Fiul au niste valori si au dat si omului niste valori, pe care trebuie sa si le pastreze.
Scopul omului pe pamant nu este sa fie nimic, ci sa faca ceva pe pamantul asta, sa traiasca.
Ah, ca trebuie sa fie bun si sa asculte invataturile lui Iisus, este altceva.
Viata nu poate fi traita izolat intr-un varf de munte, intr-un barlog.
Viata inseamna munca, lupta si astea mai presupun si...pacate.
Dumnezeu ne-a dat in grija pamantul cu tot ce are. Nu traim in gradina raiului. Acolo puteam fi asa cum spui tu, perfecti si fara sa facem nimic. Acolo, daca nu aparea ispita (sarpele) nu am fi gresit.
Treaba noastra aici pe pamant este tocmai sa luptam cu raul si sa ne descurcam si sa aparam aceasta planeta (deja am ajuns si in afara ei), si nu sa ne izolam si sa stam cu mainile in san sau numai la rugaciune.
Ehei, viata asta e grea, suntem 6 miliarde de oameni, cu atatea probleme si credinte.
Trebuie sa traim, sa supravietuim, sa muncim, sa luptam.
Imi amintesti de povestea cu...taurasul Ferdinand (care mirosea flori in timp ce ai lui aveau de luptat).

Despre ce valori vorbesti aici, sophia? Explica-ne te rog ce ai vrut sa spui in mesajul tau.

@Miha-Anca - nu stiu la ce valori se referea ghemis.
Eu ma refeream la:
a. Iisus a aratat undeva niste virtuti pe care e bine sa la aibe omul (bunatate, blandete, smerenie, post, rugaciune) - si astea in mod pot duce la modestie, nu?
b. omul poate sa mai aibe si alte valori, mai pamantesti, dar placute si ele lui Dumnezeu (zic eu). Sunt valori ce se dobandesc prin educatie si prin nastere:
modestie, cumintenie, respect pentru cei din jur, maniere, cultura, studii, harnicie, ajutorarea celor din jur, un bun caracter, seriozitate, cinste, loialitate, curatenie morala si trupeasca (legat de sexualitate) etc.

Trebuie sa renuntam la astea ca sa fim considerati bun crestin?
Din measjul lui ghemis asa se intelege. Ca trebuie sa renuntam la toate valorile noastre pentru ca ele duc la pacat.
Nu mi-e prea clar.

In alta ordine de idei, viata noastra pe pamant este necesita pur si simplu si lucruri mai ne-ortodoxe.
Si voi le-ati facut si le faceti: ati trait mai bine ca altii mai sarmani, ati dat pe altii la o parte ca sa intrati la facultate, sa luati un post mai bun, sa capatati ceva (mancare, haine etc. mai ales in alte epoci stim noi ce lupte erau pentru fiecare capetel de ata), cati au fost si sunt modesti sau cedeaza ceva in favoarea altora etc., sau ca sa obtina aleasa /alesul inimii...Ehehei.
Iar mania...fara ea nu se poate in lume, oricat am vrea fiecare dintre noi, pentru ca se intampla lucruri de ne-evitat.
Cat calm si cata rabadare ar trebui sa aibe crestinul model/ideal.
Si Iisus se mania, indiferent din ce motiv. El avea voie?
Unde este granita intre mania pozitiva si cea negativa?

Acestea sunt calitati crestine: " modestie, cumintenie, respect pentru cei din jur, maniere, cultura, studii, harnicie, ajutorarea celor din jur, un bun caracter, seriozitate, cinste, loialitate, curatenie morala si trupeasca " si nu trebuie sa renunti la ele, ci sa tinzi spre ele.

"Mâniaţi-vă dar nu greşiţi de cele rele vă căiţi în sufletele voastre"(citat aprox)